Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1674/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1674/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1157/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1674/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Asistent Judiciar S. A.
Asistent Judiciar A. L.
Grefier Enuța D.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul S. L. DIN ȘCOALA CU CLASELE I – VIII S., în numele membrilor de sindicat: A. M., B. Drăguța, B. I., C. V., D. V., G. M., F. C. M., G. A., M. D. Vicu, M. L. N., M. V., N. M., P. Carmelușcă R., R. S., Ș. Anișoara, T. I., Z. M. în contradictoriu cu pârâții M. S. prin PRIMAR și L. T. M. E., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea pentru azi 02.10.2014.
INSTANȚA
Cu privire la conflictul de drepturi dedus judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ din data de 30.04.2014, reclamantul S. L. din Școala cu clasele I-VIII nr. 3 S., afiliat Federației Educației Naționale, cu sediul în S.. ., jud. Ialomița, în numele membrilor de sindicat: A. M., B. Drăguța, B. I., C. V., D. V., G. M., F. C. M., G. A., M. D. Vicu, M. L. N., M. V., N. M., P. Carmelușcă R., R. S., Ș. Anișoara, T. I., Z. M., în contradictoriu cu pârâții L. T. M. E., cu sediul în S., ., jud. Ialomița și M. S., prin primar, cu sediul în S., ., jud. Ialomița, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, începând cu data de 13 mai 2011 și până la pronunțarea sentinței în prezenta cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
În fapt, susține reclamanta, este de notorietate faptul că Tribunalul Ialomița a admis acțiunile formulate de reclamantă și a obligat unitățile de învățământ la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la dat efectivă a plății( sentințe menținute de Curte de Apel București).
Această soluție a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, prin Decizia nr. 3/04.04.2011 (dosar nr. 2/2011), a admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând în consecință următoarele: „Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”.
Ori, în condițiile în care s-a apreciat că salariile personalului didactic trebuiau calculate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2009 inclusiv până la data de 31 decembrie 2009, raportat la dispozițiile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, același sistem de calcul trebuia aplicat și ulterior datei de 01.01.2010, astfel încât salariile din anul 2010 să fie la același nivel cu cele din decembrie 2009.
În acest sens a statuat atât Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia RIL nr. 11.08.2012 (dosar nr. 10/2012) stabilind că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”, cât și Curtea Constituțională prin decizia nr. 877/28.06.2011, au statuat că la data de 01.01.2010, reîncadrarea și salarizarea personalului didactic trebuie făcute în conform coeficienților și salariului avut până la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
Consideră reclamatul că salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15 % potrivit Legii nr. 285/2010.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care la art. unic, pct. 2 II prevede:
„(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Față de faptul că membrii de sindicat și-au păstrat calitatea de cadre didactice/didactice auxiliare și față de economia dispozițiilor Legii nr. 63/2011, reclamantul consideră că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile citate din Legea nr. 283/2011.
Pentru anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, care fac trimitere expresă la Legea nr. 283/2011, astfel că este evident, consideră reclamantul, cadrele didactice și didactice auxiliare trebuie să beneficieze și în anul 2013 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008.
Pentru anul 2014 este aplicabilă în materia salarizării personalului din sectorul bugetar OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care, la art. 1 alin. 4 prevede „(4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011”, considerând reclamantul că membri de sindicat, cadre didactice și auxiliare didactice trebuie să beneficieze și în anul 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008.
În sensul cererii reclamantului, s-a pronunțat Tribunalul Argeș care a admis cererea de plată a diferențelor salariale aferente perioadei 13.05._13 (data pronunțării sentinței).
În drept, reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 148 și urm. și art. 194 Cod pr. Civilă, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 3 lit. c și art. 30 alin. 5 din Legea –cadru nr. 330/2009, art. 5 și 6 din din OUG nr. 1/2010, art. 3 lit. c și art. 7 alin. 2 din Legea –cadru nr. 284/2010, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, ale art. unic pct. 2 II din Legea nr. 283/2011, art. 2 din OUG nr. 84/2012, art. 1 alin. 4 din OUG nr. 103/2013.
În dovedire se depun înscrisuri și solicită orice probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Pârâții L. T. M. E. și M. S., prin primar, deși au fost legal citați, nu depus întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern Ordonanței nr. 15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul a considerat că O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, întrucât numai în acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curții Constituționale și pusă în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat.
De asemenea, s-a reținut că modificările repetate ale aceluiași act normativ (în speță modificările au intervenit la intervale scurte de timp) tind să încalce cerințele de precizie, claritate, accesibilitate si previzibilitate ale legii, atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și cea a CEDO, subliniind faptul că legile trebuie să întrunească anumite calități pentru ca în procesul de interpretare și aplicare a reglementărilor conținute să nu se ajungă la încălcarea flagrantă a drepturilor si libertăților fundamentale garantate prin Constituție si Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, CEDO a stabilit ca legea trebuie să corespundă unor cerințe de accesibilitate si previzibilitate.
Mai mult și Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr. 3/04.04.2011 și publicată în Monitorul Oficial nr. 350/19.05.2011, că „efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Decizia Curții Constituționale nr. 877/2011 precizează în mod expres că „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 41/2009”. Astfel, Curtea reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (D.C.C. 872/2010, publicată în M.O. nr. 433/2010, Decizia nr. 1.415/2009, publicată în M.O. nr. 796/2009, Decizia nr. 414/2010, publicată în M.O. nr. 291/2010 sau Decizia nr. 415/2010, publicată în M.O. nr. 294/2010).
Se mai reține că O.G. 15/2008 a fost abrogată prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, însă se stabilește, prin art. 7 alin. 2, faptul că „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.”, iar prin art. 12 alin. 3 se prevede că „În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.”
Prin art. 30 alin. 5 din același act normativ se arată că „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.”
Se constată astfel că, deși dispozițiile OG 15/2008 au fost abrogate la data de 12.11.2009 prin Legea-cadru nr. 330/2009, dispozițiile art. 30 alin. 5 cap. IV (mai sus enunțate) reglementează „Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii", conform cărora în anul 2010 personalul în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut.
Aceasta înseamnă că majorările salariale recunoscute reclamantului până la data de 31.12.2009 fac parte din salariul aferent lunii decembrie 2009 și trebuiau acordate și în 2010, mai ales că restrângerea drepturilor nu se poate face decât prin lege, ce nu conține astfel de dispoziții restrictive.
Tribunalul mai reține că Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Legea 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, însă prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/ 28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice se prevede faptul că „În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru”.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”, iar la alin. 5 se precizează că „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.”
Art. 2 din acest act normativ dispune că „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”
Așadar, și pentru anul 2011, salariul personalului plătit din fonduri publice, categorie din care fac parte și reclamanții, trebuia să se stabilească prin raportare la dispozițiile legii – cadru nr. 330/2009, cuantumul brut al indemnizațiilor acordate în luna octombrie 2010 fiind majorat cu 15% pentru a rezulta cuantumul indemnizației acordată salariaților începând cu data de 01.01.2011.
La 10 mai 2011, în MONITORUL OFICIAL NR. 323 a fost publicată LEGEA Nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care în art. 1 stabilea următoarele:
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.
(3) Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4.
(4) Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.
(5) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.
(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.
(7) Dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
În Anexa 5 la din Legea nr. 63/2011 „ METODOLOGIA DE CALCUL al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ”, Capitolul I, ART. 2 (1) Salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege.
(2) Salariul de bază este format din:
A. salariul de încadrare al funcției didactice prevăzut în anexele nr. 1 și 2 la lege, în care este inclus sporul de stabilitate numai pentru tranșele de vechime în învățământ de peste 10 ani, precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime în învățământ;
B. indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege;
C. indemnizația pentru învățământ special;
D. gradația de merit, astfel cum este reglementată prin art. 92, 264 și 311 din Legea educației naționale nr. 1/2011;
E. indemnizația pentru personalul didactic care îndeplinește activitatea de diriginte, pentru învățători, educatoare, institutori și profesor pentru învățământul preșcolar și primar.
(3) Pe lângă salariul de bază definit potrivit alin. (2), se acordă, după caz, indemnizația de zone izolate, spor de practică pedagogică, spor de predare simultană, compensații tranzitorii, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor de vechime în muncă.
(4) Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) și (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale.
Prin urmare, potrivit acestor dispoziții legale cuantumul salariului de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este strict cel prevăzut de Legea nr. 63/2011, singurele dispoziții legale preluate pentru cadrele didactice din legile anterioare de salarizare a personalului plătit din fondurile publice sunt dispozițiile art. 8, 9, 12 și 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25 - 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziții ce dispus în sensul neacordării premiului anual, compensarea muncii suplimentare cu timp liber, neacordarea tichetelor de masă, tichetelor de vacanță, neacordarea altor ajutoare, indemnizații cu ocazia ieșirii la pensie, încetarea activității etc.
În anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care la art. unic, pct. 2 II prevede:
„(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Tribunalul nu își poate însuși susținerea reclamantului că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile din Legea nr. 283/2011, ambele legi de salarizare Legea nr. 63/2011 și Legea nr. 283/2011 stabilind o nouă metodologie de calcul a cuantumului salariului brut și a celui de bază diferențiate pe funcții, grade sau trepte profesionale, cu condiția dacă în urma aplicării metodologiei de calcul prevăzute în anexa nr. 5 la lege rezultă un cuantum al salariului de bază brut mai mic de 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011, se va lua în calcul acest din urmă cuantum.
Cu ocazia pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate privind sintagma "în învățământul primar" cuprinsă în dispozițiile pct. 10 din lista referitoare la sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ cuprinsă în anexa nr. II/1 privind reglementări specifice personalului contractual din unitățile de învățământ la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. B "Reglementări specifice personalului didactic din învățământ" din anexa nr. II "Familia ocupațională de funcții bugetare <învățământ>>" la Legea-cadru nr. 284/2010, prin Decizia Nr. 1615 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională a stabilit că "în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Prin urmare, în anul 2012 se menține doar cuantumul salariilor de încadrare, nu aceeași metodologie, coeficienți de calcul al salariului.
Pentru anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, care fac trimitere expresă la Legea nr. 283/2011, în art. 9 „Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”, adică se menține cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Pentru anul 2014 este aplicabilă în materia salarizării personalului din sectorul bugetar OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care, la art. 1 alin. 4 prevede „(4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011”, deci se menține doar cuantumul salariilor de încadrare, nu aceeași metodologie, coeficienți de calcul al salariului din Legea nr. 221/2008 cum în mod nelegal susține reclamantul și potrivit art. 1 alin. 1 din aceeași ordonanță de urgență: „nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare”, (6) valoarea de referință se menține și în anul 2014 la 600 lei.
În concluzie, începând cu mai 2013 ( . Legii nr. 63/2011), salariile de încadrare a personalului didactic nu se mai calculează prin aplicarea valorii coeficienților de multiplicare prevăzuți în Legea nr. 221/2008 și nici prin aplicarea valorilor de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, astfel cum s-a arătat mai sus, astfel că pretențiile reclamantului din prezenta speță de calculare și plată a diferențelor drepturilor salariale pentru membri de sindicat cadre didactice/ didactic auxiliari începând cu 13 mai 2011 prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000= 400 potrivit Legii nr. 221/2008 sunt nelegale, neavând corespondent în nici o reglementare după 13 mai 2011, urmând ca tribunalul să respingă, ca nefondată, cererea reclamatului S. L. din Școala cu clasele I_VIII nr. 3 S., cu sediul în S.. ., jud. Ialomița, pentru membrii de sindicat, A. M., B. Drăguța, B. I., C. V., D. V., G. M., F. C. M., G. A., M. D. Vicu, M. L. N., M. V., N. M., P. Carmelușcă R., R. S., Ș. Anișoara, T. I., Z. M., în contradictoriu cu pârâții L. T. M. E., cu sediul în S., ., jud. Ialomița și M. S., prin primar, cu sediul în S., ., jud. Ialomița.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul S. L. din Școala cu clasele I_VIII nr. 3 S., cu sediul în S.. ., jud. Ialomița, pentru membrii de sindicat, A. M., B. Drăguța, B. I., C. V., D. V., G. M., F. C. M., G. A., M. D. Vicu, M. L. N., M. V., N. M., P. Carmelușcă R., R. S., Ș. Anișoara, T. I., Z. M., împotriva pârâților L. T. M. E., cu sediul în S., ., jud. Ialomița și M. S., prin primar, cu sediul în S., ., jud. Ialomița.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ialomița.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2014.
Președinte, D. R. | Asistent Judiciar, S. A. | Asistent Judiciar, A. L. |
Grefier, Enuța D. |
Red./tehnored. R.D.
5 ex/06.10.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 553/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|








