Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3104/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3104/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 4411/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2014
Președinte - M. M.
Asistent judiciar - A. B.
Asistent judiciar - A. T.
Grefier - L. G. O.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3104/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe ALIANAȚA S. GH. A. IAȘI în numele și pentru reclamanții A. E. D., A. C., C. V., C. M., C. P., H. L., I. V., I. M., I. E., J. C. I., R. A., R. E., R. A., R. R. C., T. E. și pe pârât ȘCOALA G. "I. G." IAȘI, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /15.05.2014, reclamanta Alianța S. G. A. Iași în numele și pentru membrii de sindicat A. E. - D., A. C., C. V., Covasneanu M., C. P., H. L., I. V., I. M., I. E., J. C. - I., R. A., R. E., R. A., R. R. C. și T. E. a chemat în judecată pe pârâta Școala G. "I. G." Iași solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la încadrarea reclamanților potrivit legii 63/2011 începând cu data de 13.05.2011, cu luarea în considerare a salariului de bază ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie 2011, dacă ar fi fost corect încadrati în ianuarie 2010 și 2011, prin raportare la salariul de bază stabilit in conformitate cu dispozițiile Legii 221/2008 prin care s-a aprobat OUG 15/2008, calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 13.05.2011 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamanta a invederat faptul că reclamanții sunt personal didactic și didactic auxiliar în baza unor contracte individuale de muncă. Arată reclamanta faptul că OG 15/2008, aprobată prin Legea 221/2008 a avut aplicabilitate până la 31.12.2009, aspect statuat și prin Decizia nr. 3/2011 a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii, reclamanții fiind și beneficiarii unor hotărâri judecătorești prin care pârâta a fost obligată să facă aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 pentru perioada 01.10._09.
Deși de la 01.01.2010, în aplicarea dispozițiilor Legii 330/2009 pârâta trebuia să stabilească salariile în acord cu legea, a refuzat să plătească salariile legale cuvenite în luna decembrie 2009, care implicau utilizarea coeficientului 1.000 în cuantum de 400,00 lei. Ulterior, la 01.01.2011 s-au aplicat dispozițiile Legii 285/2010, care stabileau că salarizarea pornește de la salariile de referință din luna octombrie 2010, care evident trebuia calculat în acord cu disp. Legii 221/2008, după cum a statuat și ÎCCJ prin Decizia nr. 11/2012 dată în recurs în interesul legii.
La 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar, dispoziții legale ce trebuie aplicate prin raportare la drepturile câștigate conform Legii nr. 221/2008.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 283/2011 se stipulează: „În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea in anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se mențin la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Consideră reclamanta că în cauză sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act care de altfel face parte din dreptul intern, primul judecător al convenției fiind judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile convenționale. În hotărârea Gesus c. Olanda din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art. 1 al Protocolului are o semnificație autonomă și în mod evident nu e limitată numai la proprietatea unor bunuri corporale, alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții. În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor public cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul sau în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor. Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv, Curtea constatând că prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art. 1 din Primul protocol adițional.
În concluzie, susține reclamanta că prin neacordarea acestor drepturi salariale reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege, pe care ar fi trebuit să-l dobândească efectiv, având loc o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul protocol adițional câtă vreme nu este îndeplinită nici una din condițiile în care privarea de bun nu reprezintă o asemenea încălcare: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 17, 23, 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocol, Constituția României, Legea nr. 62/2011, Legea nr. 63/2011, Legea nr. 283/2011, O.G. nr. 37/2008, Legea nr. 221/2008 și O.G. 15/2008.
Pârâta Școala G. "I. G." Iași nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța va respinge acțiunea ca nefiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal didactic și personal didactic auxiliar în cadrul unității de învățământ pârâte. Prezenta acțiune are ca obiect obligarea pârâtei la încadrarea reclamanților potrivit legii 63/2011 începând cu data de13.05.2011, cu luarea în considerare a salariului de bază ce li s-ar fi cuvenit pentru luna aprilie 2011, dacă ar fi fost corect încadrati în ianuarie 2010 și 2011, prin raportare la salariul de bază stabilit in conformitate cu dispozițiile Legii 221/2008 prin care s-a aprobat OUG 15/2008, calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 13.05.2011 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Conform art. 2 Lg. 63/2011 încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor acestei legi.
Raportat la aceste dispoziții pârâta a emis decizii de reîncadrare, prin care a dispus încadrarea personalului didactic conform art. 2, fiind stabilite drepturile de natură salarială de care aceștia beneficiază conform metodologiei de calcul. În cauza nu s-a probat faptul că împotriva acestor decizii reclamanții au formulat contestații conform art. 1 al.7 raportat la art. 30 Lg. 284/2010.
În drept, instanța reține că la data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea 63 din 2011, ce prevede în cadrul art. 1 alin. 1 faptul că, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. De asemenea, prin același act normative – art. 6 - au fost abrogate orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. 1 (în situația în care legiuitorul a dorit să mențină anumite dispoziții din legile de salarizare anterioare a prevăzut expres această situație, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 1 al.7).
De asemenea, conform al. 4-6 sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiazã personalul prevãzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevãzute în anexa nr. 5. Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevãzute de prezenta lege se calculeazã în funcție de salariile de încadrare prevãzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, dupã caz, în conformitate cu metodologia prevãzutã în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevãzutã în anexa nr. 4, dacã este cazul. Prin contractele colective de muncã sau acordurile colective de muncã și contractele individuale de muncã nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bãnești sau în naturã care excedeazã prevederilor prezentei legi.
În plus, instanța reține și faptul că prin sentințele civile pronunțate în litigiile vizând reîncadrarea salarială a cadrelor didactice s-au respins cererile de obligare a pârâtelor la plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 13.05.2011 – 31.12.2011, cu motivarea că drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar sunt stabilite începând cu data de 13.05.2011 în temeiul Legii nr. 63/2011, fiind neîntemeiate cererile reclamanților de obligare a pârâtelor la plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 13.05.2011 – 31.12.2011, reținându-se cu putere de lucru judecat faptul că, începând cu 13.05.2011 legiuitorul a prevăzut o altă modalitate de calcul a drepturilor salariale, metodă ce nu mai face trimitere la hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe, irevocabile de care reclamanții beneficiază.
Prin adoptarea Legii nr.63/2011 legiuitorul a uzat de facultatea ce i-a fost recunoscută de Codul Muncii prin dispozițiile art.162 alin.3, potrivit cărora “sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau in majoritate de la bugetul de stat ,…bugetele locale…se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea unor prevederi constituționale prin modalitatea de salarizare a cadrelor didactice prevăzută de Legea 63/2011, prin Decizia Curții Constituționale nr. 575/04.05.2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ; a arătat Curtea – în cuprinsul deciziei menționate – faptul că din examinarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie se constată că dreptul la anumite foloase bănești în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiții, unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această privință, însă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.
Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58, Curtea a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câștigat reprezintă însă un "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO (în același sens, Hotărârea din 13 iulie 2006 pronunțată în Cauza Bahçeyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 24 martie 2005 pronunțată în Cauza Erkan împotriva Turciei, Hotărârea din 9 noiembrie 2000 pronunțată în Cauza Schetini și alții împotriva Italiei). Aceeași distincție semnificativă este realizată și în jurisprudența Curții Constituționale, aplicabilă în prezenta cauză (spre exemplu Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010).
Raportând, în temeiul art. 20 din Constituție, reglementarea criticată la interpretarea dată prin aceste considerente de principiu dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Cedo, Curtea Constituțională a constatat că “…legea supusă controlului Curții stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, nu se poate reține că dispozițiile sale ar stabili o ingerință de tipul privării de proprietate prohibită de Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea reține că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, CEDO a statuat, de exemplu în Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare.
De altfel, printr-o jurisprudența constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009 pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, și Hotărârea din 2 februarie 2010 pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, aplicabile mutatis mutandis).
Raportat la considerentele expuse mai sus, instanța va respinge acțiunea formulata de reclamanta Alianța S. G. A. Iași în numele și pentru membrii de sindicat A. E. - D., A. C., C. V., Covasneanu M., C. P., H. L., I. V., I. M., I. E., J. C. - I., R. A., R. E., R. A., R. R. C. și T. E. în contradictoriu cu pârâta Școala G. "I. G." Iași.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Alianța S. G. A. Iași în numele și pentru membrii de sindicat A. E. - D., A. C., C. V., Covasneanu M., C. P., H. L., I. V., I. M., I. E., J. C. - I., R. A., R. E., R. A., R. R. C. și T. E. în contradictoriu cu pârâta Școala G. "I. G." Iași, cu sediul în Iași, . jud. Iași.
Cu drept de apel, care se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de astazi, 01.10.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
M.M. cu opinie în sensul O.L.G.
prezentei hotărâri,
B.A. T.A.
Red./tehnored. M.M.
4 ex./03.10.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 3577/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
