Acţiune în constatare. Sentința nr. 388/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 388/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 21/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.388 F
Ședința publică din data de 26 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. M.
ASISTENT JUDICIAR – ANĂSTĂSOAU S.
ASISTENT JUDICIAR – Z. M. M.
GREFIER – T. E.
Pe rol judecarea litigiului de muncă, privind pe reclamanta Z. F., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ SFR MARFĂ S.A. CONSTANTA, având ca obiect acțiune în constatare grupă de muncă .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la prim termen de judecată, obiectul acestuia, procedura de citare, precum și faptul că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care ;
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.131 Cod procedură civilă’, verificându-și din oficiu competența, în raport de dispozițiile art.95 pct.1, cu trimitere la art.269 din Codul muncii, se consideră competent general, material și teritorial să soluționeze cauza .
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, apreciază că dosarul poate fi soluționat la termenul de azi .
Având în vedere actele și lucrările dosarului, se consideră lămurit și, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, pe excepția inadmisibilității, ridicată de pârâtă.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2014 sub nr._, reclamantul Z. F. cu domiciliul în Fetești, ., județul Ialomița a chemat în judecată pârâtele SNTFM „CFR MARFĂ” SA cu sediul în București, .. 38, sector 1, C._, J_ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la recunoașterea grupei I pentru activitatea prestată în perioada 21.05._56, 02.08._61, 01.11._63, 30.04._87 și obligarea pârâtei să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că soțul său Z. G. (decedat) a fost pensionat începând cu data de 01.08.1987, iar prin decizia nr._/2008 reclamantei i-a fost stabilită pensia de urmaș. Mai arată reclamanta că soțul său și-a desfășurat activitatea începând cu data de 21.05.1954 în cadrul depoului căi ferate Fetești în funcția de lăcătuș, fochist locomotivă și mecanic locomotivă, funcțiile exercitate fiind strict legate de siguranța circulației feroviare. Potrivit anexei 2 din ordinul 50/1990, personalul care ocupă funcțiile și meseriile prevăzute la poziția 123 beneficiază de încadrare în grupa I de muncă de la data la care a lucrat în funcțiile respective. A solicitat pârâtei încadrarea activității desfășurată de defunctul său soț în grupa I de muncă prin adresa nr. 2893/28.08.2013, dar nu a primit nici un răspuns în acest sens.
În dovedirea cererii: înscrisuri.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, anexa 1 pct. 123, Constituție, Dec CCR 87/1999.
Pârâta SNTFM „CFR MARFĂ”SA a depus întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității pentru neurmarea de către reclamantă a procedurii obligatorii a informării asupra avantajelor medierii, conform Legii 192/2006.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se arată că reclamantul a fost încadrat în grupa II de muncă conform nominalizării efectuate prin Ordinul 50/1990, anexa 2 punctul 2010, hot Consiliului Administrație CFR, desfășurându-și activitatea în unitatea de bază, Depoul fetești, motiv pentru care a beneficiat de încadrarea în grupa II de muncă. În prezent, angajatorii, cu atât mai puțin deținătorii de arhive, nu pot nominaliza persoane ori încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci pot atesta un fapt consumat anterior încetării aplicabilității Ordinului 50/1990 care prevedea că activitatea desfășurată de salariații CFR având funcția de deținută de reclamant în unitățile de bază CFR (stații CFR, depouri, remize, revizii) se încadrează în grupa II de muncă.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
În drep, Ordinul 50/1990, Ordinul 125/1990, HG 582/1998, C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 248 al. 1 Cod pr. Civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Potrivit art. 2 al. 1 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator „Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.”
Art. 601 din aceeași lege prevede materiile în care procedura de informare privind avantajele medierii este obligatorie de parcurs înainte de sesizarea instanței de judecată. Printre acestea sunt enumerate la alin. 1 lit. e litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
Cauza de față are ca obiect un litigiu de muncă referitor la acordarea grupei I de muncă. Încadrarea în grupe de muncă se face de către angajator cu respectarea procedurii prevăzută de lege pentru nominalizarea locurilor de muncă, a timpului și a persoanelor care desfășoară efectiv activități care pot fi încadrate în grupa I sau II. Angajatorul poate nominaliza persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă în perioada în care acestea sunt angajatele sale în temeiul contractului individuale de muncă. Prin urmare, încadrarea în grupe de muncă a activității prestată de o persoană se realizează în timpul executării contractului său individual de muncă, astfel că, potrivit dispozițiilor legale enunțate mai sus, reclamantul avea obligația de a face dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Potrivit. art. 2 alin. 12 din legea 192/2006 „Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f).”
În prezentul litigiu reclamantul nu a depus odată cu cererea de chemare în judecată dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii. Deși prin întâmpinarea care i-a fost comunicată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii obligatorii a informării privind avantajele medierii, reclamantul nu a depus odată cu răspunsul la întâmpinare nicio dovadă în acest sens și nici nu a formulat vreo apărare cu privire la acest aspect.
La primul termen de judecată reclamantul nu s-a prezentat și nici nu a depus dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii, condiție obligatorie pentru introducerea cererii de chemare în judecată în fața instanței de judecată, motiv pentru care tribunalul va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant întrucât acesta nu a făcut dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii înainte de introducerea cererii de chemare în judecată sau până la termenul acordat de instanță în acest sens.
În temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.
Văzând si dispozițiile art. 215 din Legea 62/2011,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul Z. F. cu domiciliul în Fetești, ., județul Ialomița, CNP_ în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, . jud. Ialomița.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul Ialomița.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2014.
P., ASISTENTI JUDICIARI,
I. M. A. S. Z. M.
Grefier,
T. E.
Red./Dact. I.M./04ex; ..03.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 606/2014. Tribunalul IALOMIŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 907/2014. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
