Asigurări sociale. Sentința nr. 4/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 8191/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Ianuarie 2014
Președinte - E. C. F.
Asistent judiciar B. M. M.
Asistent judiciar A. E.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. A. și pe pârât C. JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.Ț. N. H. pentru reclamant, c.j.C. B. pentru pârâtă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că la termenul de judecată din 20.11.2013 a fost invocată, din oficiu, excepția lipsei de obiect în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.865 din 05.03.2008 față de decizie de pensie nr._ din 17.03.2008, respectiv excepția lipsei de obiect a cererii vizând recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.4263 din 13.08.2003 față de decizia de pensie nr._ din 20.11.2007 și buletinul de calcul anexat.
Instanța ia act că a fost înaintat la dosar, prin serviciul registratură, răspunsul formulat de pârâta C. Teritorială de Pensii Iași cu privire la excepția lipsei de obiect invocată din oficiu, cu duplicat ce se înmânează apărătorului reclamantului.
Instanța acordă cuvântul părților cu privire la excepția lipsei de obiect în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.865 din 05.03.2008 față de decizie de pensie nr._ din 17.03.2008, respectiv excepția lipsei de obiect a cererii vizând recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.4263 din 13.08.2003 față de decizia de pensie nr._ din 20.11.2007 și buletinul de calcul anexat
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată, motivat de faptul că ambele adeverințe au fost luate în considerare de către instituția pârâtă prin cele două decizii emise.
În ceea ce privește excepțiile lipsei de obiect a cererilor privind obligarea Casei Teritoriale de Pensii Iași la recalcularea drepturilor de pensie având în vedere adeverința 865 din 05.03.2008, respectiv adeverința nr.4263/13.08.2003, având în vedere atât buletinele de calcul cât și deciziile de pensie nr._ din 17.03.2008, respectiv nr._ din 20.11.2007, având în vedere că respectivele adeverințe au fost valorificate de către C. Teritorială de Pensii Iași, instanța admite excepțiile lipsei de obiect a celor două capete de cerere.
În consecință, instanța constată că în cauză rămâne a se discuta pe fond doar cererea de obligare a pârâtei C. Teritorială de Pensii Iași la recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.420 din 13.03.2013.
Instanța acordă părților cuvântul la probe.
Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Reprezentantul pârâtei solicită proba cu înscrisuri în susținerea poziției procesuale. Față de probele solicitate de reclamant, arată că nu se opune la proba cu înscrisuri, însă se opune la proba cu expertiză . Dintr-un simplu studiu al buletinului de calcul și a adeverinței, se poate observa că aceasta a fost avută în vedere la recalcularea drepturilor de asigurări sociale ale reclamantului motiv pentru care apreciază că această probă nu se impune a fi administrată în cauză.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri, instanța o apreciază ca fiind o probă utilă pentru ambele părți, motiv pentru care admite această probă atât pentru reclamant cât și pentru pârâtă.
În ceea ce privește proba cu expertiză solicitată de reclamant, pe de o parte, instanța apreciază că nu au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește propunerea acestei probe, dispozițiile art.204 NCPC la care se face referire, nefiind incidente, nefiind o modificare a acțiunii față de care s-ar fi putut propune probe suplimentare, peste cuprinsul cererii de chemare în judecată. Chiar dacă s-ar depăși aceste aspecte, proba apare și ca neutilă în raport de aspectele ce fac obiectul cercetării judecătorești, respectiv dacă se impune obligarea Casei Teritoriale de Pensii la valorificarea adeverinței nr.420/13.03.2013 u.
Pentru considerentele invocate, instanța respinge proba cu expertiză solicitată de apărătorul reclamantului.
Interpelate de către instanță părțile precizează că nu au alte probe sau cereri de formulat
Nemaifiind alte probe sau cereri de formulat instanța constată cauza fiind în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii, fără a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită a se avea în vedere că instituția a avut în vedere, la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, datele din toate adeverințele depuse de către reclamant la dosarul de pensionare și din carnetul de muncă. Așa cum a fost prezentat și în cuprinsul întâmpinării, a existat o singură inadvertență, respectiv perioada 01.08 – 01.09.1980 când în adeverința nr.420/2013 este menționat un salariu de 3840 lei în timp ce la poziția 15 a carnetului de muncă este evidențiat un salariu de 3480 lei.
Potrivit art.164 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, act normativ în vigoare la stabilirea pensiei, la determinarea punctajelor anulare până la . Legii nr.19/2000 se utilizează salariile nete pentru perioada 01.07.1977 – 01.01.1991, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Același aspect este confirmat și de art.165 alin.1 lit.b din Legea nr.263/2010, act normativ în vigoare la data cererii de recalculare, la determinarea punctajelor anuale până la data de 01.04.2001, se utilizează salariile nete pentru perioada 01.07._91, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Solicită a se avea în vedere că instituția pe care o reprezintă nu a făcut altceva decât să respecte textele de lege menționate în sensul că a avut în vedere la calcularea drepturilor de pensie, salariul menționat în carnetul de muncă. Chiar în conținutul adeverinței nr. 420/2013 se face mențiunea că datele au fost extrase din carnetul de muncă și nu că datele modifică mențiunile din carnetul de muncă.
În concluzie, reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii.
Declarând dezbaterile închise instanța a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iasi sub nr._ reclamantul C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Teritoriala de Pensii Iași obligarea acesteia la recalcularea pensiei sale în baza adeverințelor nr. 420/13.03.2013, 4263/13.08.2003 și 865/05.03.2008, astfel cum s-a solicitat prin cererea nr._ din 22.03.2013 adresată C.J.P. Iași, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2007 reclamantul a ieșit la pensie și prin decizia nr._ din 28.12.2007 și i s-a stabilit pensia pentru munca depusă și limita de vârstă. Întrucât nu a fost de acord cu privire la cuantumul pensiei stabilite prin decizie, reclamantul a obținut mai multe adeverințe de la foștii angajatori și în baza acestora a solicitat pârâtei în repetate rânduri să îi recalculeze pensia.Prin cererea adesată C.J.P. Iași și înregistrată sub nr. 3455 din 16.01.2008, reclamantul a solicitat pârâtei să recalculeze pensia în temeiul adeverinței nr. 8010 din 11.01.2008 eliberate de Societatea Română de Radiodifuziune în care erau menționate sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamantul în perioada 01.04._95, sporuri ce nu au fost operate în carnetul de muncă ..D. nr._.Răspunsul pârâtei a venit prin adresa cu același număr (3455) din prin care reclamantul a fost înștiințat că recalcularea pensiei nu poate fi realizată întrucât adeverința eliberată de Societatea Română de Radiodifuziune ""nu poartă semnătura persoanei care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității ”, deși adeverința a fost întocmită de un referent și ulterior verificată, semnată și ștampilată de șeful de serviciu. Ulterior a fost obtinută si adeverința nr. 1885 din 18.04.2008 eliberată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Iași privind încadrarea în muncă a reclamantului ca șef fermă și inginer șef în perioada 01.04_90, adeverința pe care reclamantul a anexat-o cererii de recalculare înregistrată la C.J.P.Iasi sub nr._/10.08.2010. C. Județeană de Pensii Iași a răspuns acestei solicitări prin adresa cu nr._/11.10.2010 și a stabilit că ”nu există temei legal de recalculare prin luarea în calcul a adeverinței nr. 1885/18.04.2008”.
In același timp, la solicitarea reclamantului, Societatea Română de Radiodifuziune a eliberat o nouă adresă (nr. 865/05.03.2008) privind sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamantul în perioada 01.04._95, sporuri ce nu au fost operate în carnetul de muncă al acestuia, de această dată semnată si de presedintele-director general al societății emitente. La ultima cerere de recalculare depusă de reclamant și înregistrată la C.J.P. Iasi sub nr._ din 22.03.2013, acesta a anexat atât adeverința nr. 865/05.03.2008 a Societății Române de Radiodifuziune cât și adeverințele nr. 4263/13.08.2003 și 420/13.03.2013 emise de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Iași. La această cerere, deși cel puțin cu privire la adeverința nr. 865/05.03.2008 a Societății Române de Radiodifuziune au fost îndeplinite formalitățile impuse de pârâtă, reclamantul nu a primit răspuns. S-a apreciat că pensia reclamantului nu a fost calculată în mod corect prin decizia de pensionare și pentru aceste motive s-a solicitat admiterea acțiunii, pârâta urmând a fi obligata la recalcularea pensiei reclamantului în baza adeverințelor nr. 420/13.03.2013, 4263/13.08.2003 și 865/05.03.2008, astfel cum s-a solicitat prin cererea nr._ din 22.03.2013 adresată C.J.P. Iași, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiuii.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamantul este pensionar in sistemul public de pensii începând cu data de 01.12.2007 prin emiterea Deciziei nr._/28.12.2007 prin intermediul careia acesta a obtinut un punctaj de 1._ puncte in baza Legii 19/2000. La baza acestei decizii s-au aflat datele evidentiate in carnetul de munca ..D. nr._, adeverințele nr._/2007,_/2007, 974/1998 si 4263/2003. Adeverința nr. 4263/13.08.2003 certifica faptul ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in grupa II de munca in perioada 01.12._86 in procent de 80% din timpul efectiv de lucru și a fost recunoscuta de către C. de Pensii prin decizia initiala de stabilire a drepturilor de asigurari sociale asa cum este evidentiat in buletinul de calcul.Din aceste considerente, nu mai poate fi efectuata o noua recalculare in meiul Legii 263/2010, atat timp cat acest document a fost avut in vedere in integralitatea lui la calculul pensiei.
Prin cererea din data de 16.01.2008, reclamantul solicita recalcularea drepturilor sale de asigurari sociale in baza adeverinței nr.8010/11.01.2008. Acest document nu a îndeplinit condițiile de forma impuse de secțiunea B, denumita „Pensii, capitolul VIII intitulat „Dispoziții tranzitorii privind pensiile », pct. 40 din Ordinul 340/2001, in sensul ca aceasta nu avea menționată semnătură persoanei care angajeaza unitatea, ci doar stampila angajatorului, lucru comunicat reclamantului cu adresa nr. 3455/20.02.2008. Cu cererea nr._/29.02.2008, reclamantul solicita restituirea adeverintei anterior mentionata in original, si depune la data de 14.03.2008 adeverinta nr. 865/05.03.2008, care de acesta data indeplinea toate condițiile admisibilitatii acesteia la recalacularea drepturilor de asigurari sociale. În consecință a fost emisa Decizia nr._/17.03.2008 prin intermediul careia pensia reclamantului a fost recalaculata cu luarea in considerare a adeverinței nr. 865/2008, punctajul crescând la 1,_ puncte, drepturile fiind stabilite cu data de 01.02.2008.
Prin intermediul cererii nr._/10.08.2010 reclamantul solicita recalcularea drepturilor de pensie în baza adeverinței nr.1885/18.04.2008 care atesta faptul ca în perioada 01.04._90 acesta și-a desfășurat activitatea în grupa II de munca în procent de 80-90% din timpul normal de munca.Cu răspunsul nr._/11.10.2010 s-a comunicat reclamantului ca toate aceste perioade au fost luate in considerare ca fiind lucrate in grupa superioara de munca in procentele mentionate de angajator, dupa cum urmeaza:
-27.10._82 si 01.09._90 conform adeverinței nr. 974/15.07.1998 prin Decizia nr._/28.12.2007 si 17.03.2008 ;
-01.12._86 conform adeverinței nr. 4263/13.08.2003 prin decizia nr._/28.12.2007.
Pe cale de consecința, atat timp cat toate perioadele lucrate in grupa superioara de munca au fost valorificate la stabilirea/recalcularea drepturilor asigurari sociale, nu mai poate fi emisa o noua decizie de recalculare care cuprinda din nou aceleași elemente.
Prin cererea nr._/22.03.2013, reclamantul solicita recalcularea drepturilor sale de asigurari sociale in baza adeverinței nr. 420/13.03.2013. Nu s-a putut da curs acestei solicitări, motivat de faptul că datele din respectiva adeverința sunt identice cu salariile din carnetul de munca al reclamantului, fapt confirmat si de către angajator prin mențiunea din finalul respectivei adeverințe. Ori aceste elemente au fost luate in considerare anterior, în speța prin decizia nr._/28.12.2007 .Singura inadvertența o reprezintă perioada 01.08.01.09.1980 cand in adeverinta nr. 420/2013 este mentionat un salariu de 3.840 lei in timp ce la pozitia 15 a carnetuluide munca este evidentiat un salariu de 3.480 lei .Potrivit art. 164 alin. 1 lit b) din Legea 19/2000, act normativ aflat in vigoare la stabilirea pensiei, la determinarea punctajelor anuale până la . Legii 19/2000, se utilizează salariile nete pentru perioada: 1.07._91, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora carnetul de muncă. Conform art. 165 alin. 1 lit b) din Legea 263/2010, act normativ in vigoare la data cererii de recalculare, la determinarea punctajelor anuale până data de 01.04.2001, se utilizează salariile nete pentru perioada 01.07.1977- 1.01.1991, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Mai mult decât atât, angajatorul, in cuprinsul adeverinței respective, nu menționează faptul ca datele din acea adeverința modifica pe cele din carnetul de munca, ci, din contra, precizează faptul ca „datele au fost extrase din carnetul de munca ..D. nr._”.
Pe cale de consecința, cum adeverințele indicate de către reclamant in cuprinsul cererii de chemare in judecata au fost avute in vedere la stabilirea/recalcularea drepturilor sale de asigurari sociale, s-a apreciat ca prezenta acțiune este fără obiect. Pe considerentele invocate, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondata.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii 263/2010, HG 257/2011, 19/2000, Ordinului 340/2001 si Codului de Procedura Civila.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamantul a depus precizări la acțiune prin care a arătat că obiectul cererii constă în recalcularea pensiei reclamantului, pe baza adeverințelor indicate în cererea introductivă, sens în care se contestă și răspunsul adresat reclamantului cu nr._/16.05.2013, necomunicat acestuia. –a solicitat instanței să dispună administrarea probei cu expertiză pentru determinarea cuantumului pensiei.
Instanța, din oficiu a invocat excepția lipsei de obiect în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.865 din față de decizie de pensie nr._ din 17.03.2008, respectiv excepția lipsei de obiect a cererii vizând recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.4263 din 13.08.2003 față de decizia de pensie nr._ din și buletinul de calcul anexat, excepție ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților în ședința publică din 08.01.2014.
Prin încheierea de ședință de la același termen, având în vedere adeverința 865 din 05.03.2008, respectiv adeverința nr.4263/13.08.2003, având în vedere atât buletinele de calcul cât și deciziile de pensie nr._ din 17.03.2008, respectiv nr._ din 20.11.2007, având în vedere că respectivele adeverințe au fost valorificate de către C. Teritorială de Pensii lași, s-au admis excepțiile lipsei de obiect a celor două capete de cerere.
În ceea ce privește fondul cererii de obligare a pârâtei C. Teritorială de Pensii lași la recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.420 din 13.03.2013, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și a respins proba cu expertiza contabila, solicitată de reclamant pentru considerentele arătate la termenul din 08.01.2014.
Asupra capătului de cerere privind obligare a pârâtei C. Teritorială de Pensii lași la recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.420 din 13.03.2013, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrata la pârâta C. Teritoriala de Pensii Iași sub nr._/22.03.2013 contestatorul Copacinshi A. a solicitat recalcularea pensiei stabilite în favoarea sa, deoarece colegii de branșă au o pensie de două ori mai mare, deși responsabilitățile sale și condițiile sale de munca au fost mult mai mari și mai grele.
La cererea formulata, reclamantul a anexat adeverința nr. 420/13.03.2013 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltări Rurale – Direcția pentru Agricultura Județeana Iași.
Prin răspunsul înregistrat sub nr._/16.05.2013 casa Teritorială de Pensii a precizat ca se menține punctul de vedere comunicat prin adresa nr_/11.10.2010 in sensul ca stagiul de cotizare si cuantumul pensiei sunt corect stabilite, fiind valorificate toate documentele întocmite potrivit legii aflate in dosar. Referitor la adeverințele: 420/13.03.2013, eliberata de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale Direcția pentru Agricultura Judeteana Iasi; 426/13.03.2003 eliberata de Direcția pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Iasi și 865/05.05.2008 eliberata de Societatea R. de Radiodifuziune s-a arătat că salariile tarifare menționate in adeverința nr 420/13.03,2013 sunt cele din carnetul de munca care au fost valorificate la stabilirea pensiei prin decizia nr_/28.12.2007; adeverinta nr. 4263/13.08.2003 a fost valorificata la stabilirea pensiei prin decizia nr_/28.12.2007;adeverința nr. 865/05.03.2008 a fost luata in calcul prin decizia nr._/17.03.2008, neexistând un temei legal pentru recalcularea pensiei.
Or, în raport de poziția pârâtei, reclamantul nu a prezentat instanței argumente noi, de natura a aprecia culpa pârâtei în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atributiilor legale.
Astfel drepturile de pensie ale reclamantului au fost recaculate prin Decizia nr._/17.03.2008, din buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii deciziei (f.56-59 dosar) rezultând ca pârâta a valorificat integral perioadele contributive indicate în adeverința nr.420/13.03.2013. De altfel, însuși angajatorul, în cuprinsul adeveriței invocate, menționeaza expres că, pentru perioada lucrata de reclamatul C. A. în cadrul unității la fostele CAP-uri, datele au fost extrase din carnetul de munca ..D: nr._. Simpla inadvertența între salariul tarifar de încadrare pentru perioada 01.08._80 suma de 3840 lei (adeverinta) în loc de 3480 lei (carnetul de muncă) nu este de natura a conduce la concluzia dovedirii unor venituri suplimentare, în condițiile în care adeverita este ea însăși întemeiata pe conținutul carnetului de munca și nu poate atesta în contra și peste cuprinsul carnetului de munca.
Or, potrivit art.107 alin. 3 din Legea 263/2010 pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor si/sau a stagiilor de cotizare, prevazute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. În condițiile în care reclamatul nu a dovedit în condiții legale existența unor venituri/stagii nevalorificate de pârâta, instanța urmeaza să respinga capătul de cerere privind obligare a pârâtei C. Teritorială de Pensii lași la recalcularea pensiei în baza adeverinței nr.420 din 13.03.2013, ca nefondat.
Avand în vedere că în ședința publică din 8.01.2014 s-au admis excepția lipsei de obiect în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.865/05.03.2008, respectiv excepția lipsei de obiect a cererii vizând recalcularea drepturilor de pensie în temeiul adeverinței nr.4263 din 13.08.2003, instanța urmează a pronunța o soluție procesuala de dezinvestire, în sensul că va respinge aceste capete de cerere ca fiind lipsite de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererile referitoare la obligarea pârâtei la recalcularea pensiei în baza adeverințelor nr. 4263/13.08.2003 și nr. 865/05.03.2008, formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta C. Teritorială de Pensii Iași, ca fiind lipsite de obiect.
Respinge, ca nefondata, cererea avand ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea pensiei în baza adeverinței nr. 420/13.03.2013, formulată de reclamantul C. A. (C.N.P._), cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat N. – H. Ț., cu sediul în Iași, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Teritorială de Pensii Iași, cu sediul în Iași, .. 17 – 19, .. 2A -2B, jud. Iași.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.01.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, Grefier,
FEC cu opinie în sensul R.R.
prezentei hotărâri,
MMB EA
RED/Tehnored/FEC
4 ex/17.03.2014
| ← Asigurări sociale. Sentința nr. 66/2014. Tribunalul IAŞI | Asigurări sociale. Sentința nr. 105/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
