Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 615/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 615/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 2698/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.615/F
Ședința publică din data de 27.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. T.
ASISTENT JUDICIAR - A. S.
ASISTENT JUDICIAR - L. A.
GREFIER - VICTORIȚA P.
Pe rol soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamanta B. M. G. în contradictoriu cu pârâta P. A., având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care ;
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, că ambele părți au fost citate cu mențiunea de a-și spune punctul de vedere cu privire la excepția autorității de lucru judecat ridicată din oficiu, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, se consideră lămurit și, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe aceste aspecte.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la conflictul de drepturi dedus judecății:
Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2013 pe rolul acestui tribunal sub nr. unic de dosar_ reclamanta B. M. G., domiciliată în ., a chemat în judecată pe pârâta P. Comunei Adâncata, prin primar, cu sediul în comuna Adâncata, ., jud. Ialomița, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii concediului legal de odihnă aferent anilor 2011 și 2012.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este salariata pârâtei în baza contractului de muncă înregistrat sub nr. 91/22.11.2007 în calitate de asistent personal al mamei sale M. T. cu un salariu de 600 lei. Începând cu 01.04.2013 contractul de muncă a încetat, însă nu i-a fost plătită indemnizația de concediu de odihnă aferent anilor 2011-2012.
La data de 22.07.2013, pe rolul aceleiași instanțe, se înregistrase cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu același pârât P. Comunei Adâncata, având același obiect, sub nr. de dosar unic_ . În acest dosar, cererea reclamantei de chemare în judecată a fost însoțită de copii de pe contractul individual de muncă, certificat de handicap al numitei M. T..
Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2013 pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr. 1817/98/_, tribunalul a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M. G., în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. 3 Cod pr. Civ, constatând că a expirat termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. 2 Cod pr. Civilă pentru semnarea cererii de chemare în judecată de către reclamantă, iar reclamanta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația stabilită în sarcina sa, respectiv de a semna. Încheierea de constatare a nulității cererii de chemare în judecată a rămas nulă prin neexercitarea cererii de reexaminare.
Cu ocazia verificării în Sistemul Ecris existența altor dosare privind reclamanta, s-a constatat existența înscrisurilor doveditoare anexate cererii de chemare în judecată constatate nulă în dosarul nr._, astfel că instanța de judecată a dispus atașarea acestui dosar la prezentul dosar nr._ .
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a înfățișat spre a se apăra, înaintând totuși, la solicitarea instanței răspunsul nr. 52/09.01.2014, fila 15 la dosarul cauzei, precizând „ că indemnizația de concediu pentru anii 2011 și 2012, privind pe reclamanta B. M. G., nu a fost achitată din lipsă de fonduri”.
Cu privire la excepția ridicată din oficiu în cauză, excepție asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe cu prioritate potrivit art.248 din NCPC, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 76/F/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta și a obligat pârâta către reclamantă la plata indemnizației de concediu legal de odihnă aferentă anilor 2011-2012 .
Potrivit art. 430 alin.1 din NCPC, hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, are de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Excepția autorității de lucru judecat, potrivit art. 432 NCPC, poate fi invocată de instanță sau de parte în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
După cum se cunoaște, elementele lucrului judecat, respectiv acelea care structurează lucrul judecat și care îi determină efectele, rezultă din disp. art. 431 C.pr.civ., text care se referă la tripla identitate: de părți (eadem conditio personarum), obiect (eadem res) și cauză (eadem causa).
a. În privința primului element al puterii lucrului judecat, ce se referă la identitatea de obiect, jurisprudența noastră a decis în mod judicios că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic, in concreto, în causa pendinte urmărindu-se obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2011-2012 deci identic cu cel din dosarul civil nr._ în care se solicită același lucru.
b. Deși cu privire la determinarea celui de-al doilea element al puterii lucrului judecat, respectiv identitatea de cauză, au existat serioase dificultăți doctrinare și practice, aceasta rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează practic în „situația de fapt calificată juridic”, reprezentând justificarea pretenției promovate în justiție.
Prin urmare, în urma parcurgerii acestui algoritm, putem conchide că obiectul prezentei acțiuni și cel al dosarului civil nr._ la care ne referim, sunt identice.
c. Cu privire la constatarea existenței celei de-a treia condiții a puterii lucrului judecat, și anume a identității de părți, formulată în mod expres prin dispozițiile art. 431 C.pr.civ, text care pretinde ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau contra lor în aceeași calitate”, putem observa cu ușurință, prin simpla analiză comparativă ale părților litigante din cele două dosare, că acestea sunt identice (existând identitate chiar și în privința calității lor procesuale).
Concluzionând, având în vedere că prin acțiunea formulată în cadrul prezentului dosar este urmărit același scop, ambele cereri având același obiect, și judecându-se între aceleași părți, instanța consideră că excepția puterii lucrului judecat, excepție de fond, peremptorie și absolută, necesită a fi admisă ca întemeiată.
Soluționarea acestei excepții face de prisos soluționarea fondului cauzei care se află sub puterea lucrului judecat, nefiind posibilă o nouă rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 430-435 Cpr.civ.
Văzând și dispozițiile art. 155 alin 1 din Legea 263/2010 coroborat cu art. 466 și următoarele Cod procedură civilă:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta B. M. cu domiciliul în ., CNP_ în contradictoriu cu pârâta P. ADÂNCATA, cu sediul ..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ialomița.
Pronunțată în ședință publică,azi 27.03.2014.
P., ASISTENTI JUDICIARI, Grefier,
I. T. A. S. L. A. Victorița P.
Red.tehnored. T.I
4 ex./ 09.04. 2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 937/2014.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1720/2014. Tribunalul... → |
|---|
