Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 640/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 640/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 67/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 640 F
Ședința publică din data de 31.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. A. G.
ASISTENTI JUDICIARI – A. S. și L. A.
GREFIER - P. M.
Pe rol, soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâții M. A. NATIONALE și D. I. MILITARE, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul personal și pârâții prin reprezentantul lor, cons.jr. B. R. cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și procedura de citare, faptul că la dosarul cauzei pârâtele au depus întâmpinare (fila 47) ce a fost comunicată reclamantului și la care acesta a și răspuns (fila 65), după care;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul, verificând din oficiu competența, constată că, în raport de dispozițiile art. 95 pct.1 Cod procedură civilă raportat la art. 269 din Codul muncii, este competent să soluționeze prezenta cauză.
Fiind întrebate de instanță, părțile, pe rând arată că nu mai au alte probe de solicitat în afara înscrisurilor depuse deja la dosarul cauzei.
Instanța, în baza art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant și de pârâți și ia act că acestea au fost depuse la dosar.
Reclamantul C. V. și reprezentantul pârâților, cons.jr. B. R., arată că nu mai au alte solicitări de formulat și sunt de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc astăzi.
Instanța ia act că nu s-au mai formulat alte cereri, în baza art. 248 alin.4 Cod procedură civilă unește cu fondul cauzei excepția tardivității capătului 2 al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâți prin întâmpinare, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat, în condițiile legii, considerându-se lămurită, apreciază cercetarea procesului terminată, motiv pentru care nu se mai face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă.
In baza dispozițiilor art. 244 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, fixează termen pentru soluționarea cauzei tot astăzi și acordă cuvântul atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
Reclamantul C. V. pune concluzii de respingere ca nefondată a excepției tardivității întrucât operează termenul de prescripție de 3 ani iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii, cu motivația prezentată pe larg în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare. Insistă în acordarea premiului anual aferent anului 2010 și arată că acesta nu s-a plătit, chiar dacă pârâții susțin altceva și deși I.C.C.J. și Curtea Constituțională s-au pronunțat în sensul că acest drept există.
Ceea ce s-a plătit a fost doar majorarea salarială potrivit art.1 din Legea nr.285/2010. Având în vedere dispozițiile Ordinului comun nr. 44/77 din 2011 al M.F.P. și MMPS în care nu se arată, pentru nici o grupă ocupațională modalitatea de includere în salariu al premiului anual cuvenit pentru 2010 ci doar modalitatea de calcul a salariului ca urmare a majorărilor prev. de Legea nr. 285/2011 consideră că în drepturile salariale ce i-au fost achitate în cursul anului 2011 nu a fost inclusă și contravaloarea premiului anual aferent anului 2010. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților, cons.jr. B. R. solicită admiterea excepției și respingerea ca tardiv al capătului subsidiar al cererii reclamantului iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii întrucât în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2011 a fost inclus și cuantumul sumei unice acordate cu titlul de premiu anul aferent anului 2010, potrivit disp. art. 285/2010. Solicită să fie avută în vedere motivarea expusă pe larg în întâmpinare precum și practica judiciară în materie respectiv sentința civilă nr.2426/2012 a Tribunalului Iași pe care o depune la dosar.
Instanța, considerându-se lămurită, în baza art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare .
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra litigiului de muncă de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 08.02.2014 sub nr._, reclamantul C. V., domiciliat în . CNP_ a chemat în judecată pârâții M. APĂRĂRII NATIONALE cu sediul în București, . sector 5 cod poștal_ și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE cu sediul în București . sector 5 cod_, CUI_ pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la acordarea sumei de 11.141 lei, actualizată cu indicele ratei de inflație, reprezentând premiul anual aferent anului 2010, respectiv 12% din cuantumul mediu al indemnizației de încadrare cuvenită în anul 2011, a cărei plată trebuia efectuată în 12 rate lunare, cu un cuantum de 928 lei lunar și, în subsidiar, obligarea la plata sumei de 11.141 lei, actualizată cu indicele ratei de inflație, care reprezintă drepturi salariale cuvenite și neîncasate pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2011, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că de la data de 01.09.1998 are calitatea de judecător, iar în perioada 01.01._10 a funcționat în această calitate la Tribunalul Călărași, instanță în cadrul căreia a obținut un venit lunar în cuantum de 8410 lei, respectiv un venit total în cuantum de 12.615 lei, astfel cum rezultă din ordinul emis de Președintele Curții de Apel București prin care au fost stabilite drepturile salariale cuvenite judecătorilor care funcționează la instanțele din circumscripția acestei Curți, in temeiul Legii nr. 330/2009 și a O.U.G. nr.1/2010, ordin în care este înscris la poziția 616.
În perioada 15.02._10 a funcționat în calitate de judecător la Tribunalul M. Teritorial București, iar în perioada 15.07.2010 - 31.12.2010 a funcționat în calitate de vicepreședinte la Tribunalul M. Teritorial București, instanță unde a obținut un venit lunar mediu în cuantum de 11.532 lei.
Reclamantul arată că prin art. 25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept astfel: pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea iar plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile arătate au fost abrogate de art.39 pct.w din Legea nr.284/2010.
De asemenea prin Legea nr.285/2010 s-a prevăzut in mod expres că sumele corespunzătore premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând luna ianuarie 2011. Acest text de lege încalcă dreptul de proprietate al reclamantului așa cum este garantat de art. 44 și art. 41 din Constituția României.
Dreptul de a beneficia de al 13-lea salariu este câștigat atât timp cât prevederile
legale ce-l reglementau erau în vigoare la data de 31.12.2010, plata sumelor de bani fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor. Orice prevedere contrară încalcă principiul neretroactivității legii.
In determinarea câmpului de aplicare a legilor in timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate drepturile care, în momentul intrării in vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor. Norma neretroactivității înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
In cazul reclamantului, se consideră că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar legile susmenționate, ce au abrogat posibilitatea acordării lui au intrat in vigoare ulterior perioadei prevazută pentru acordarea lui.
Instanțele de judecată trebuie să respecte disp. art. 20 din Constituție privitor la prevalența reglementărilor internaționale ce au în vedere drepturile omului cât și prevederile CEDO și ale I.C.C.J.
In acest context, pentru activitatea desfășurată de dumnealui, pârâții, în calitate de ordonatori principal și terțiar de credite pentru instanțele militare, aveau obligația de a-i plăti un premiu anual, în tranșe lunare, și într-un cuantum egal cu media indemnizațiilor de încadrare, respectiv suma de 11.141 lei.
De asemenea, pârâții, în calitate de ordonatori principal și terțiar pentru instanțele militare, aveau obligația de a-i plătii în anul 2011 drepturile salariale majorate cu 15% față de cele încasate în luna octombrie a anului 2010, respectiv un salariu în cuantum de 11.7981ei lunar, care include sumele ce reprezintă diferența de calcul a contribuției de asigurări sociale de stat pentru militari, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 5 și art.16 alin. 2 din Legea nr.285/2010, și diferența dintre solda de grad și gradațiile la aceasta corespunzătoare gradului de maior și cele corespunzătoare gradului de locotenent colonel.
La salariul în cuantum de 11.798 lei, pârâții trebuiau să adauge suma de 928 lei lunar cu titlul de rată din cuantumul premiului anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010, această modalitate de plată rezultând din considerentele Deciziei nr. 115 din 09.02.2012, Deciziei nr. 257 din 20.03.2012 și Deciziei nr. 367 din 24.09.2013, toate pronunțate de Curtea Constituțională, decizii care sunt general obligatorii, însă pârâții, ca urmare a interdicției impusă de legiuitor prin art. 16 din Legea nr. 285/2010, nu au avut posibilitatea de a executa integral această obligație.
In dovedire, s-au depus înscrisuri.
In drept, reclamantul invocă prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, OUG nr.27/1996, Legii nr.285/2010, Deciziile Curții Constituționale, OUG nr. 19/2012, dispozițiile Codului civil și Constituția României.
Pârâții M. Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare, în conformitate cu disp. art. 205 Cod procedură civilă au formulat întâmpinare în prezenta (fila 47), solicitând pentru capătul principal al acțiunii introductive promovată de reclamant respingerea acesteia, ca nefondată.
S-a arătat că premiul anual a fost prevăzut de art. 25 alin.(1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. A.. (4) al textului de lege, prevedea că plata premiului anual se va face, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Însă, la data de 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea - Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care potrivit art. 39 lit.w), a abrogat în mod expres Legea nr. 330/2009.
Potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă (după caz) a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
Din interpretarea exclusiv gramaticală a textului de lege, a rezultat că în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2011 ar fi inclus și cuantumul sumei unice acordate cu titlu de premiu anual pentru anul 2010.
Practic, a avut loc o compensare între neacordarea premiului anual pentru anul 2010 și creșterile salariale prevăzute începând cu 01.01.2011, legiuitorul stabilind expres faptul că, în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, deoarece la stabilirea cuantumului creșterilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, a fost avut în vedere și premiul anual aferent anului 2010.
Se menționează faptul că Ministerului Apărării Naționale, în calitate de ordonator principal de credite și Direcției Instanțelor Militare în calitate de ordonator terțiar de credite, nu li se poate imputa că au aplicat întocmai prevederile Legii nr. 285/2010, în calitatea de ordonatori de credite, acestea alocând resursele bugetare în deplină concordanță cu actele normative în vigoare.
Referitor la capătul subsidiar de cerere, privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.141 actualizată cu indicele ratei de inflație, care reprezintă drepturi salariale cuvenite și neîncasate pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2011, s-a invocat excepția tardivității.
Legea nr. 285/2010 stabilește procedura de soluționare a contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit acestei legi. Potrivit art.7 alin.(2), contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
Deși reclamantul a beneficiat lunar, începând cu luna ianuarie 2011, de drepturi salariale la care cuantumul brut al soldelor funcției de bază (astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010) a fost majorat cu 15%, conform art.l0 din Legea nr.285/2010, acesta a înțeles că abia în noiembrie 2013, să formuleze o cerere prin care să solicite lămuriri asupra drepturilor sale salariale (J4427/15.11.2013).
Având în vedere dispozițiile art. 7 alin.(3), Direcția Instanțelor Militare în calitate de ordonator terțiar de credite, a soluționat contestația reclamantului în termen de 10 zile și i-a comunicat soluția prin adresa J 4509/25.11.2013.
Potrivit alin.(4), persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației. Ori, cererea care face obiectul dosarului a fost înregistrată la instanță pe data de 08.01.2014, drept pentru care se solicită respingerea ca tardiv formulat a acestui capăt subsidiar de cerere.
In conformitate cu disp. art.201 alin.2 Cod procedură civilă reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâți, susținând că interpretarea dată de pârâți dispozițiilor Legii nr. 285/2010, potrivit avut loc o compensare între neacordarea premiului anual pentru anul 2010 și creșterile salariale prevăzute începând cu data de
01.01.2011, este contrară finalității urmărită de legiuitor, respectiv aceea a se schimba modalitatea de acordare a premiului anual aferent anului 2010, în sensul că acest premiu nu se mai plătește începând cu luna ianuarie a anului 2011 într-o singură tranșă, ci eșalonat și succesiv in cursul anului 2011.
In ceea ce privește excepția tardivității ridicată de pârâți cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată solicită să fie respinsă în temeiul art.248 alin.1-3 Cod procedură civilă dat fiind faptul că acțiunea civilă de față are ca obiect pretenții bănești nu plângere împotriva dispoziției prin care ordonatorul de credite a soluționat contestația în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor Legii nr.284/2010, plângere care în privința dumnealui este dată în competența Curții de Apel București.
Tribunalul Ialomița, analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 248 alin.1-3 din codul de procedură civilă excepția tardivității promovării capătului subsidiar al acțiunii introductive invocată de pârâți, față de înscrisurile depuse la dosar, obiectul solicitării reclamantului C. V., apreciază că această excepție este nefondată, urmând a fi respinsă.
Tribunalul are în vedere faptul că acțiunea civilă de față are ca obiect pretenții bănești nu plângere împotriva dispoziției prin care ordonatorul de credite a soluționat contestația în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor Legii nr.284/2010, plângere care în privința dumnealui este dată în competența Curții de Apel București.
Totodată, așa cum arată și reclamantul prin răspunsul la întâmpinarea formulată, contestația formulată de dânsul în luna noiembrie a anului 2013 nu a avut în vedere cuantumul drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 01.01. 2011, ci ordinele prin care i s-au stabilit drepturile salariale în anul 2013 ca urmare a reîncadrării În funcția de judecător la Tribunalul M. București la data de 27.02. 2013 ca urmare a demisiei din funcția de președinte al Tribunalului M. București, potrivit Hotărârii nr. 128/27. 02.2013 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, promovării la Curtea Militară de Apel la data de 01.05.2013 potrivit Hotărârii nr. 297/21. 03.2013 a Consiliului Superior al Magistraturii,·precum și împlinirii unei vechimi de 15 ani în funcția de judecător la data de 01.09.2013.
Plângerea împotriva dispoziției prin care ordonatorul de credite a soluționat contestația în legătură cu stabilirea drepturilor salariile arătate la pct. 2 se află pe rolul Curții de Apel București, constituind obiectul dosarului civil nr._ (a se vedea filele 68-70).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Se constată că reclamantul îndeplinește funcția de locotenent-colonel magistrat în cadrul Curții Militare de Apel București.
Pentru activitatea desfășurată în anul 2010, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, poziției pârâților exprimată prin întâmpinare, reiese faptul că reclamantul nu a beneficiat de premiul anual, cunoscut sub denumirea uzuală de „al 13-lea salariu”.
Raportul juridic dedus judecății este guvernat de dispozițiile Codului Muncii (care prevăd că salariatul are dreptul la un salariu în bani pentru munca prestată) și ale Legii nr. 62/2011, a dialogului social. Potrivit art. 268 lit. c din Codul Muncii, cererile care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sunt încadrate (alături de cele privind încheierea, încetarea, modificarea ... contractelor de muncă) în categoria de "conflicte de muncă", competența soluționării acestora aparținand tribunalelor - secțiile de litigii de muncă conform disp. art 2 lit c Cod procedură civilă.
Față de aceasta stare de fapt sunt incidente in speță următoarele norme de drept material: LEGEA nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice: ,, art. 25„(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate in anul pentru care se face premierea.(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proporțional cu perioada in care a lucrat, luându-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfășurat activitate.(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul”.
De asemenea, LEGEA Nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice art. 8: ,,„Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Raportat la dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că legiuitorul a dispus neacordarea premiului anual pentru 2010, sume care s-ar fi acordat în prima luna a anului 2011. Astfel, înlăturându-se temeiul legal pentru plata premiului anual aferent anului 2010 rezultă că, dreptul reclamanților la încasarea acestor suplimente salariale nu poate fi avut în vedere sub aspectul incidenței prevederilor art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie, pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, așa cum susține reclamantul.
Demn de reținut în acest sens sunt cele cuprinse în decizia nr. 847 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale potrivit cărora „ angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați în mod esențial, din punct de vedere al sursei din care sunt alimentate indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile, indemnizațiile, soldele reprezintă astfel de cheltuieli – mai exact cheltuieli de personal.”
Continuând incursiunea în jurisprudența contenciosului constituțional, în decizia nr. 1250/07.10.2010 a Curții Constituționale se arată că ordonatorii de credite trebuie să respecte legea chiar dacă aceasta ar avea drept consecință pentru viitor modificarea unor clauze din contractele de muncă individuale sau colective ale personalului plătit din fondurile publice.
Ori, potrivit dispozițiilor disp. art 1 din Legea nr.285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15% și, de asemenea, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar potrivit disp. art.10 din Legea nr. 285/2010 începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4). art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, s-au majorat cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.
Cu alte cuvinte, interpretând exclusiv gramatical termenii folosiți de legiuitor, în art. 8 din Legea nr. 285/2010,se ajunge la concluzia că acesta a inclus în cuantumul creșterilor salariale prevăzute începând cu 01.01.2010, și cuantumul sumei unice acordată cu titlul de premiu anual pentru perioada anului 2010.
În speță, instanța constată că, în concret, prin reglementarea adusă de Legea nr. 285/2010, a avut loc o compensare între premiul anual și creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Rezultă că, respectarea drepturilor fundamentale nu a fost doar formală, iluzorie, ci concretă și efectivă, astfel cum a decis Curtea Europeană în numeroase hotărâri.
In consecință, instanța retine că dreptul de a primi venituri salariale poate face obiectul de protecție al art. 1 din primul Protocol la C.E.D.O., dacă are o fundamentare în legislația internă. Referitor la ,.dreptul câștigat" instanța reține, în concordanță cu practica CEDO că deși dreptul salarial este asimilat noțiunii de „bun"" și se bucură de protecția generată de Primul Protocol al Convenției, totuși el reprezintă un drept câștigat numai cu privire la drepturile salariale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi iar suprimarea acestuia pentru viitor nu are semnificația exproprierii. Astfel, instanța constată că dreptul la acordarea distinctă a premiului anual
aferent anului 2010 a avut, până la data de 31.12.2010, o fundamentare în legislația internă, respectiv art.25 din Legea nr.330/2009, însă, după data de 31.12.2010, actul normativ intern de reglementare a acestui drept, respectiv Legea nr. 330/2009, nu a mai fost in vigoare, acordarea premiului anual pentru anul 2010 fiind reglementată de Legea nr. 285/2010, în sensul includerii acestui premiu în creșterile salariale acordate începând cu 01 ianuarie 2011.
Instanța nu poate primi nici cererea subsidiară a reclamantului, prin care solicită obligarea pârâților la plata sumei de 11.141 lei, actualizată cu indicele ratei de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neîncasate pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2011, dat fiind faptul că acesta a beneficiat lunar, începând cu luna ianuarie 2011, de drepturi salariale, la care cuantumul brut a soldelor funcției de bază ( astfel cum au fost acordate personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010) a fost majorat cu 15%, conform art.10 din Legea nr. 285/2010.
Pentru toate considerentele susmenționate, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamantul C. V., ca fiind nefondată.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine Interioara al instanțelor judecătorești, opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.
Văzând si dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul C. V., domiciliat în . CNP_ în contradictoriu cu pârâții M. APĂRĂRII NATIONALE cu sediul în București, . sector 5 cod poștal_ și DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE cu sediul în București . sector 5 cod_, CUI_,ca nefondată.
Respinge,ca nefondată, excepția tardivității invocată de pârâți.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Ialomița
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03. 2014
P., ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
M. A. G. A. S. și L. A. P. M.
Red.M./10.04.2014
Tehnored.PM.
5ex.com3ex/15.04.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2334/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 606/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
