Pretentii. Sentința nr. 890/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 890/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 870/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Martie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier E. D. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 890/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurentul A. M. V. - prin av.M. M. și pe intimat S.C. A. - T. S.A., având ca obiect pretentii DECLINAT .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțille.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 10.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.03.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea adresata inițial Judecatoriei P. si reînregistrată sub nr_ după ce prin decizia nr. 1955/27.09.2013 a Tribunalului Iași s-a dispus declinarea de competență materială în favoarea Tribunalului Iași, Secția I civilă, complete specializate de litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. M. V. a solicitat obligarea paratei . la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale
In motivarea cererii, arată reclamantul ca a fost angajat al . in baza Contractului individual de munca înregistrat la ITM Iasi cu nr._/07.08.2009 si completat prin Actul adițional nr. 05/30.04.2011, pe o perioada de 3 ani
Prin Decizia nr. 143/19.08.2011 emisa de societatea angajatoare, prin reprezentanții sai legali, incepand cu data de 19.08.2011 a fost desfăcut contractul individual de munca nr._/07.08.2009 al reclamantului A. M. V. - conducător auto in cadrul societatii, in baza art 61 lit. (a) coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. (e) din Codul muncii, pentru incalcarea prevederilor art. 74 lit. (g) din Contractul colectiv de munca al societatii si art. 25 lit (i) din Regulamentul intern (furt carburant), motivat de imprejurarea ca in perioada 09.04._11 din verificările efectuate la consumul de carburant a autovehiculului din dotare_ cu care A. M. V. se deplasa in interes de serviciu pe traseul Razboieni - Braila - G. si retur, s-a constatat ca acesta avea un consum mai mare decât limita admisa: de la 11% la 11,6%. In aceste condiții societatea parata a apelat la firma de paza si protectie . cu care acesta avea incheiat contract de prestări servicii si care i-a adus ca proba un CD/DVD care, din punctul lor de vedere, ar conține imagini filmate in timp ce conducătorul auto ar fura carburat, imprejurare de fapt infirmata prin actele de urmărire penala efectuate de organele de cercetare penala.
Consideră reclamantul că în baza aceluiași "filmulet" făcut de persoane care nu au autorizație in acest sens, societatea parata, la data de 22.08.2011 a formulat plângere penala impotriva fostului sau angajat, A. M. V. pentru savarsirea infracțiunilor constând in "gestiune frauduloasa" (prevăzută si pedepsita de art. 214 Cod penal) si "delapidare" (prevăzută si pedepsita de art. 215 alin. 1 Cod penal). |
Reclamantul arată că prin Referatul cu propunere de a nu se incepe urmărirea penala din data de 18.01.2012, întocmit de MAI - IPJ Iasi - Secția 7 Politie Rurala I. N. in dosarul nr. 3485/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria P., in urma cercetărilor efectuate s-au stabilit urmatoarele:
Juristul unitatii ne preda un CD in care se afla inscripționat un filmuiet făcut cu prilejul constatarii de către agenții de paza a faptei mentionate la statia peco din G..
In urma vizionarii filmului in cauza, s-a constatat ca numitul A. M. V., apare ca a condus autofurgoneta cu nr. de inmatricuiare_ la o statie peco dintr-un oras (posibil G.), nu apare data sau ora, dar se poate constata in film ca susnumitul introduce furtunul de alimentare a statiei peco in gura rezervorului auto, apoi H scoate si H introduce in interiorul cabinei mașinii, H tine cateva secunde in interiorul cabinei ca si cum ar pune motorina . furtunul H pune inapoi in rezervor.
Din filmarea efectuata nu se poate deduce ca Asavoie M. V. ar fi alimentat cu motorina autovehiculul condus deoarece nu s-a filmat contoarul statiei peco pentru a stabili exact acest lucru, filmarea facandu-se in spatele acestei autofurgonete. De asemenea, nu se vede recipientul din cabina mașinii, in care făptuitorul ar fi pus motorina, ci doar se poate presupune ca a pus motorina . in aceiași timp se poate presupune si faptul ca, a tinut furtunul in interiorul cabinei fara sa puna in vreun recipient motorina cu scopul de a-i pacali pe supraveghetori deoarece acesta in timpul filmării se uita de doua ori la cei ce l filmau" (reclamantul stia ca este filmat).
In ziua de 18.08.2011, numitul A. M. Viorei, conform foii de parcurs intocmita, s-a deplasat in Gaiati cu autofurgoneta_, avand marfa in cantitate de 1005 kg, a parcurs 640 km si s-a stabilit ca a făcut un consum de 12,10%. Unitatea a stabilit ca acesta a consumat in acea zi cu 6,94 litri de motorina mai mult decât norma stabilita de unitate, adica a făcut un consum de 12,01 % IN LOC DE 11%, cum este stabilit prin fisa tehnica ceea ce nu s-a calculat corect deoarece, aceasta mașina a transportat o cantitate de 1005 kg marfa si nu a fost introdus in calcul inca 1 litru la suta (cost suplimentar tona) conform fisei tehnice.
Daca se calcula corect acest consum suplimentar se poate deduce ca in ziua respectiva de 18.08.2011, consumul acestui autovehicul trebuia calculat la 12% si nu la 11% de km, nu s-a calculat consumul suplimentar per tona si nici consumul TK (consumul serocoului de menținere a temperaturii frigoriferului).
Martorii oculari au declarat ca in ziua respectiva cand l-au supravegheat pe A. M. Viorei nu au văzut recipientul in care a pus motorina, sau sa fi luat motorina pentru ei.
In cauza, fata de cele mai sus retinute, organul de cercetare penala a considerat ca fapta numitului A. M. Viorei nu este prevăzută de legea penala si in temeiul art. 10 lit. (b) si art. 228 alin. 4 Cod penal a propus:
j/4 nu se incepe urmarirea penala impotriva numitului A. M. Viorei, pentru savarsirea infracțiunilor de gestiune frauduloasa si delapidare. "
In dosarul nr. 3485/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria P., prin Rezoluția din 30.01.2012 a P. - Procurorului adjunct s-a dispus, in temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. (d) Cod proc. penala, neinceperea urmăririi penale fata de A. M. V., sub aspectul savarsirii infracțiunii de gestiune frauduloasa, fapta prev. de art. 214 alin. 1 Cod penal si delapidare, fapta prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevaute de lege sub aspectul laturii obiective pentru ca faptele sa constituie infracțiune.
Prin promovarea acestei acțiuni, reclamantul tinde la angajarea răspunderii civile delictuale a paratei . RAZBOIENI, care prin conduita sa ilicita, constând in imputarea reclamantului a unor fapte denigratoare, de natura sa compromită onoarea, demnitatea si probitatea profesionala a acestuia, i-a cauzat acestuia un prejudiciu de imagine.
Demersul procesual al reclamantului este fundamentat pe ideea încălcării de către parata a limitelor constitutionale ale incalcarii unor drepturi fundamentale, si anume: demnitatea, onoarea, reputatia si dreptul la propria imagine, ocrotite si consacrate atat de Constitutie, cat si de prevederile art. 10 al Convenția europeana a drepturilor omului.
Arata reclamantul ca sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a societatii parate, conform art. 1357 Cod civil, avand in vedere ca toate masurile intreprinse de societatea parata impotriva fostului sau angajat, precum si afirmațiile defaimatoare la adresa acestuia cuprinse in plangerea penala, sunt de natura sa lezeze atat demnitatea, onoarea, cat si reputatia si prestigiul de care se bucura in sfera vieții sociale si profesionale, ca dimensiuni ale vieții sale private.
Afirmațiile societatii parate . au in vedere fapte ale reclamantului si, in consecința, pentru incalcarea reputatiei acestuia trebuie analizata veridicitatea celor afirmate. Din cele mai sus subliniate, rezulta fara putinta de tagada ca cea mai mare parte a alegațiilor paratei nu corespund adevarului neavand suport faptic.
In consecința, prin acțiunea sa, parata . a incalcat obligația generala negative, opozabila erga omnes, de abținere de la orice ingerința in sfera vieții private a persoanei, nesocotind normele ce ocrotesc dreptul acesteia la propria imagine, conduita acesteia, prin reprezentanții sai legali, constituind fapta ilicita (delict civil).
Prejudiciul înregistrat de reclamant exista in mod cert si consta in resimtirea de către acesta a impactului produs de conduita societatii parate, prin reprezentanții sai legali, si anume in lezarea onoarei, demnitatii, reputatiei si probitatii sale profesionale si morale, faptele ce i-au fost imputate fiind, prin ele insele, de natura sa prejudicieze imaginea reclamantului in mediul sau social, astfel ca fapta ilicita a paratei a produs, in mod evident, un prejudiciu moral.
Legătură de cauzalitate dintre acțiunea ilicita si prejudiciu rezulta ex rem, din chiar savarsirea faptei, prin vatamarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele constitutionale si internaționale.
In ceea ce privește imputabilitate (vinovatia) faptei ilicite, aceasta urmeaza a fi apreciata in concret de instanta de judecata.
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 72, art. 1349 alin. 1 si 2 si art. 1357 alin. 1 si 2 Cod civil, art. 112 si 274 Cod procedura civila, precum si celelalte dispoziții legale invocate in cuprinsul cererii.
La cerere s au anexat urmatoarele înscrisuri:
- Act adițional nr. 05/30.04.2011 la Contractul individual de munca înregistrat la ITM cu nr._ din 07.08.2009;
- Decizia nr. 143 din 18.08.2011 întocmita de .;
- Referat cu propunere de a nu se incepe urmarirea penala din 18.01.2012, intocmit de MAI - IPJ - Secția 7 de Politie Rurala I. N. in dosarul nr. 3485/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria P.;
- Rezoluția din 30.01.2012 a P.-Procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria P.;
Legal citată în fața Judecătoriei P., Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii formulata de reclamant. Apărările din Întâmpinarea inițială au fost reiterate în notele de Concluzii scrise depuse la dosar.
Arata parata ca A. M. V. a fost salariat în cadrul S.C. A.-T. S.A. pe postul de conducător auto de la data de 03.08.2009 până la data de 19.08.2011, conform contractului individual de munca nr._/07.08.2009.
Pe toata perioada derulării contractului individual de munca fostul salariat a beneficiat de toate drepturile pa care le-a avut în calitate de salariat, respectiv:
- a fost salarizat conform contractului individual de munca pentru munca prestata la datele indicate în contract, respectiv 12 si 27 ale fiecărei luni, fără nici o întârziere;
- a avut dreptul la repaus zilnic si săptămânal;
- i s-a acordat spor de vechime la salariu din ziua când s-a împlinit termenul conform actului adițional la contractul de munca nr. 04/25.02.2011 anexat la prezenta;
- a avut dreptul la egalitate de șanse si tratament;
- i s-a acordat dreptul la securitate si sănătate în munca (echipament individual de lucru, echipament individual de protecție, materiale igienico-sanitare etc).
La data de 05.04.2011 paratul A. M. V. în timp ce efectua un transport ele marfa în interes de serviciu pe ruta G. - B. a fost implicat într-un accident rutier în dreptul localității Piscu, în urma căruia autovehiculul de serviciu marca Iveco Daily înmatriculat cu nr._ a fost avariat în proporție de 100%. Din cercetările efectuate s-a constatat ca A. M. V. s-a făcut vinovat de producerea accidentului, fapt recunoscut de acesta ca urmare a efectuării cercetării disciplinare prealabile în conformitate cu prevederile art. 251 (2) Codul Muncii (267 (2) din Codul muncii vechi).
D. urmare i s-a aplicat o sancțiune disciplinara destul de "blânda" în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite: reducerea salariului lunar de baza cu un procent de 10 % pe luna aprilie 2011, avâd în vedere consecințele destul de grave si prejudiciul adus S.C. A.-T. S.A. prin distrugerea autoutilitarei_ care transporta marfa societii. Totodată A. M. V. a încălcat si prevederile din fisa postului cap. 2 "RESPONSABILITĂȚI" ultimul alineat:
Transportul si comercializarea cărnii de pasare sunt obiecte principale de activitate ale S.C. A.-T. S.A. Prin distrugerea autoutilitarei mai sus arătate, A. M. V., pe lângă faptul ca a adus un mare prejudiciu societății, a îngreunat foarte mult si buna desfășurare a activității de transport marfa.
După abaterea săvârșita, A. M. V. si-a continuat activitatea în cadrul S.C. A.-T. S.A. pe același post, în baza aceluiasi contract individual de munca si a fisei de post. A fost trimis în cursa pentru a transporta si livra carne de pasare cu alta autoutilitara tot marca Iveco Daily, înmatriculata cu nr._, pe traseul Razboieni -B. - G. si retur.
Din verificările efectuate de șeful coloanei auto din cadrul S.C. A.-T. S.A. s-a constatat că A. M. V. avea un consum exagerat de carburant ce depășea imita normala de consum de 11% (limita de consum maxima admisa în conformitate cu cartea tehnica a autoutilitarei) în comparație cu alte autoutilitare care efectuau trasee pe rute aproximativ egale cu traseul practicat de A. M. V. s| realizau un consum maxim admis de 11%. în perioada aprilie 2011 august 2011 A. M. V. venea cu un consum mediu de peste 12%.
Din aceste motive si în conformitate cu Cap. L punctul 3 lit. b) si c) din contractul individual de munca, S.C. A.-T. S.A. a procedat la controlul si verificarea fostului salariat, A fost trimisa o echipa de agenți de paza si protecție din cadrul S.C. KOSAROM S.A. P. care au preluat/filmat imagini clare cu A. M. timp ce fura motorina de la Stația Petrom 23 Saturn din localitatea G., în bidoane pe care ulterior le valorifica. Alimentările le făcea cu cardul de alimentare carburant pe care îl avea în posesie pe baza de semnătura .
Din calculele si verificările efectuate de șeful coloanei auto s-a constatat ca M. V. a sustras în perioada 09 aprilie 2011 - 18 august 2011 o 207 litri motorina, încălcând astfel si prevederile cap. 1.1 ultimul alineat din nr. 5/30.04.2011 la contractul individual de munca. Astfel A. M. V. a creat un prejudiciu societății A.-T. în cuantum de 1050,72 lei.
Ca urmare a acestei situații de fapt S.C. A. -T. S.A. a depus o plângere penala la IPJ lasi- Secția 7 POLITIE RURALA I. NCEULCE jud. Iași împotriva fostului salariat A. M. VIROEL prin care s-a constituit parte civila în dosarul penal cu suma de 1050,72 lei.
Prin plàngerea penala formulata, S.C. A.-T. S.A. nu a săvârșit o fapta ilicita fata de A. M. V. ci a recurs la recuperarea prejudiciul de 1050,72 lei pe cale legala, cu o cercetare penala prealabila efectuata de organe de cercetare penala din cadrul IPJ lasi - Secția 7 Politia Rurala I. N..
În conformitate cu Noul cod civil în vigoare de la 01.10.2011, răspunderea civila delictuala este reglementata la art. 1349, care prevede la alin. (1) ca:
"Orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiectul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane".
OrS.C. A. -T. S.A. prin sesizarea organelor de urmărire si de cercetare penale cu privire la aspectul săvârșirii infracțiunilor de "gestiune frauduloasa" si "delapidare" de către un fost salariat nu a cauzat nici un prejudiciu reclamantului A. M. V.. Din contra, partea vătămată si prejudiciata rămâne în continuare S.C. A.- T. S .A
In practica judiciara s-a stabilit ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ patru condiții: 1. existenta unui prejudiciu; 2. existenta unei fapte ilicite; 3. existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu; 4- existenta vinovăției, aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei.
Ca urmare acțiunea formulata de reclamantul A. M. V. este nelegala si netemeinica întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale asa cum este prevăzuta la art. 1357 din Noul Cod Civil.
A prejudicia imaginea unei persoane în mediul social prin "lezarea onoarei, demnității, reputației si probității profesionale si morale" presupune a face declarații mincinoase în mijloacele de informare mass media cu privire la acte sau fapte defăimătoare pe care le-ar fi săvârșit o persoana dar care nu au nici o legătura cu realitatea. în situația de fata S.C. A.-T. S.A. nu a făcut altceva decât sa aducă la cunoștința organelor de certare penala o fapta penala săvârșita de un fost salariat si sa recupereze pe aceasta cale prejudiciul creat de acesta.
Nu poate pretinde reclamantul A. M. V. daune morale în suma de 20.000 lei atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale si implicit nu exista un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu.
La întâmpinare s au atașat în copie duplicat după:
- contractul individual de munca nr._/07.08.2009;
- actele adiționale la contratul individual de munca nr. 01/30.10.2009, nr. 2/29.01.2010, nr. 3/29.04.2010, nr. 4/25.05.2011, nr. 5/30.04.2011 fisa postului;
- decizia de încetare nr. 143/19.08.2011 cu semnătura de primire si confirmare de primire; Decizia nr. 66/14.04.2011 de sancționare disciplinara; Referatul nr. 1964/13.04.2011 întocmit de sef coloana auto;
- Nota explicativa nr. 1965/13.04.2011 data de A. M. V. prin care îsi recunoaște fapta;
- Autorizația de reparații . nr._ din data de 05.04.2011 emisa de M.A.I. -post politie Piscu, județul G.;
- Certificatul de casare nr._/08.08.2012 al autoutilitarei_ ;
- Contractul de leasing financiar nr._/17.11.2011 .
- Procesul verbal de predare primire si punere în funcțiune prin care se dovedeste ca fost dotata autoutilitara cu instalație frigorifica;
- DVD cu imagini filmate în Stația Petrom 23 Saturn din G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin rezoluția dată la data de 30.01.2012 în dosarul nr. 3485/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P., s-a dispus s-a dispus, in temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. (d) Cod proc. penala, neinceperea urmăririi penale fata de A. M. V., sub aspectul savarsirii infracțiunii de gestiune frauduloasa, fapta prev. de art. 214 alin. 1 Cod penal si delapidare, fapta prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevaute de lege sub aspectul laturii obiective pentru ca faptele sa constituie infracțiune .
S-au reținut urmatoarele:
La data de 22 08 2011 . a facut plangere penala impotriva numitului A. Mosii V. fost angajat al societatii in functia de conducator auto pentru faptul ca prin gestionarea unor carduri valorice pentru plata carburantului in perioada aprilie- august 2011 a produs o paguba in suma de 1050 lei prin insusirea unei cantitati de 207 litri de carburant. Probatoriul adminsitrat in cauza nu releva savarsirea infractiunilor mai sus enuntate urmand sa se faca aplicabilitatea principiului „ in dubio pro reo”
Conform art. 998 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii faptei invocată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 „ omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Fapta ilicită poate fi definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei alte persoane.
Reclamantul invocă drept faptă ilicită producătoare de prejudicii plângerea penală formulată de către pârâta ., în urma căreia s-au efectuat cercetări penale în cadrul dosarului nr. 3485/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P..
Conform art. 21 din Constituția României orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând să îngrădească exercitarea acestui drept. Prin generalitatea formulării sale, textul constituțional permite oricărei persoane accesul la justiție – cetățean român, străin sau apatrid – și vizează apărarea oricărui drept sau libertăți și a oricărui interes legitim, indiferent dacă acesta rezultă din Constituție sau din alte legi, fiind inclus și dreptul de a sesiza organele de urmărire penală. Așa cum s-a subliniat însă în doctrină, sintagma “interese legitime” nu impune o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție, căci caracterul legitim sau nelegitim al pretențiilor formulate în acțiunea în justiție rezultă numai în urma judecării pricinii respective și va fi constatat prin hotărârea judecătorească. Ea obligă doar justiția să ocrotească numai interesele legitime.
Persoana care deturnează dreptul de a se adresa justiției de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege și îl exercită cu rea-credință săvârșește un abuz de drept procedural. Conform art. 723 din Codul de procedura civila „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite”.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speța Lawless contra Irlandei (1961). Cu acel prilej s-a reținut că, deși dispoziția art.17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitoare la interzicerea abuzului de drept are o funcție prohibitivă – în sensul că nu permite niciunui individ sau grup să se prevaleze de vreo prevedere a Convenției Europene a Drepturilor Omului pentru a se angaja sau desfășura o activitate menită să înfrângă un drept sau o libertate consacrată de aceasta – ea nu poate priva un individ de accesul la justiție și la un proces echitabil, atât timp cât acesta nu a invocat Convenția în vederea justificării sau îndeplinirii unor acte contrare drepturilor și libertăților recunoscute de aceasta.
Din analiza textelor normative citate rezultă că orice abuz de drept procedural presupune existența a două elemente: unul subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural în scop de șicană, fără justificarea unui interes legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma pe adversar și un altul obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural, de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim.
Prin urmare, pentru a caracteriza un act de procedură ca abuziv, este necesar să fie îndeplinite următoarele cerințe: autorul actului să fie titularul dreptului procedural și să fie capabil să-l exercite, dreptul să fie utilizat în limitele sale externe, fixate de lege, să fie dirijat spre realizarea unui alt scop decât cel acordat de leg și să fie exercitat cu rea-credință.
În prezenta cauză, fapta invocată ca ilicită constă în exercitarea dreptului procedural al pârâtului de a sesiza organele de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasa, fapta prev. de art. 214 alin. 1 Cod penal si delapidare, fapta prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal de către reclamant. Trebuie subliniat că simplul fapt al unei soluții de respingere a unei cereri sau, în cazul de față de neîncepere a urmăririi penale, nu duce în mod automat la concluzia că partea a exercitat abuziv dreptul de a formula cererea sau sesizarea respectivă, ci instanța va aprecia dacă există sau nu un abuz de drept procedural în funcție de aspectele concrete ale speței.
Astfel, în prezenta cauză, instanța constată că pârâta și-a exercitat dreptul de a sesiza organele de urmărire penală cu respectarea condițiilor externe în care se exercită acest drept procedural, respectiv, formă, termen, îndeplinind și condițiile de a fi titularul unui astfel de drept cât și cele de capacitate.
De asemenea, dreptul procedural exercitat de către pârâta nu a fost dirijat spre un alt scop decât acela pentru care a fost acordat de lege, urmărind îndeplinirea de către reclamant in mod corect a obligațiilor de serviciu stabilite in fisa postului si recuperarea prejudiciul de 1050,72 lei pe cale legala, cu o cercetare penala prealabila efectuata de organe de cercetare penala din cadrul IPJ lași - Secția 7 Politia Rurala I. N..
Din coroborarea tuturor probelor administrate cât și a aspectelor arătate mai sus, instanța constată că fapta paratei . de a-și fi exercitat dreptul procedural de a sesiza organele de urmărire penală nu poate fi reținută ca o faptă ilicită, exercitată cu rea-credință, dreptul procedural nefiind folosit cu intenția de a-l vătăma pe reclamantul A. M. V., ci urmărind scopul recunoscut de lege, fapta sa explicându-se printr-un motiv legitim, respectiv acela de a se stabili dacă reclamantul a săvârșit sau nu infracțiunile gestiune frauduloasa, fapta prev. de art. 214 alin. 1 Cod penal si delapidare, fapta prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, și care poate fi manifestată sub forma în intenției, neglijenței sau imprudenței cu care a acționat, instanța trebuie să observe situația reținută în referatul de neîncepere a urmăririi penale și invocată de reclamant în susținerea acțiunii sale, respectiv filmarea reclamantului A. M. V. care introduce furtunul de alimentare al stației peco în interiorul cabinei. În acest mod, prin utilizarea în mod cu totul impropriu a instalației de alimentare cu combustibil, reclamantul s-a pus singur în postura de a fi bănuit de manevre frauduloase în dauna patrimoniului pârâtei și a determinat declanșarea acțiunilor acesteia în vederea protejării patrimoniului său.
Prin urmare, în lipsa a două elemente fundamentale – fapta ilicită și vinovăția – nu se poate antrena angajarea răspunderii civile delictuale.
Având în vedere aceste argumente de drept și de fapt, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul A. M. V. în contradictoriu cu pârâta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. M. V., domiciliat în ., cu domiciliu procedural ales la Cabinet Avocat „M. M.”, cu sediul în mun. Iași, .. 7, Casa cu Absidă „L. U.”, . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul social în loc. Războieni, .. Iași.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.
Președinte, Asistenți judiciari Grefier,
M.M.B.A./ T.A.B.E.D.
Red./Tehnored.
4 ex. B.A.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 889/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1111/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
