Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 507/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 507/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 2350/98/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 507/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Grefier Enuța D.
Pe rol soluționarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul T. N., în contradictoriu cu pârâta REGIONALA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA, având ca obiect contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamant avocat V. A. cu delegație la dosar, iar pentru pârâtă, consilier juridic S. V., lipsind reclamantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că judecătorul R. D. a formulat cerere de abținere aceasta fiind soluționată în sensul respingerii și că prin serviciul registratură al instanței reclamantul a înaintat o cerere prin care în temeiul art. 163 din vechiul Cod de procedură civilă invocă excepția puterii de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 2057/F/20.06.2003 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul civil nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 996/20.02.2014 pronunțată în același dosar de C.A.B., după care:
Instanța pune în discuție excepția puterii de lucru judecat invocată de reclamant.
Apărătorul reclamantului având cuvântul arată că prin decizia civilă nr. 996/20.02.2014 pronunțată în același dosar de C.A.B s-a soluționat în mod definitiv raportul juridic dintre cele două părți cu privire la pretinsul prejudiciu produs de reclamant în calitate de pădurar.
Solicită să se anuleze cele două decizii, nr. 48 din 09.05.2012 și nr. 57 din 11.06.2012, reținând că reclamantul nu se face vinovat de producerea vreunui prejudiciu în dauna pârâtei, în concluzie să se admită excepția lucrului judecat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită instanței respingerea excepției lucrului judecat, având în vedere că instanța competentă să judece litigiile cu pădurari este Curtea de Apel București, că este vorba de aceeași parte de aceeași sumă de bani însă obiectul este diferit. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită, conform art. 248 Cod procedură civilă Noul Cod de procedură civilă, constată, cauza în stare de judecată, și rămâne in pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin decizia civilă nr. 5825/2013 din 04 Decembrie 2013 CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - Secția A VII-A Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă R. Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Ialomița, cu sediul în Slobozia, .. 1, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1030 din data de 27.02.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. N., domiciliat în Axintele, H., jud. Ialomița și domiciliul ales la cab. Av. V. A. cu sediul în Urziceni, ., nr. 5 A, jud. Ialomița, casând hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Ialomița– complet specializat contencios administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 1030 din data de 27.02.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă s-a admis cererea formulată de reclamantul T. N., în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Ialomița s-a dispus anularea deciziei de imputare nr. 48/09.05.2012 precum și anularea deciziei nr. 57/11.06.2012.
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nr. 48/09.05.2012, instanța de fond a analizat-o cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod pr.civ, având în vedere că este o excepție de procedură, neavând nicio influență asupra soluționării pe fond a cauzei.
Prin decizia de imputare nr. 48 din 9.05.2012, s-a imputat reclamantului suma de_,14 lei, reprezentând lipsa în gestiune a unei cantități de 55,72 mc material lemnos constatată în partidele 1066, 1058 și 998 din cadrul cantonului silvic nr. 1 Groasa.
Reclamantul face parte din categoria personalului silvic, acesta având încheiat contractul individual de muncă nr. 10/2009, atașat la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.58 alin.1 din O.U.G. nr.59/2000, rezultă că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Prin urmare, făcându-se dovada că pârâtul face parte din categoria personalului silvic, așa cum acesta este definit de dispozițiile art.1, coroborat cu art.4 și art.7 din O.U.G. nr.59/2000, rezultă că acestuia i se aplică reglementările din statutul funcționarilor publici.
Cu toate acestea, raporturile de muncă dintre părțile din proces au luat naștere în baza unui contract de muncă.
Întrucât la data emiterii deciziilor de imputare pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 169 al. 2 din Codul muncii, nefiind în posesia unui titlu executoriu care să constate datoria scadentă, lichidă și exigibilă a salariatului, instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei de imputare nr. 48/ 09.05.2012 respectiv anularea deciziei nr. 57 /11.06.2012 emise de Direcția Silvică Ialomița.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurenta R. Naționala a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că hotărârea pronunțata este dată cu încălcarea competentei de ordine publică, întrucât potrivit art. 58, alin. l din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, acestei categorii îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public în măsura în care prezenta ordonanța de urgență nu dispune astfel.
Numai dacă se impută reclamantului tăieri ilegale de arbori litigiul ar fi fost de competenta completului de litigii de muncă.
Recurenta a mai susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 6 din OUG nr.85/2006, raportat la art. 84 și următoarele din Legea 188/1999, conform cărora repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea unei dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
De asemenea, recurenta a invocat și faptul că instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. 2 C.pr.civ., motivat de faptul că prin sentința civilă recurată i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea/casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din analiza coroborată a dispozițiilor art.1 cu art.4 lit.b și c și art.7 alin.1 lit. d din O.U.G. nr.59/2000 Curtea a reținut că pădurarii fac parte din categoria personalului silvic, ceea ce înseamnă că acestora, li se aplică reglementările cuprinse în Statutul funcționarilor publici, chiar dacă încadrarea lor se face în baza unui contract individual de muncă.
Referitor la răspunderea patrimonială a personalului silvic, cum OUG nr.59/2000 nu face trimitere la alte dispoziții legale decât cele prevăzute de Legea nr. 188/1999, litigiile generate de aceste drepturi vor fi soluționate de instanțele competente potrivit Statutului funcționarilor publici.
Cum intimatului contestator, în virtutea calității sale de personal silvic (pădurar), îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea a constatat că prezentul litigiu a fost soluționat în mod greșit de către o instanță specializată în materia litigiilor de muncă.
Ca atare, reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul și a trimis cauza spre soluționare instanței competente, respectiv Tribunalului Ialomița–complet specializat contencios administrativ.
Pentru rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. unic de dosar_, transpus la complet specializat în materia contenciosului administrativ.
Reclamantul a invocat excepția puterii de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 2057/F/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul civil nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 996/20.02.2014 pronunțată în același dosar de Curte de Apel București. Prin hotărârile invocate s-ar fi soluționat definitiv raportul juridic dintre cele două părți cu privire la prejudiciu produs de contestatorul T. N. în calitate de pădurar, reprezentând pretinsa lipsă în gestiune, în valoare totală de 20.570,08 lei. Contestația în dosarul nr._ a fost formulată împotriva deciziilor de imputare nr. 48 di 09.05.2012 și nr. 57 din 11.06.2012 emise de Direcția Silvică Ialomița, soluționându-se definitiv raportul juridic dintre contestator și Direcția Silvică Ialomița privind pretinsa lipsă în gestiune.
Tribunalul, deliberând asupra excepția puterii de lucru judecat, reține următoarele:
Potrivit opiniei unanime împărtășite de către doctrina în materie civilă, sintagma „lucru judecat”, ce provine din latinescul „res iudicata”, semnifică ceea ce s-a judecat sau soluționat. Din punct de vedere procesual, această expresie se raportează la efectele hotărârii judecătorești, fundamentul lucrului judecat rezidând în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a evita o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase.
După cum se cunoaște, elementele lucrului judecat, respectiv acelea care structurează lucrul judecat și care îi determină efectele, rezultă din disp. art. 1201 C.civ., text care se referă la tripla identitate: de părți (eadem conditio personarum), obiect (eadem res) și cauză (eadem causa).
a. În privința primului element al puterii lucrului judecat, ce se referă la identitatea de obiect, jurisprudența noastră a decis în mod judicios că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic, in concreto, în causa pendinte contestându-se „deciziile de imputare nr. 48 din9.05.2012 și nr. 57 din 11.06.2012, respectiv actul de respingere a contestației formulat împotriva acestor decizii”.
În dosarul civil nr._ reclamanta Direcția Silvică Ialomița solicită obligarea contestatorului la plata sumei de 20.570,08 lei reprezentând lipsă în gestiune, actualizată cu indicele de inflație, prejudiciu pentru care au fost emise deciziile de impunere nr. 48/09.05.2012 și nr. 57/11.06.2012.
b. Deși cu privire la determinarea celui de-al doilea element al puterii lucrului judecat, respectiv identitatea de cauză, au existat serioase dificultăți doctrinare și practice, aceasta rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează practic în „situația de fapt calificată juridic”, reprezentând justificarea pretenției promovate în justiție.
Prin urmare, în urma parcurgerii acestui algoritm, putem conchide că obiectul prezentei acțiuni - anularea deciziilor de imputare nr. 48/09.05.2012 și nr. 57/11.06.2012 și cel al petitului privind obligarea contestatorului la plata sumei de 20.570,08 lei reprezentând lipsă în gestiune constatată prin aceleași decizii de imputare nr. 48/09.05.2012 și nr. 57/11.06.2012 la care ne referim, sunt identice.
c. Cu privire la constatarea existenței celei de-a treia condiții a puterii lucrului judecat, și anume a identității de părți, formulată în mod expres prin dispozițiile art. 1201 C.civ., text care pretinde ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau contra lor în aceeași calitate”, putem observa cu ușurință, prin simpla analiză comparativă ale părților litigante din cele două dosare, că acestea sunt identice (calitățile lor procesuale sunt inversate). Concluzionând, având în vedere că prin acțiunea formulată în cadrul prezentului dosar este urmărit același scop, ambele cereri având același obiect, și judecându-se între aceleași părți, instanța consideră că excepția puterii lucrului judecat, excepție de fond, peremptorie și absolută, necesită a fi admisă ca întemeiată.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamantul T. N. având ca obiect anularea deciziilor de imputare nr. 48 din 09.05.2012 și nr. 57 din 11.06.2012 se află sub imperiul puterii lucrului judecat.
Instanța va pronunța totuși anularea celor două decizii de imputare, conform soluției definitive și irevocabile pronunțate în dosarul civil nr._, exonerând reclamantul de sumele din aceste decizii, sume reprezentând lipsă în gestiune.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 din Codul de proc. Civilă ( forma în vigoare înainte de 15.02.2013), căzând în pretenții, instanța va obliga pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR –ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum 500 lei, onorariu apărător ales, în prezenta cauză.
Soluționarea acestei excepții face de prisos fondului cauzei care se află sub puterea lucrului judecat, nefiind posibilă o nouă rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 166 Cpr.civ.
Văzând și dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant.
Admite cererea reclamantului T. N., domiciliat în Axintele, H., jud. Ialomița și domiciliul ales la cab. Av. V. A. cu sediul în Urziceni, ., nr. 5 A, jud. Ialomița, CNP formulată în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR –ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ IALOMIȚA - cu sediul în Slobozia, .. 1, jud. Ialomița.
Dispune anularea deciziilor de imputare nr. 48 din 09.05.2012 și nr. 57 din 11.06.2012 emise de pârâtă, exonerând reclamantul de sumele din aceste decizii, sume reprezentând lipsă în gestiune.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum 500 lei, onorariu apărător ales.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.03.2014
Președinte, D. R. | ||
Grefier, Enuța D. |
Red./tehnored,R.D.
4 ex/18.03.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1429/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1911/2014. Tribunalul... → |
|---|
