Acţiune în constatare. Sentința nr. 1690/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1690/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 269/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1690 /F
Ședința publică din data de 6 octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - M. V.
ASISTENT JUDICIAR - A. S.
ASISTENT JUDICIAR - L. A.
GREFIER – T. A.
Pe rol pronunțarea în litigiul de muncă privind pe reclamantul D. Ș. în contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE „T.” S.A., și ..A. având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, aflată la dosarul cauzei și care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în cauză, a amânat pronunțarea la data de 6 octombrie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 28.01.2014, astfel cum a fost precizată în cursul procesului, reclamantul D. Ș. ( CNP_ domiciliat în Slobozia, . . jud Ialomița și cu domiciliul ales în SLOBOZIA, .. 16, .. B, . în contradictoriu cu pârâtele C.N.T.E.E. T. S.A. - SECTOR 1, București, ., nr. 1 A și S.C. A. R. S.A. - SECTOR 1, București, .-180 a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că activitatea desfășurată în perioada 05.08._11 se încadrează în grupa a I-a de muncă sau în subsidiar în grupa a II a, pârâtele să fie obligate să efectueze demersurile necesare pentru înscrierea acestor date în carnetul de muncă și să –i elibereze adeverințe din care să reiasă că activitatea desfășurată în perioada menționată se încadrează în grupa a I a de muncă conform anexei I la Ordinul nr. 50/1990.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că în perioada 05.08._76 a fost angajat ca electrician și maistru electrician în cadrul actualei C.N.T.E.E. T. S.A. București. În perioada 29.10._82 s-a transferat în aceeași meserie la fosta fabrică de Zahăr Țăndărei preluată de pârâta A. R. S.A., iar de la data de 15.06.1982 a revenit la actuala T. S.A.
Învederează că potrivit dispozițiilor cuprinse la pct 7 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, acest act normativ neavând caracter limitativ deoarece încadrarea în grupele superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, anexele 1 și 2 ale ordinului constituind o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii . Invocă în acest sens decizia civilă nr. 258/20.09.2004 a ICCJ .
Arată reclamantul că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă privind funcțiile avute în perioadele amintite se poate constata că a efectuat activitatea de electrician, activitate ce presupune realizarea sarcinilor de serviciu în condiții dificile, prin expunerea la factor de risc și stres determinat de responsabilitatea activității și cum activitatea s-a desfășurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiții meteorologice, consideră că este îndreptățit la obținerea unei adeverințe din care să reiasă că activitatea se încadrează în grupa a I a de muncă.
În drept invocă prevederile Ordinului nr. 50/1990, ordinului 100/1990, ordinului 125/1990
În dovedire depune înscrisuri.
Pârâta S.C. A. R. S.A formulează întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității cererii raportat la prevederile art. 2 alin 1 2 din Legea 192/2006 având în vedere că reclamantul nu a respectat prevederile art. 60 1 alin 1 lit e coroborat cu art. 2 alin 1 din Legea 192/2006, privind obligativitatea ședinței de informare cu privire la avantajele medierii.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată ,pentru următoarele motive:
Arată pârâta că reclamantul a fost angajatul Întreprinderii pentru industrializarea sfeclei de zahăr Țăndărei ( în prezent A. R.) în meseria de electrician în perioada 29.10._78 și cea de maistru electrician în perioada 01.05._82, iar din documentele aflate în arhiva societății nu rezultă că acesta ar fi desfășurat în concret activități care să justifice acordarea grupei I de muncă pentru perioada solicitată conform anexei 1 din Ordinul,50/1990. Potrivit mențiunilor din contractul de muncă, respectiv documentul intitulat „Comunicare „ acesta a fost încadrat la stația conexiuni din cadrul sectorului mecanic energetic care deservea activitatea fabricii ( decizia nr. 2/06.01.1992).
În dovedire depune înscrisuri.
Pârâta C.N.T.E.E. T. S.A. formulează întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 725/28.01.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Din copia carnetului de muncă reiese că în perioada 05.08._76 reclamantul a fost angajat ca electrician și maistru electrician în cadrul C.N.T.E.E. T. S.A. București; în perioada 29.10._82 a exercitat aceeași meserie la fosta fabrică de Zahăr Țăndărei ( în prezent pârâta A. R. S.A.); iar de la data de 15.06.1982 a revenit la actuala T. S.A.
În condițiile art. 248 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității și cea a autorității de lucru de judecat, excepția inadmisibilității fiind respinsă iar cea a autorității de lucru judecat admisă în ședința de judecată din data de 12 mai 2014 pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen ( fila 161 dosar).
La cererea reclamantului au fost audiați martorii D. G. și S. M. din ale căror declarații instanța reține că aceștia au fost colegii de muncă cu reclamantul la Fabrica de Zahăr Țăndărei, activitatea reclamantului desfășurându-se în condiții grele, fiind electrician întreținere reparații exploatare la partea de medie tensiune. Activitatea se desfășura în diverse locuri în canal, cheson, centrală termică, cuptor de var, electrostivuitoare, stație conexiuni, posturi de transformare, în unele locuri existând o tensiune de 22.000 volți.
Apreciind asupra probelor dosarului, instanța privește cererea reclamantului ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul, astfel cum a precizat în cuvântul pe fond, solicită în principal încadrarea în grupa a I a de muncă și în subsidiar în grupa a II a de muncă.
Referitor la perioada în care reclamantul a fost angajatul pârâtei C.N.T.E.E. T. S.A., Tribunalul reține, având în vedere considerentele deciziei nr. 4768/08.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr._ ( prin care a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 725/2010 a Tribunalului București), că acesta a beneficiat de încadrarea în grupa a II a de muncă, iar cu privire la încadrarea în grupa I a de muncă cererea acestuia a fost respinsă.
În consecință, cerere principală vizând încadrarea în grupa I a de muncă în contradictoriu cu C.N.T.E.E. T. S.A va fi respinsă, urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat .De asemenea va fi respinsă și cererea subsidiară privind încadrarea în grupa a II a de muncă motivat de faptul că, așa cum s-a arătat anterior, pentru perioada în care reclamantul a fost angajatul C.N.T.E.E. T. S.A, acesta a beneficiat de încadrarea în grupa a II a de muncă.
Referitor la perioada în care reclamantul a fost angajatul pârâtei S.C. A. R. S.A., Tribunalul constată că esențial pentru soluționarea prezentului litigiu este temeiul de drept în materie, respectiv Ordinul nr.50/1990 care a fost completat prin Ordinul nr.100/1990 și Ordinul nr.125/1990 și avizele date ulterior .
În acest sens reține că Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, a prevăzut la ART. 2 alin. 2 următoarele: “ Locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege”.
În aplicarea acestui Decret-lege nr. 68/1990, a fost adoptat inițial Ordinul nr. 50/1990, pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, ordin care ulterior a dobândit o . completări .
În anexele nr. 1 și 2 ale Ordinului comun nr. 50/05.03.1990 au fost prevăzute locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I de muncă, respectiv activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa II de muncă.
Art.13 din Ordinul MMOS nr.50/1990 permitea angajatorilor să încadreze în grupele de muncă I și II de muncă perioada lucrată după data de 18.03.1969, în conformitate cu prevederile acestui ordin, ce înlocuia Ordinele nr.59/1969, nr.105/1976 și nr.210/1977 ale Ministrului Muncii și Ministrului Sănătății.
De notat că încadrările în grupe superioare de muncă nu presupuneau doar regăsirea în anexele nr. 1 și 2 ale Ordinului comun nr. 50/05.03.1990, în fapt încadrarea în grupele superioare de muncă se putea face și pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Conform punctului 3 din Ordinul 50/1990 “ Beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2. „
Dispozițiile pct. 6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, prevăd că: „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Prin urmare competența în stabilirea persoanelor ce pot beneficia de grupa I sau a Il-a de muncă revine exclusiv angajatorului, reprezentat de conducere și sindicatul din unitate. Prevederi art 6 trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 8 din Ordinul nr.50/1990 a Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale ce instituie dreptul exclusiv al angajatorului și sindicatului de a nominaliza, în condițiile legii, salariații care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, întrucât doar aceștia cunosc condițiile concrete în care își desfășoară activitatea salariații.
Totodată reține că încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Sintetizând, Tribunalul concluzionează că pentru încadrarea unei activități în grupele de muncă prevăzute de Ordinul 50/1990, aceasta trebuie să facă parte dintre cele enumerate de anexele la Ordin, să se țină seama de condițiile concrete în care persoana respectivă și-a desfășurat activitatea și de timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe. Or, în speță, nu s-a demonstrat că ar fi existat vreo nominalizare a reclamantului în sensul art. 6 din același ordin, după cum nu s-a probat împrejurarea că acesta ar fi lucrat efectiv cel puțin 70% din programul de lucru în grupa a II-a de muncă,ori cel puțin 50 % din programul de lucru în grupa a I a așa cum cere art. 7 alin. 1 din ordin. De altfel chiar din declarațiile martorilor reiese că activitatea reclamantului în locurile menționate de martori se desfășura ori de câte ori se impunea efectuarea unei intervenții. Pe de altă parte reclamantul nu a indicat prevederile legale care i-au reglementat atribuțiile de serviciu și pe baza cărora s-ar fi putut considera că activitatea sa se încadrează în grupa a I a ori a II-a de muncă.
Raportat la condițiile concrete de muncă, Tribunalul apreciază că activitatea desfășurată și funcțiile deținute de reclamant nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de muncă sau activitățile enumerate de Anexa 1,2 la Ordinul nr.50/1990, motiv pentru care cererea acestuia va fi respinsă.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 466 și urm Noul Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul D. Ș. ( CNP_ domiciliat în Slobozia, . .. C, . și cu domiciliul ales în SLOBOZIA, .. 16, .. B, . în contradictoriu cu pârâtele C.N.T.E.E. T. S.A. - SECTOR 1, București, ., nr. 1 A și S.C. A. R. S.A. - SECTOR 1, București, .-180.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se depune la Tribunalul Ialomița – secția civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, Pentru AS. JUDICIARAS. JUDICIAR,
M. V. A. S., aflat în L. A.
concediu medical, semnează
președintele completului,
GREFIER,
T. A.
Red./tehnored. V. M.
5 ex./..11.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2232/2014. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
