Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3764/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3764/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 1148/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Noiembrie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - A. T.
Asistent judiciar - A. B.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3764
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât C. G., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, de reține că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe parata C. G., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.813 lei cu titlu de pagube produse societătii, din vina și în legatură cu munca sa.
În motivare a arătat reclamanta că prin Contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr._/06.11.2008 între pârâta și reclamanta s-au încheiat raporturi juridice de muncă pe o perioadă nedeterminată, în cadrul cărora pârâta este incadrata pe funcția de vânzător - gestionar. În data de 06.02.2009, în urma inventarului realizat, s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 4.813 lei, lipsă pe care salariata C. G. a recunoscut-o, semnând Angajamentul de Plată înregistrat sub nr. 1632/29.09.2009, obligându-se să achite in perioada noiembrie 2009-martie 2011 întregul debit, iar ulterior, prin Angajamentul nr. 4949/26.09.2012 d-na C. G. a recunoscut, din nou, debitul în valoare de 4.813 lei înregistrat în gestiunea sa și s-a obligat să-l achite. De asemenea, S.C. R. P. S.R.L. a sesizat și organele de cercetare penală solicitând tragerea la răspunderea penală a făptuitoarei C. G. pentru comiterea infracțiunii de delapidare prev de art. 215 ind 1 alin 1 din Codul Penal, constituindu-se totodată și partea civilă pentru suma de 4.813 lei, astfel că luând în considerare prevederile art. 2537 din Codul Civil, termenul de prescripție cu privire la dreptul la acțiune a fost intrerupt, odată, prin constituirea ca parte civilă în cadrul plângerii penale, cât și prin recunoașterea debitului prin semnarea Angajamentului nr. 4949/26.09.2012.
Potrivit dispozițiilor art. 254 alin (1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legatură cu munca lor. Așadar, pentru a se antrena răspunderea patrimonială a angajatului este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat a d-nei C.. G. a fost dovedită prin contractul individual de muncă, faptele ilicite și personale ale salariatei au constat în neîndeplinirea obligațiilor prrevăzute în Regulamentul de Ordine Interioară, prejudiciul a fost creat prin sustragerea periodică a unor sume de bani, respectiv prin nepredarea la sfârșitul fiecărei zile a sumei reale încasate de la clienți prin vânzarea mărfii aflate în gestiunea sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidențiat prin faptul că salariata C. G., în funcția de vânzător-gestionar nu și-a respectat atribuțiile și a determinat un rezultat dăunător pentru angajator, care se concretizează în paguba materială neachitată in valoare de 4.813 le, în ceea ce privește vinovăția, salariata a acționat cu intenția de a frauda societatea, în condițiile in care a încercat să soluționăm pe cale amiabilă această situație însă d-na C. G. nu a răspuns niciunei solicitări.
Totodată, și în Ordonanța din 27.11.2013 în dosar nr. 2035/P/2011 s-a reținut faptul că făptuitoarea C. G. a recunoscut lipsa în gestiunii, iar fapta întrunește elementele constitutive ale in fracțiunii de delapidare.
Solicită admiterea acțiunii.
Parata C. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A invocat pârâta excepția prescripției dreptului la acțiune avind in vedere ca a trecut mai mult de trei ani de la data constatarii acestei lipse in gestiune, instanta de judecata urmând sa constate ca aceste angajamente de plata nu pot intrerupe cursul prescriptiei, astfel cum afirma reclamanta. In primul rind, nici dupa semnarea primului angajament, si nici dupa semnarea celui de-al doilea, pirita nu a efectuat o plata reclamantei din suma datorata. Semnarea acestor angajamente s-a facut sub presiunea venita din partea administratorei societatii reclamante, care a amenintat-o pe pirita ca, daca nu semneaza, va raspunde penal, în acest sens existind si o plingere penala inregistrata la P. de pe linga Judecatoria lasi si, in conditiile in care fata de pirita s-a dispus neinceperea urmaririi penale, împrejurarea că reclamanta s-a constituit parte civila nu intrerupe cursul prescriptiei.
Pe fondul cauzei, arată pirita că reclamanta a incheiat contractul individual de munca nr_ din 06.11.2008, pentru perioada 01.11._09. Dupa 01.02.2009, intre cele doua parti nu se mai incheie un alt contract de munca sau act aditional prin care durata contractului de munca se fie prelungita, iar lipsa în gestiune despre care face vorbire reclamanta este datata 06.02.2009, asadar dupa incetarea perioadei in care a fost incheiat contractul de munca. Mai mult, dupa data de 01.02.2009, pirita nici nu a mai fost primita la locul de munca, iar decizia prin care i s-a desfacut contractul de munca nici pina la ora actuala nu i-a fost comunicata, astfel cum prevede legea. Despre aceasta decizie, pirita a aflat din cuprinsul cartii de munca completata, in care se mentioneaza Decizia nr.1265 din 19 mai 2009 .
In aceste conditii, nu i se poate imputa pârâtei lipsa in gestiune, iar faptul ca aceasta ar fi recunoscut suma de 4813 lei se datoreaza atitudinii administratorului reclamantei. Desi pirita cunostea ca nu a gresit, de teama, a acceptat sa recunoasca aceasta datorie, mai ales ca, in toti anii cit a fost angajata, nu a avut nici o abatere. Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale incidente în cauză Tribunalul reține cele ce urmează:
Între parata C. G. și reclamanta . a fost încheiat Contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr._/06.11.2008 (f. 10 dosar) în baza căruia pârâta este incadrata pe funcția de vânzător – gestionar în cadrul reclamantei.
În data de 06.02.2009, în urma inventarului realizat, s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 4.813 lei, pe care salariata C. G. a recunoscut-o, semnând Angajamentul de Plată înregistrat sub nr. 1632/29.09.2009 (f. 12 dosar), obligându-se să achite in perioada noiembrie 2009-martie 2011 întregul debit, iar ulterior, prin Angajamentul nr. 4949/26.09.2012 C. G. a recunoscut, din nou, debitul în valoare de 4.813 lei înregistrat în gestiunea sa și s-a obligat să-l achite.
Prin prezenta cerere reclamanta . a chemat în judecată pe parata C. G., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.813 lei cu titlu de pagube produse societătii, din vina și în legatură cu munca sa în temeiul disp. art. 254 Codul Muncii.
Pârâta a invocat prin întâmpinarea formulată excepția prescriptiei dreptului la actiune, relativ la care reține următoarele:
Inventarul în baza căruia a fost sesizată lipsa în gestiune a fost realizat la data de 06.02.2009, pârâta recunoscând această lipsă semnând Angajamentul de Plată înregistrat sub nr. 1632/29.09.2009, obligându-se să achite in perioada noiembrie 2009-martie 2011 întregul debit, ulterior semnând Angajamentul nr. 4949/26.09.2012. Pârâta a recunoscut așadar debitul care i se impută, recunoașterea sa fiind un act de natură să întrerupă prescripția dreptului material la acțiune, astfel cum dispun disp. art. 16 alin 1 lit a din decretul 167/1958 aplicabil cauzei de față, față de împrejurarea că prescripția a început să curgă la data de 06.02.2009, anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Prin urmare, Tribunalul va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocate de parata.
Pe fondul cauzei Tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Astfel, în primul rând se reține de către instanță că reclamanta a făcut dovada calității de salariat a pârâtei, depunând la dosar contractul individual de muncă pentru perioada 01.11.2008 si data de 01.02.2009, inventarul efectuat la data de 06.02.2009 fiind efectuat tocmai urmare a încetării activitatii pârâtei și predării gestiunii de către aceasta.
De asemenea, reclamanta a probat fapta ilicită și personală a salariatei, săvârșită în legătură cu munca sa, aceasta constând în încălcarea de către pârâtă a normelor cu privire la desfășurarea activității și declararea sumelor de bani încasate în derularea activității conform contractului individual de munca, fisa postului sau regulament intern, prin aceasta producând un prejudiciu în patrimoniul angajatorului său. Caracterul efectiv al prejudiciul produs patrimoniului angajatorului este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. Reclamanta a depus la dosar inventarul realizat, conform căruia rezultă o diferență în minus de 4813 lei, pârâta neînțelegând să conteste această sumă sau să administreze probe în contradovadă.
Cât privește vinovăția salariatului gestionar, în sensul că acesta trebuie să îndeplinească acte specifice gestiunii, conform atribuțiilor asumate prin contract de muncă, cum este cazul de față, și legătura de cauzalitate dintre paguba constatată și fapta imputată pârâtei, Tribunalul are în vedere faptul că, în cazul lipsei in gestiune, actul de constatare a pagubei creează o prezumție de culpă împotriva gestionarului și o prezumtie simplă de raport cauzal, ambele putând fi înlăturate prin proba contrară, probă care în cauză nu a fost făcută de pârâtă.
Aceasta a invocat doar faptul că nu-și explică lipsa în gestiune, însă în condițiile în care predarea mărfii se făcea pe bază de semnătură către pârâtă, orice greșeală sau neregulă legată de primirea gestiunii nu mai poate fi acum imputată reclamantei, cum nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei în sensul că a semnat angajamentele de plată fiind sub imperiul violenței psihice exercitate de angajator. Câtă vreme nu s-au probat în cauză astfel de acte de violență psihică, iar pârâta nu a probat că lipsa în gestiune nu este una reală, apărarea formulată de aceasta este neîntemeiată și nu poate fi reținută.
În consecință, în temeiul disp. art. 254 Codul Muncii, Tribunalul va admite actiunea fomulata de reclamanta . in contradictoriu cu parata C. G. și va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 4.813 lei reprezentand contravaloare prejudiciu.
De asemenea, se va lua act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocate de parata.
Admite actiunea fomulata de reclamanta ., J_, CUI_, cu sediul in Iasi, ., ., ap. 14, . cu parata C. G., CNP_ cu domiciliul ales la Cabinet Avocat P. R. din Iasi, .. 24A, . parter, ..
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 4.813 lei reprezentand contravaloare prejudiciu.
Ia act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M. cu opinie în sensul O.L.G.
prezentei hotărâri,
B.A. T.A.
Red./tehnored. M.M.
4 ex/12.12.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 3763/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
