Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3636/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3636/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 2417/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. C.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3636/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant ., reclamant . PRIN ADMIN. JUD. MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât L. C., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” S.A., prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul L. C., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 521 lei reprezentând indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță încasate necuvenit în anul 2011. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul a fost salariatul societății, iar în perioada 20.10.2011 – 30.06.2012 a fost suspendat contractul individual de muncă, în conformitate cu disp. art. 54 Codul muncii, în baza acordului părților. Ulterior, pârâtul a formulat o cerere prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților. Urmare a acestei cereri, la data de 01.07.2012 raporturile de muncă dintre părți au încetat în baza disp. art. 55 lit. b Codul muncii, conform deciziei nr. 310/11.07.2012.
Mai susține reclamanta că pârâtul a efectuat integral concediul de odihnă aferent anului 2011, încasând suma de 5125 lei cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă și primă de vacanță, stabilite conform art. 2.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, pentru 31 zile concediu odihnă. Or, având în vedere disp. art. 145 alin. 2 Codul muncii, precizează reclamanta că, pentru activitatea prestată în perioada 01.01.2011 – 20.10.2011, pârâtului i se cuvenea doar suma de 4124 lei net, calculată pentru 25 zile concediu de odihnă.
Raportat la disp. art. 256 alin. 1 Codul muncii și la disp. art. 2.12 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, susține reclamanta că pârâtului îi revine obligația de a restitui suma de 1001 lei net încasată necuvenit, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță pentru 6 zile concediu de odihnă, aferentă perioadei nelucrate în anul 2011. Pârâtul a achitat deja suma de 480 lei, astfel că îi mai revine obligația de a restitui suma de 521 lei.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că a achitat suma solicitată de reclamantă la 15.04.2014.
La 29.04.2014 reclamanta a depus precizări arătând că pârâtul a efectuat plata sumei de 521 lei achitând integral suma încasată necuvenit pentru anul 2011.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâtul L. C. a fost salariatul reclamantei S.C. „C.E.T. IAȘI” S.A., pe postul de analist programator, conform actului adițional nr. 5417 din 2006 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 3555. Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 01.07.2012, în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, conform deciziei nr. 310/20.10.2011. În perioada 20.10.2011 – 1.02.2012, contractul individual de muncă al pârâtului a fost suspendat prin acordul părților, în temeiul disp. art. 54 Codul muncii.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 521 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a primei de vacanță încasate necuvenit pentru anul 2011. În motivare, reclamanta a susținut că pârâtul a efectuat integral concediul de odihnă aferent anului 2011 (31 zile), încasând suma totală de 5125 lei net cu titlu de indemnizație de concediu și primă de vacanță. Întrucât începând cu data de 20.10.2012 a fost suspendat contractul individual de muncă, reclamanta a susținut că pentru perioada lucrată, 01.01.2011 – 20.10.2011, pârâtului i se cuvenea doar suma de 4124 lei (net), calculată pentru 25 zile concediu de odihnă.
Se mai reține de către instanță că potrivit disp. art. 144 alin. 1 Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar potrivit disp. art. 145 alin. 2 Codul muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Potrivit disp. art. 150 alin. 1 Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
În speță, se reține de către instanță că din cuprinsul foilor colective de prezență pentru lunile septembrie și octombrie 2011 rezultă că pârâtul a efectuat integral concediul de odihnă aferent anului 2011 (31 zile). De asemenea, din cuprinsul statelor de plată pentru aceeași perioadă, coroborate cu ordinul de plată și borderoul salarii, rezultă că pârâtul a încasat suma de 5125 lei cu titlu de indemnizație de concediu odihnă și primă de vacanță pentru anul 2011.
În condițiile în care în perioada 20.10.2011 – 30.06.2012 a fost suspendat contractul individual de muncă al pârâtului, iar raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 01.07.2012, având în vedere și disp. art. 145 alin. 2 Codul muncii, instanța reține că pârâtul avea dreptul doar la 25 zile concediu de odihnă în anul 2011, proporțional cu perioada lucrată în acest an (01.01.2011 – 19.10.2011).
În consecință, pârâtul era îndreptățit să beneficieze de indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță aferente celor 25 zile concediu odihnă cuvenite.
Din cuprinsul tabelului de calcul concediu de odihnă necuvenit pentru anul 2011 rezultă că drepturile bănești aferente celor 6 zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit (31 zile CO efectuate – 25 zile CO cuvenite) sunt în sumă de 1001 lei net.
Potrivit disp. art. 256 alin. 1 Codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Pârâtul a restituit integral suma de 1001 lei.
Având în vedere plata efectuată de pârât, instanța constată că cererea reclamantei a rămas fără obiect.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamanta S.C. „C.E.T. Iași” S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40 BRDE 240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., jud. Iași, C. RO_, în contradictoriu cu pârâtul L. C., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.
Președinte, Asistenți judiciari
D.T.A.M. B.A. T.A.
Grefier,
C.D.
Red./tehnored. D.T.A.M
Ex.5, 15.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 3504/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
