Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1413/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1413/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 25-08-2014 în dosarul nr. 981/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1413/F
Ședința publică de la 25 august 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. A. G.
ASISTENȚI JUDICIARI: A. S. și L. A.
GREFIER: I. M.
Pe rol soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamanții G. V., Ș. D., S. D., I. I., O. M., MATĂRĂRĂ C., Ț. M., T. E., F. E., G. C., G. F., J. I., C. V., Z. S., P. I., B. M., I. M., C. T., M. E., T. C., O. A., E. A., B. A., Ș. L., D. L., S. I., M. L., C. V. C., C. C., P. ANIȘOARA, V. D., R. A. R., B. A., O. M., Z. C., T. D., L. A., M. F., G. E., A. A., P. I., M. C., B. C., S. N., M. F., P. L., M. S., S. D., B. E., C. V., S. G., P. V., Ț. I., P. P., M. M. DĂNUȚA, T. L., J. E., P. M., R. E., R. D., D. M., D. A., G. R., G. A., D. V., P. A., G. D., A. C., A. S., N. F., P. C., M. E., C. G., I. M., R. R., O. N., F. M. și O. A. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, C. DE A. C. și T. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele: Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, în baza art. 155 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat alegerea domiciliului procedural al M.F.P. la sediul A.J.F.P. Ialomița, M. Justiției, de asemenea, a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția conexității, solicitând conexarea prezentului dosar la dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, iar în al doilea rând, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanții formulând răspuns la ambele întâmpinări; se mai arată că M.F.P. București a depus la data de 28.05.2014 răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtul M. Justiției, după care;
Față de lipsa părților, tribunalul lasă dosarul la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul, verificând din oficiu competența, constată că, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 1 și 4 Cod procedură civilă și de dispozițiile art. 153 rap. la art. 154 din Legea nr. 263/2010, este competent să soluționeze cauza.
Ia act că prin întâmpinările formulate în cauză s-au invocat o . excepții și anume: Ministerul Finanțelor Publice București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții dat fiind faptul că nu are nicio calitate în raportul juridic dintre părți, iar M. Justiției a invocat excepția conexității în baza art. 139 Cod procedură civilă, solicitând conexarea prezentului dosar la dos. nr._ aflat pe rolul Tribunalului Ialomița, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanța, în condițiile art.248 alin.1 Cod pr. Civilă, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției conexității invocată de M. Justiției, în raport de înscrisurile depuse la dosar, obiectul cauzei, părțile implicate, apreciază această excepție ca fiind nefondată urmând a fi respinsă dat fiind faptul că dosarul nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița cu un obiect asemănător, la care se solicită conexarea, a fost deja soluționat și nu există triplă identitate, titlurile executorii în baza cărora s-a promovat prezenta acțiune fiind distincte.
În baza art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța unește cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâți prin întâmpinările formulate în cauză, ia act că nu s-au mai formulat alte cereri și nu s-au ridicat alte excepții, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat, în condițiile legii, considerându-se lămurită, apreciază cercetarea procesului terminată, motiv pentru care nu se mai face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. 3 și 4 Cod de procedură civilă, în sensul că constată încheiată cercetarea judecătorească, fixează termen pentru soluționarea pe fond a cauzei tot astăzi și rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de asigurări sociale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.04.2014, reclamanții G. V., Ș. D., S. D., I. I., O. M., MATĂRĂRĂ C., Ț. M., T. E., F. E., G. C., G. F., J. I., C. V., Z. S., P. I., B. M., I. M., C. T., M. E., T. C., O. A., E. A., B. A., Ș. L., D. L., S. I., M. L., C. V. C., C. C., P. ANIȘOARA, V. D., R. A. R., B. A., O. M., Z. C., T. D., L. A., M. F., G. E., A. A., P. I., M. C., B. C., S. N., M. F., P. L., M. S., S. D., B. E., C. V., S. G., P. V., Ț. I., P. P., M. M. DĂNUȚA, T. L., J. E., P. M., R. E., R. D., D. M., D. A., G. R., G. A., D. V., P. A., G. D., A. C., A. S., N. F., P. C., M. E., C. G., I. M., R. R., O. N., F. M. și O. A., cu domiciliile alese la Judecătoria C.,cu sediu în C., .,jud. C., prin S. M. & Asociații, cu sediul în București, Calea Crângași, nr. 27, ., . în calitate de reprezentant convențional prin avocat M. B. M., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, M. FINANȚELOR PUBLICE București reprezentată prin D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P. Ialomița, cu sediul în Slobozia, .. 14, Județul Ialomița, C. DE A. C., cu sediul în C., ., Județul C. și T. C., cu sediul în C., . C, Județul C., au solicitat ca, în baza hotărârii ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv - dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care l-au suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titluri executorii, de la data emiterii acestora (pronunțării hotărârilor, având în vedere caracterul executoriu ai sentințelor civile în materia litigiilor de muncă) și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariile, conform sentințelor si deciziile pronunțate in favoarea lor, respectiv titlurile executorii atașate prezente cereri, menționate mai jos.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin titluri executorii, respectiv sentința civilă nr. 7/CM/20.08.2008 pronunțată de C. de A. C. în dosarul civil nr._ și decizia civilă nr.649/R-CM/19.04.2010 pronunțată de C. de A. Pitești, pârâții au fost obligați la plata unor drepturi salariale, cu titlu de spor stres și suprasolicitare neuropsihică 50%, stimulente și spor 15%.
Deși așa cum rezultă explicit, sunt în posesia unor titluri executorii încă din anul 2007, nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația și să achite în întregime sumele datorate.
Prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Conform hotărârilor judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să plătească drepturile salariale menționate anterior, doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, care au eșalonat obligația de plată a sumelor datorate.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână tară efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. așa cum rezultă din hotărârile atașate reclamanții precizează că se află în prezența unei creanțe certe și exigibile.
In caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art. 1531 alin. 1 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese.
Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde si a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
Potrivit dispozițiilor art. 1535 din Noul cod civil „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz debitorul nu are dreptul sa facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul. în a tara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul a avut acordul reclamanților în calitate de creditori, fără eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua prin ordonanțe succesive.
Reclamanții solicită a se avea în vedere că titlurile executorii sunt din anul 2008 ceea ce ar însemna ca plata să se facă efectiv la peste 8 ani de la data emiterii lor. In plus, pentru mulți alți creditori sumele cuvenite s-au achitat integral deși titlurile lor - care intrau sub incidența aceleiași ordonanțe - erau mult mai recente.
In acest sens debitorul - M. Justiției - a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciu mi, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
In concluzie, prin amânarea plății sumelor deja stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care se solicită obligarea pârâților la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data emiterii titlurilor executorii menționate în preambulul prezentei acțiuni până în prezent, și pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparație li integrală a prejudiciului în sensul dispozițiilor conform celor arătate mai sus.
Cu privire la respectarea termenului de prescripție, reclamanții solicită să se aprecieze că, în raport de data pronunțării titlurilor executorii, se află în interiorul acestui termen, de vreme ce termenul general de 3 ani prevăzut de art. 2517 codul civil se întrerupe potrivit art. 2537 pct. 1 C.civ. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea de către debitor, în orice mod a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariate sau derivate din plata salariului.
Potrivit disp. art. 2537 din C, civ.: ""Prescripția se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, in orice alt mod a
dreptului a cărui acțiune se prescrie, tăcuții de către cei în folosul căruia
curge prescripția."
Un prim caz de întrerupere a prescripției în constituire recunoașterea obligației de plata realizată prin primul act normativ de eșalonare a obligației de plată, respectiv, OUG nr.71/2009, urmată de (OUG nr. 71/2011 și plățile ulterioare efectuate în mod eșalonat.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 148 și urm. C. pr civ.. art. 127 C. pr. civ.. art. 1082 și art. 1088 din vechiul Cod civ.. art. 1551 art. 1535 din Noul Cod civil, art 251 7 C. civ.. art. 2537 C. civ. si art. 2.538 Noul Cod civ., recursul în interesul legii admis de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2013 având ca obiect acordarea de daune sub forma dobânzilor.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București reprezentat prin D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P. Ialomița formulează întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesual pasive motivat de faptul că potrivit art. 282 din Codul Muncii, respectiv faptul că între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice nu există relații de muncă ce ar justifica prezența acestuia în cauză în calitate de pârât.
M. Justiției prin întâmpinarea depusă invocă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 . Apreciază că fiind vorba de prestații periodice pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție ,, astfel pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
De asemenea, aceasta instituție a mai invocat și excepția conexității,în baza art. 139.Cpr.civ,solicitând pe această cale conexarea prezentei cauze la dosarul nr._ înregistrat deja pe rolul Tribunalului Ialomița.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii având în vedere că O.U.G. nr. 71/2009, prin care s-a eșalonat plata drepturilor ce provin din titluri executorii, a prevăzut că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței.
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
Se mai susține că creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadențe, întrucât legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare.
În dovedire depune înscrisuri.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, apărările părților, conform art. 248 C.p.civ se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură si de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe sau, după caz, cercetarea in fond a pricinii.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de acesta, tribunalul o va respinge, având în vedere că deși M. Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator, față de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, trebuie ținut în proces în calitate de pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Lg. 500/2002 privind finanțele publice Ministerul Finanțelor Publice și M. Justiției sunt ordonatori principali de credite.
Ambele instituții, potrivit actelor normative care le reglementează organizarea și funcționarea, fiind ordonatori principali de credite, întocmesc proiectul de venituri și cheltuieli la nivelul instituției.
Având în vedere dispozițiile art. 19, 28 și 35 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul bugetului de stat în numele guvernului, pe baza proiectelor făcute de ordonatorii principali de credite.
Deci capitolul cheltuieli în care sunt incluse cheltuielile de personal – respectiv salariile este întocmit pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
De asemenea, rectificarea bugetară de stat urmează aceeași procedură ca și întocmirea bugetului anual de stat.
Este real că M. Justiției ca ordonator principal de credite, este responsabil de prevederea în bugetul anual de stat a tuturor cheltuielilor necesare, el fiind, de asemenea, cel care, în cazul unor rectificări bugetare, face propunerile corespunzătoare.
În același timp însă Ministerul Finanțelor Publice urmărește execuția bugetului de stat, partea alocată fiecărui ordonator principal de credite și, de asemenea, că potrivit art. 131 din Legea nr. 304/2004 republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 304/2004 chiar dacă pârâtul M. Justiției elaborează proiectul de buget, el fiind și cel care propune rectificările bugetare, le înaintează tot Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a le include în legea de rectificare a bugetului de stat.
În lipsa cuprinderii sumelor propuse de pârâtul M. Justiției în legea de rectificare a bugetului întocmită de M. Economiei și Finanțelor, cel dintâi este în imposibilitate de a pune în executare sumele cuprinse în titlu.
Rolul conferit de legiuitor în vederea întocmirii proiectului de buget de către M. Economiei și Finanțelor se datorează împrejurării că acesta este depozitarul informației generale privind veniturile și în baza acesteia discută cu M. Justiției conform cadrului legal instituit.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune privind solicitarea dobânzii legale pentru perioada ce depășește 3 ani calculată de la data introducerii cererii noastre, tribunalul are în vedere următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, cât și art. 2503 alin. 1 din N.C.P.C., rezultă că prescripția dreptului la acțiune privind un drept principal duce și la prescripția dreptului la acțiune privind drepturile accesorii .
Ori în cauză, se constată că prin O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările ulterioare, cât și prin plățile efectuate de debitori în cursul anilor 2010-2013 a salariilor restante pentru care solicităm dobânzile legale, a operat o întrerupere a prescripției prin recunoaștere (potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 2537 pct. 1 din NC.P.C.), întrerupere ce se răsfrânge și asupra termenului de prescripție privind solicitarea dobânzii legale.
Pentru aceste considerente, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției, urmează a fi respinsă.
De asemenea a fost respinsă,ca nefondată și excepția conexității invocată de această instituție,cu motivarea că dosarul nr._ ,înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița a fost deja soluționat, prin sentința civilă nr.1133/F/05.06.2014 și obiectul cauzei este diferit,fiind vorba de titluri executorii diferite.
Cu privire la fondul cauzei, cererea reclamanților apare ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă, pentru cele ce le vom dezvolta mai jos:
Prin sentința civilă nr.963/02.10.2019 pronunțată de T. C.,definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.129/CM/10.03.2010 a Curții de A. C. - Secția civilă,Minori și Familie,Litigii de muncă și Asigurări sociale, pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. C. au fost obligați la plata unor drepturi salariale, cu titlu de spor de confidențialitate de 15%, cu actualizarea acestor drepturi în raport de indicele de inflație la data plății.
Astfel, cu toate că pe cale judecătorească au fost recunoscute o . drepturi salariale reclamanților, încă din anul 2010, fiind beneficiarii titlului executoriu arătat mai sus, debitorii nici până-n prezent nu au înțeles să-și execute obligația și să achite în întregime sumele datorate.
Prin sentința civilă menționată mai sus au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă, debitorii refuzând să-și achite la scadență drepturile noastre recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Drepturile salariale la care pârâții au fost obligați potrivit hotărârii judecătorești mai sus arătate, au fost achitate de bună - voie doar într-o mică parte, pârâții prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr. 75/2008 și O.U.G. nr. 71/2009 modificată prin care plata acestor drepturi a fost reeșalonată până-n anul 2016.
Reeșalonarea de însăși debitor a plății unor creanțe, concomitent cu reglementarea imposibilității executării hotărârilor judecătorești, a reprezentat o ingerință în dreptul reclamanților de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil care potrivit jurisprudenței CEDO cuprinde și executarea hotărârilor judecătorești, iar ordinea juridică internă a unui stat care permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți, face ca dreptul la justiție să fie iluzoriu (cauza Ș. contra României).
Cu privire la plata sumelor datorate de pârâți în cauză operează principiul indivizibilității plății potrivit art. 1101 Cod civil, care impune ca acela ce face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie.
Același principiu al indivizibilității plății este afirmat și de dispozițiile art. 1490 din noul Cod civil,care arată că, creditorul poate refuza să primească o executare parțială chiar dacă prestația este divizibilă, iar cheltuielile creditorului cauzate de faptele executării parțiale cad în sarcina debitorului.
În ceea ce privește data plății, acesta se face când datoria a ajuns la scadență, respectiv data emiterii hotărârilor judecătorești mai sus invocate, care în condițiile art.274 din Codul muncii sunt executorii.
Faptul că plata sumelor cuprinse în hotărârile judecătorești a fost eșalonată pe cale normativă, aceasta nu înseamnă modificarea termenului de scadență, ci doar stabilirea de către debitor a modalității de plată a sumelor datorate în tranșe eșalonate până-n anul 2016.
Fiind în întârziere în executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, obligații având ca obiect plata unor sume de bani, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
În acest sens art. 1073 din vechiul Cod civil arată că, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil el are dreptul la despăgubire care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere - daune interese.
De asemenea, potrivit art. 1531 alin. 1 și 2 din actualul Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciu care cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Așadar, prejudiciul suferit se compune din paguba efectivă și beneficiul nerealizat.
Fiind vorba de obligația de a da a unei sume de bani, paguba efectivă se compune din suma datorată actualizată cu indicele de inflație astfel încât creanța să fie adusă la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, iar beneficiul nerealizat se compune din daune moratorii și reprezintă echivalentul lipsei de folosință a sumei datorate.
Pe de altă parte în raport de dispozițiile art. 1082 și art. 1088 din Codul civil anterior, pentru obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare sunt formate din dobânda legală, aceste daune urmând a se acorda fără ca creditorul să justifice vreo pagubă, condiția vinovăției fiind îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, in sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție.
Aceleași dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art. 1535 din noul Cod civil care stabilesc că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până-n momentul plății în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să se dovedească vreun prejudiciu”.
Plata daunelor moratorii de la scadența datoriei și până-n momentul plății, este un principiu admis și promovat și de jurisprudența instanțelor europene, amintind în acest sens o recentă decizie preliminară pronunțată la data de 18.04.2013 de C.J.U.E. în cauza C565/11-I..
În același timp, fiind vorba de accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârziere cunosc și o reglementare specială potrivit dispozițiilor art. 166 alin. 4 din Codul muncii care prevede că „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.
Așadar, din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză rezultă că, creditorii au dreptul pe lângă actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate și plata daunelor moratorii pentru acoperirea prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care potrivit legii nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Cum în cauză este vorba de acordarea dobânzilor legale de la data obținerii titlurilor executorii, calculul acesteia se va face până la data de 1 septembrie 2011 potrivit O.G. nr. 9/2000, iar după această dată potrivit O.G. nr. 13/2001, sub forma dobânzii penalizatoare.
Cu privire la îndreptățirea reclamanților la plata acestor daune – moratorii sub forma dobânzii legale s-a pronunțat și I.C.C.J. în soluția dată în rezolvarea unui recurs în interesul legii la data de 17 februarie 2014, obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 517 alin. 4 din N.C.P.C..
Astfel, instanța supremă a reținut că prin întârzierea în plată a drepturilor bănești cuprinse în titluri executorii suntem în prezența unui fapt ilicit al debitorului, situație în care prejudiciul produs prin această întârziere trebuie integral reparat (art. 1082 și 1088 din vechiul Cod civil, respectiv art. 1531 alin. 1 și 2 teza întâi și art. 1535 alin. 1 din noul Cod civil), reparație care se realizează prin acordarea cumulată a actualizării sumei plătite cu întârziere ( care acoperă pierderea efectivă suferită de creditor ) și a dobânzii legale (care acoperă beneficiul de care creditorul a fost lipsit).
În sensul celor solicitate de reclamanți există și practică judiciară respectiv sentința civilă nr. 1272 din 15 octombrie 2013 pronunțată de T. V., sentință menținută de C. de A. Pitești prin decizia civilă nr. 93/23.03.2014.
Așa fiind, pentru considerentele de mai sus tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta.
Va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției.
Va admite cererea formulată de reclamanții: G. V., Ș. D., S. D., I. I., O. M., MATĂRĂRĂ C., Ț. M., T. E., F. E., G. C., G. F., J. I., C. V., Z. S., P. I., B. M., I. M., C. T., M. E., T. C., O. A., E. A., B. A., Ș. L., D. L., S. I., M. L., C. V. C., C. C., P. ANIȘOARA, V. D., R. A. R., B. A., O. M., Z. C., T. D., L. A., M. F., G. E., A. A., P. I., M. C., B. C., S. N., M. F., P. L., M. S., S. D., B. E., C. V., S. G., P. V., Ț. I., P. P., M. M. DĂNUȚA, T. L., J. E., P. M., R. E., R. D., D. M., D. A., G. R., G. A., D. V., P. A., G. D., A. C., A. S., N. F. și P. C. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, M. FINANȚELOR PUBLICE, C. DE A. C. și T. C..
Va obliga în solidar pârâții M. Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, C. de A. C. și T. C. la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale aferente sumelor datorate conform sentința civilă nr.963/02.10.2019 pronunțată de T. C.,definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.129/CM/10.03.2010 a Curții de A. C. - Secția civilă,Minori și Familie,Litigii de muncă și Asigurări sociale, de la data emiterii acesteia și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titluri de drepturi salariale.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 466 și urm Noul Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții G. V., Ș. D., S. D., I. I., O. M., MATĂRĂRĂ C., Ț. M., T. E., F. E., G. C., G. F., J. I., C. V., Z. S., P. I., B. M., I. M., C. T., M. E., T. C., O. A., E. A., B. A., Ș. L., D. L., S. I., M. L., C. V. C., C. C., P. ANIȘOARA, V. D., R. A. R., B. A., O. M., Z. C., T. D., L. A., M. F., G. E., A. A., P. I., M. C., B. C., S. N., M. F., P. L., M. S., S. D., B. E., C. V., S. G., P. V., Ț. I., P. P., M. M. DĂNUȚA, T. L., J. E., P. M., R. E., R. D., D. M., D. A., G. R., G. A., D. V., P. A., G. D., A. C., A. S., N. F. și P. C., cu domiciliile alese la Judecătoria C.,cu sediu în C., ., jud. C., prin S. „M. & Asociații”, cu sediul în București, Calea Crângași, nr. 27, ., ., în calitate de reprezentant convențional prin avocat M. B. M., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5, M. FINANȚELOR PUBLICE București reprezentat prin D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P. Ialomița, cu sediul în Slobozia, .. 14, Județul Ialomița, C. DE A. C., cu sediul în C., ., Județul C. și T. C., cu sediul în C., . C, Județul C..
Obligă în solidar pârâții M. Justiției,Ministerul Finanțelor Publice, C. de A. C. și T. C. la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr.963 din 02.10.2009 a Tribunalului C., definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.129/CM/10.03.2010 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr._, de la data emiterii acesteia și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titluri de drepturi salariale.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la T. Ialomița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 august 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
Red.Tehnored.M.A.G./82 ex./ ..09.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1690/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1974/2014. Tribunalul... → |
|---|
