Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1555/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1555/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 1145/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1555/F/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Asistent Judiciar S. A.
Asistent Judiciar A. L.
Grefier Enuța D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT IALOMIȚA pentru membrii de sindicat F. (B.) G A. în contradictoriu cu pârâții L. T. FĂCĂENI, C. L. FĂCĂENI și P. R. NUȚI – INSTITUȚIA PRIMARULUI FĂCĂENI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare, precum și faptul că apărătorul pârâților a înaintat la dosar un înscris din care rezultă că a reziliat contractul cu pârâții, iar pârâtul L. T. FĂCĂENI, a înaintat la dosar răspunsul solicitat de instanță în sensul că membrul de sindicat F. (B.) G A. a îndeplinit funcția de cadru didactic titular, după care.
Ia act că nu s-au mai formulat alte cereri și nu s-au ridicat excepții, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat în raport de obiectul cauzei, înscrisurile depuse la dosar, în condițiile legii, considerându-se lămurită, apreciază cercetarea procesului terminată.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, în sensul că constată încheiată cercetarea judecătorească, fixează termen pentru soluționarea pe fond a cauzei tot astăzi și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la conflictul de drepturi dedus judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ din data de 30.04.2014, reclamantul U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, .. 3, Jud. Ialomița, înregistrat ca persoană juridică în baza sentinței civile nr. 8 / 3.04.1992 ( dosar nr. 368 / 1992 ) în Registrul Persoanelor Juridice de la Judecătoria Slobozia, cod fiscal_, cont RO76CECEIL0131RON0091498 deschis la C.E.C. Slobozia în numele membrilor de sindicat: F. (B.) G A., în contradictoriu cu pârâții: L. T. Făcăeni, C. L. Făcăeni și Instituția Primarului -P. – R. Nuți toți cu sediul în localitatea Făcăeni, județul Ialomița, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariale utilizând coeficientul de multiplicare 1,00 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a Legii-cadru nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, pentru intervalul 01 ianuarie 2010 și până la . Legii nr. 63/2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul arată că în luna ianuarie 2010, ca urmare a intrării în vigoare a Legii 330/2009, pârâții au procedat la stabilirea salariilor membrilor de sindicat fără să respecte dispozițiile legale. Astfel, nu s-a menținut salariul avut în luna decembrie 2009, din contră membrilor de sindicat le-a fost stabilit un salariu mai mic, calculat în baza unor prevederi legale constatate ca neconstituționale – OUG 41/2009 (declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale 124/2010).
Pârâții nu au aplicat anumite prevederi legale imperative cuprinse în conținutul Legii 330/2009, precum art. 7 al. 2 „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”. Actualele reglementări la care face referire textul de lege reprezintă tocmai prevederile OG 15/2008 în forma în care au fost modificate de Legea nr. 221/2008, respectiv prin introducerea ca element de calcul al salariului a valorii de 400,00 pentru coeficientul de multiplicare 1,00.
Art. 30 al. 5 din Legea 330/2009 stabilește că „În anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009 la care de adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege”.
Art. 5 al. 1 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, prevede că „ Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz indemnizația lunară de încadrare brut/brută avut la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea 329/2009”.
Apreciază reclamantul că sintagma „salariul avut” utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul a salariilor pentru luna decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.
Prin Decizia nr. 3/2011, în soluționare unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009”
Apreciază reclamantul că, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform Legii 221/2008, prin utilizarea coeficientului 1,00 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat și în anul 2010 în temeiul prevederilor Legii 330/2009 care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Pentru anul 2011, face trimitere la prevederile Legii 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, astfel:
„Art. 1. – (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.”
Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, context în care, pentru personalul didactic și didactic auxiliar, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,00 de 400,00 lei, conform Legii 221/2008.
Utilizarea valorii de 400,00 se perpetuează așadar în anul 2010 si 2011 în temeiul unor dispoziții legale.
În drept invocă art. 3 alin. 1 lit. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. 1, art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, art. 1 din articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale OG nr. 15/2008, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
În dovedire se depun înscrisuri.
Pârâții, legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Tribunalul se va pronunța cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 din Noul Cod de procedură civilă și în ordinea prevăzută de acesta, constată cele ce urmează:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.01._11, invocată de instanța de judecată din oficiu, urmează a fi admisă ca fondată pentru cele ce urmează:
Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost publicată în MO Partea I la data de 10 mai 2011 și a intrat în vigoare la data de 13 mai 2011, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția României.
Pretențiile reclamantei în speță vizează drepturile salariale din perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Potrivit art. 6 alin. 4 din Noul cod civil rezultă că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Noului Cod civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cum în cauză prescripția dreptului la acțiune al reclamantului a început să curgă la data de 01.01.2010, înainte de . Noului Cod civil, această prescripție se supune reglementărilor cuprinse în Decretul nr. 167/1958, inclusiv posibilității instanței de a invoca din oficiu prescripția (în acest sens a se vedea decizia civilă nr. 3537 din 9 septembrie 2013 pronunțată de Secția I Civilă a I.C.C.J.).
Recent, Înalta Curte de Casația și Justiție a admis prin Decizia nr. 1/2014 a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetuluzi de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel C. în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
În acest sens având în vedere data de la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantului – 30.04.2011, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată – 30.04.2014, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, instanța constată că dreptul reclamantei de a solicita diferențe salariale pentru perioada 01.01._11 este prescris.
Nu se poate lua în considerare susținerea reclamantului potrivit cu care nașterea dreptului la acțiune pentru reclamarea unor drepturi salariale a avut loc la data de 8 octombrie 2012, când s-a pronunțat decizia nr. 11/2012 de către I.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Și aceasta întrucât, decizia pronunțată de instanța supremă în soluționarea RIL – ului, potrivit art. 329 din vechiul cod de procedură civilă este una de interpretare și aplicare unitară a legii, obligatorie pentru instanțe de la data publicării ei în Monitorul Oficial (art. 330 ind. 7 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă), care însă nu poate constitui temeiul legal pentru acordarea diferențelor salariale solicitate de reclamant.
Temeiul legal al acestor diferențe salariale rămân în continuare dispozițiile legale asupra interpretării cărora s-a pronunțat instanța supremă, respectiv O.U.G. nr. 1/2010 cu trimitere la Legea nr. 330/2009 și O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări de Legea nr. 221/2008, potrivit cu care dreptul la acțiune pentru revendicarea acestor diferențe s-a născut la data de 01.01.2010.
De altfel, potrivit teoriei juridice în principiu odată pronunțată hotărârea are efect declarativ, în sensul că dreptul recunoscut prin hotărâre se consideră a fi preexistat hotărârii, care numai îl constată.
Cu privire la fondul cauzei:
Membrul de sindicat F. (B.) G A. care a mandatat U. S. Libere din Învățământ Ialomița să promoveze prezenta acțiune în numele ei, au avut calitatea de salariat– personal didactic ai pârâtului L. T. Făcăeni Jud. Ialomița, după cum rezultă din adeverința aflată la dosar ( fila 8).
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat prin decizia nr. 3/04.04.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 350/19.05.2011, că „efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.”
De asemenea, prin decizia nr. 11/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii și a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
Instanța are în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 877/2011 care precizează în mod expres că „reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și nu cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 41/2009”. Astfel, Curtea reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (D.C.C. 872/2010, publicată în M.O. nr. 433/2010, Decizia nr. 1.415/2009, publicată în M.O. nr. 796/2009, Decizia nr. 414/2010, publicată în M.O. nr. 291/2010 sau Decizia nr. 415/2010, publicată în M.O. nr. 294/2010).
Stabilindu-se astfel ca fiind cert dreptul reclamanților de a beneficia în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 de salarii calculate prin utilizarea coeficientului 1,000 la valoarea de 400,00 lei (calculate conform Legii 221/2008), rezultă și obligația angajatorului de a asigura salariaților săi realizarea efectivă a acestui drept.
Se mai reține că O.G. 15/2008 a fost abrogată prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, însă se stabilește, prin art. 7 alin. 2, faptul că „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.”, iar prin art. 12 alin. 3 se prevede că „În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.”
Prin art. 30 alin. 5 din același act normativ se arată că „În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.”
Se constată astfel că, deși dispozițiile OG 15/2008 au fost abrogate la data de 12.11.2009 prin Legea-cadru nr. 330/2009, dispozițiile art. 30 alin. 5 cap. IV (mai sus enunțate) reglementează „Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii", conform cărora în anul 2010 personalul în funcție la data de 31.12.2009 își va păstra salariul avut.
Aceasta înseamnă că majorările salariale recunoscute reclamantului până la data de 31.12.2009 fac parte din salariul aferent lunii decembrie 2009 și trebuie acordate și în 2010, mai ales că restrângerea drepturilor nu se poate face decât prin lege, ce nu conține astfel de dispoziții restrictive.
Tribunalul mai reține că Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Legea 284/28.12.2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, însă prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/ 28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice se prevede faptul că „În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru”.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”, iar la alin. 5 se precizează că „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.”
Art. 2 din acest act normativ dispune că „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”
Așadar, și pentru anul 2011, salariul personalului plătit din fonduri publice, categorie din care fac parte și reclamanții, trebuie să se stabilească prin raportare la dispozițiile legii – cadru nr. 330/2009, cuantumul brut al indemnizațiilor acordate în luna octombrie 2010 fiind majorat cu 15% pentru a rezulta cuantumul indemnizației acordată salariaților începând cu data de 01.01.2011.
Se constată astfel că reclamantul este îndreptățiți să beneficieze, la stabilirea drepturilor salariale, de toate efectele pe care le-a produs OG 15/2008, aprobată prin Legea 221/2008, inclusiv de efectele pe care acte normative ulterioare le leagă de existența dreptului acordat prin această ordonanță, neavând relevanță faptul că aceste sume nu au fost efectiv acordate de angajator, întrucât simpla neexecutare a obligației de către debitor nu poate conduce la desființarea dreptului, reclamantul având dreptul de a valorifica acest drept prin mijloacele legale, inclusiv prin acțiuni la instanța de judecată.
Este evident că noțiunea de a beneficia de un drept nu trebuie interpretată în sensul executării efective a obligației debitorului, de plată ca mod de stingere a obligației, ci în sensul existenței acestui drept, altfel ar trebui să se admită că neexecutarea obligației poate să atragă stingerea dreptului creditorului și a obligației corelative, ceea ce este contrar principiilor sistemului nostru de drept.
Va admite ca fondată excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada 01.01.2010 – 30.04.2011 și în consecință,
Va admite în parte cererea formulată de reclamantul U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT Ialomița în numele și pentru membrul de sindicat F. (B.) G A. împotriva pârâților L. T. Făcăeni, C. L. Făcăeni și Instituția Primarului -P. – R. Nuți.
Va obliga pârâții să aplice coeficientul de multiplicare 1=400 ca bază de calcul a drepturilor salariale ale membrului de sindicat F. (B.) G A. și să plătească diferențele salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate în perioada 1 mai 2011 – 13 mai 2011 ( data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011), sume actualizate cu indicele la data plății efective.
Având in vedere si evoluția economico-sociala actuala, cat si soluțiile doctrinare si jurisprudențiale in materie, tribunalul apreciază ca daunele pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor bănești se pot concretiza in actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de instanță și pe cale de consecință, constată prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada cuprinsă între 01.01._11.
Admite, în parte, ca întemeiată cererea formulată de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT Ialomița, cu sediul în Slobozia, .. 3, jud. Ialomița, împotriva pârâților L. T. Făcăeni, C. L. Făcăeni și Instituția Primarului -P. – R. Nuți, toți cu sediul în ..
Obligă pârâții să aplice coeficientul de multiplicare 1=400 ca bază de calcul a drepturilor salariale ale membrului de sindicat F. (B.) G A. și să plătească diferențele salariale rezultate dintre salariile astfel calculate și cele efectiv încasate în perioada 1 mai 2011 – 13 mai 2011, sume actualizate cu indicele la data plății efective.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ialomița.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2014.
Președinte, D. R. | Asistent Judiciar, S. A. | Asistent Judiciar, A. L. |
Grefier, Enuța D. |
Red./tehnored.R.D.
6 ex/29.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 281/2014.... → |
|---|
