Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 617/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 617/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 50/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.617/F
Ședința publică din data de 27.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. T.
ASISTENTI JUDICIARI – A. S.
ASISTENTI JUDICIARI – L. A.
GREFIER - VICTORIȚA P.
Pe rol soluționarea litigiului privind pe reclamantul S. NAȚIONAL AL ADMINISTRAȚIEI LOCALE IALOMIȚA în contradictoriu cu pârâta P. COMUNEI A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, după care;
Tribunalul, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că din cei 12 membrii de sindicat în numele cărora reclamantul a formulat acțiunea doar 6 au calitatea de personal contractual, respectiv M. N. P. F., N. A., I. L., B. N., și V. N., ceilalți 6 având calitatea de funcționari publici, dispune disjungerea cauzei, privind membrii de sindicat care au calitatea de funcționari publici, respectiv T. P., P. S., C. P., B. E.,P. C.-F. și I. N. și formarea unui nou dosar înregistrat sub nr._, și pentru respectarea principiului continuității în baza art. 99 alin.2 și alin.4 din R.O.I. va dispune transpunerea cauzei la completul de contencios administrativ și fiscal care judecă în aceeași zi, respectiv Completul 5 Fond.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul, verificând din oficiu competența, constată că, în raport de dispozițiile art. 95 pct.1 și 4 Cod procedură civilă raportat la art. 210 din Lg. 62/2011, este competent să soluționeze prezenta cauză.
Ia act că nu s-au mai formulat alte cereri și nu s-au ridicat alte excepții, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat, în condițiile legii, considerându-se lămurit, apreciază cercetarea procesului terminată, motiv pentru care nu se mai face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă.
Instanța face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, în sensul că constată încheiată cercetarea judecătorească, fixează termen pentru soluționarea pe fond a cauzei tot astăzi și o reține spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ la data de 07.01.2014 S. NAȚIONAL AL ADMINISTRAȚIEI LOCALE - cu sediul în Slobozia, .. 29, jud Ialomița C._, în numele membrilor de sindicat: M. N., P. F., N. A., I. L., B. N., V. N., T. P., P. S., C. P., B. E.,P. C.-F. și I. N. în contradictoriu cu P. A., cu sediul în loc.A., jud Ialomița a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la calcularea și plata premiului anual aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflație, precum și la asigurarea finanțării și virării sumelor solicitate către ordonatorul terțiar de credite, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că dreptul la premiul anual aferent anului 2010 a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010 fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
Astfel în cursul anului 2010, în perioada cât era incident art 25 din legea 330/2009, dreptul la premiul anual s-a născut ca un drept aferent raportului de muncă, D. executarea acestui drept, respectiv plata lui era reglementată de legiuitor pentru anul 2011 și anume începând cu luna ianuarie 2011.
Consideră că premiul anual pentru anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind un drept câștigat sub imperiul legii vechi, doar plata acestuia fiind amânată pentru anul 2011., așa încât măsura luată de legiuitor de neplată a acestui drept, încalcă în mod vădit dispozițiile Constituției și ale CEDO.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea 330/2009, , art. 1 primul protocol CEDO,Constituția României, Constituția României, legea nr. 62/2011, Codul muncii.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile prezentate de către părți, rezultă că numai au calitate de personal contractual respectiv M. N., P. F., N. A., I. L., B. N., și V. N., fiindu-i aplicate prevederile Codului muncii. Ceilalți membrii de sindicat au calitatea de funcționari publici, fiind incidente în cazul acestora prevederile legii 188/1999 privind statutul funcționarului public, fapt ce atrage competența funcțională a completului specializat în cauze de contencios administrativ fiscal.
În aceste condiții, în ședința de judecată din data de 27 martie 2014 s-a dispus disjungerea cererii privindu-i pe membrii de sindicat:T. P., P. S., C. P., B. E.,P. C.-F. și I. N., formându-se un dosar nou cu nr unic_ ce a fost transpus la completul C 5 competent să judece în materia contencios administrativ, instanța rămânând sesizata cu cererea privindu-i pe M. N., P. F., N. A., I. L., B. N., și V. N. .
Apreciind asupra probelor dosarului, Tribunalul privește ca nefondată cererea formulată de S. NAȚIONAL AL ADMINISTRAȚIEI LOCALE în numele numiților: M. N., P. F., N. A., I. L., B. N., și V. N., pentru următoarele motive:
Cu privire la natura premiilor in bani acordate angajatilor, conform legii, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie. Prin aceeasi decizie, Curtea a mai retinut ca legiuitorul este in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Asadar, Curtea retine ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama incetarea acordarii unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, asa incat nu este incident art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu.
În speță, dreptul membrilor de sindicat de a beneficia de premiului anual a fost reglementat de art. 25 din Legea nr. 330/2009 conform căruia:
“(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”
Astfel, suma reprezentând premiul aferent anului 2010 era scadentă începând cu luna ianuarie 2011, însă dispozițiile Legii nr. 330/2009 și-au încetat aplicabilitatea după data de 31 decembrie 2010, întrucât la data de 01 ianuarie 2011 au intrat în vigoare noile politici salariale stabilite prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
D. urmare, momentul plății premiului anual aferent anului 2010, în sensul art. 25 din Legea nr. 330/2009, cade sub incidența reglementărilor aduse de Legea nr. 285/2010, care prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 statuează că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume eșalonat si succesiv, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de baza. De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu "incepand cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata eșalonata care sa satisfacă si sa mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajaților in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crizei economice (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 si, respectiv, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).
Reclamantul invocă în susținerea pretențiilor sale încălcarea art. 1 din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești. Cu privire la acest aspect Tribunalul reține că prin Decizia 115 din 9 februarie 2012 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
În considerentele decizie, publicată în monitorul oficial 230/5 aprilie 2012 Curtea arată ca nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul de proprietate privata. Premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, dar dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa-si execute intru totul aceasta obligatie financiara, fara a fi afectate in niciun fel cuantumul sau intinderea acestei creante.
Tototdata a considerat că, nu se poate retine nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunață și prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.
În raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul are în vedere faptul că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate, în același sens fiind și Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ÎCCJ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din_ ).
Nu în ultimul rând amintim că prin decizia 21/2013 publicată Monitorul Oficial, Partea I nr. 37 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta a stabilit că „ in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevazut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputand fi acordat in forma supusa vechii reglementari.”, decizie obligatorie conform dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Concluzionând, în acord cu deciziile Curții Constituționale și ale ICCJ sus-menționate, dreptul solicitat nu a fost negat prin noua reglementare (art. 8), ci Statul, în calitate de debitor al acestei obligații, a modificat modalitatea de executare a acestei obligații. Aceasta, în acord cu statuările CEDO (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, cauza Kechko împ. Ungariei), potrivit cărora Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii (plătite din fonduri publice angajaților săi), adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare.
Față de aspectele sus –reținute cererea formulată de reclamantul S. NAȚIONAL AL ADMINISTRAȚIEI LOCALE în numele membrilor de sindicat: M. N., P. F., N. A., I. L., B. N., și V. N. va fi respinsă.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 466 și urm Noul Cod procedură civilă rap la art. 215 din Legea 62/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul S. NAȚIONAL AL ADMINISTRAȚIEI LOCALE - cu sediul în Slobozia, .. 29, jud Ialomița C._, în contradictoriu cu P. Comunei A., cu sediul în loc.A., jud Ialomița .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se depune la Tribunalul Ialomița – secția civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER,
T. I. A. S. L. A. P. Victorița
Red./tehnored. A.S.
4 ex./..04.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 851/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
