Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3806/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3806/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 5494/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Noiembrie 2014
Președinte - C. E. C.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - A. T.
Grefier - N. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3806/2014
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii formulată de S. Învățământ "S. Haret" Iași în numele și pentru reclamanții P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M. ,V. C., I. L., C. I. în contradictoriu cu pârâtul L. S. M. Tg. F., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Componența nominală a completului de judecată CM3, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii asistentului judiciar E. A., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu asistentul judiciar planificat pe lista de permanență, respectiv T. A., conform procesului verbal nr. 1228 din data de 27.10.2014 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale, atașat în copie la dosar .
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 29.10.2014, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.11.2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.11.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 19.11.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /06.06.2014, S. Învățământ „S. Harat” Iași, în numele și pentru reclamanții P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P. M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M., V. C., I. L., C. I., a chemat în judecată pe pârâtul L. S. „M.” Tg. F., solicitând obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești conform sentinței civile nr. 1936/2011 pronunțată de Tribunalului Iași, de la data introducerii cererii prin care s-a solicitat reîncadrarea și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin sentința civilă menționată, pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate membrilor de sindicat, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 și Legii nr. 285/2010, raportat la prevederile Legii nr. 221/2008, aferente perioadei 01.01.2010 – 12.05.2011, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății. Deși sentința civilă menționată este irevocabile, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Astfel, s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrilor de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008.
Mai susțin reclamanții că potrivit disp. art. 166 alin. 4 Codul muncii, republicat, „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, iar potrivit art. 161, „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”. Același act normativ prevede, la art. 278 alin. 1 că „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În consecință, apreciază reclamanții că și în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv disp. art. 1530, art. 1531, art. 1535 Cod civil. Astfel, potrivit disp. art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației. Potrivit disp. art. 1531 Cod civil, „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației. (3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial”. Potrivit disp. art. 1535 Cod civil, „ (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. (3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației”. Totodată, potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 13/2011, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”. O.G. nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 care, în art. 1 și 2 prevedea că părțile sunt libere să stabilească, în convenții rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Astfel, susțin reclamanții că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă. Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii fiind privați de folosirea sumei de bani între data scadenței și data plății efective. Daunele – interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispusă de instanța de judecată în sarcina angajatorului.
Reclamanții au invocat și decizia nr. 2/17.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (…)”.
În consecință, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 148 și urm., art. 194 și art. 517 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. 4, art. 268 și art. 278 alin. 1 Codul muncii, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1530, art. 1531 și art. 1535 Noul Cod Civil, art. 28 din Legea nr. 62/2011.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul L. S. „M.” Tg. F. nu a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea vizând acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară datei de 06.06.2011.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune vizând drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 06.06.2011, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
În speță, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1936/2011 pronunțată de Tribunalului Iași, de la data introducerii cererii prin care s-a solicitat reîncadrarea și până la data plății efective.
Potrivit disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, termenul în care poate fi formulată acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești restante este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. De asemenea, potrivit disp. art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 06.06.2014, instanța reține că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plata dobânzii legale pentru perioada anterioară datei de 06.06.2011. Solicitarea dobânzii legale de la data nașterii drepturilor asupra cărora se aplică este prescrisă în ceea ce privește perioada anterioară datei de 06.06.2011, respectiv cu trei ani anterior datei introducerii acțiunii, 06.06.2014, neputându-se reține faptul că în cauză ar fi intervenit vreun caz de întrerupere a termenului de prescripție.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 06.06.2011 și, în consecință, va respinge, ca prescrisă, cererea formulată de S. Învățământ „S. Haret” Iași, în numele și pentru reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul L. S. „M.” Tg. F..
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă, S. Învățământ „S. Haret” Iași, în numele și pentru reclamanții P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P. M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M., V. C., I. L., C. I., a solicitat obligarea pârâtului L. S. „M.” Tg. F., la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin sentința civilă nr. 1936/2011 pronunțată de Tribunalului Iași, de la data introducerii cererii prin care s-a solicitat reîncadrarea și până la data plății efective. În ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 06.06.2011, instanța a reținut că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se mai reține de către instanță că prin sentința civilă nr. 1936/05.10.2011 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, pârâtul a fost obligat să achite reclamanților diferențe de drepturi salariale, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 18.06.2009 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Ulterior, O.U.G. nr. 71/2009 a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 18/2010, O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 113/2010, Legea nr. 228/2011, Legea nr. 229/2011 și Legea nr. 230/2011.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, modificată și completată, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare, astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin hotărâri judecătorești pronunțate începând cu anul 2007, unii angajatorii din sectorul bugetar au fost obligați să achite diferite sume cu titlu de drepturi de natură salarială către angajați. Fiind vorba despre hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate litigii referitoare la drepturi salariale ce decurg din derularea raportului de muncă, sunt aplicabile disp. art. 278 pct. 1 Cod procedură civilă din 1865, respectiv art. 448 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă din 2010, care statuează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă. În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se aduce la împlinire de bunăvoie, la data de 18 iunie 2009, a fost publicată O.U.G. nr. 71/2009, potrivit căreia plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat. Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Prin urmare s-a analizat în ce măsură suspendarea legală a executării silite este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese.
S-a mai reținut prin decizia nr. 2/2014 că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, s-a reținut că acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele O.U.G. nr. 71/2009. Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor. În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, s-a reținut că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de O.U.G. nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. 3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului”.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț”.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2/2014, a stabilit că, în aplicarea disp. art. 1082 și 1088 cod civil din 1864, respectiv art. 1531 alin. 1 și 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit disp. art. 517 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Pe cale de consecință, având în vedere disp. art. 517 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, precum și decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reține că este întemeiată cererea reclamanților P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P. M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M., V. C., I. L., C. I., de obligare a unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1936/05.10.2011 a Tribunalului Iași, calculată începând cu data de 06.06.2011 și până la data plății efective.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată în parte acțiunea formulată de S. Învățământ „S. Haret” Iași, în numele și pentru reclamanții P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P. M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M., V. C., I. L., C. I., în contradictoriu cu pârâtul L. S. „M.” Tg. F., urmând să o admită astfel.
În consecință, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1936/05.10.2011, pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, calculată începând cu data de 06.06.2011 și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 06.06.2011 și, în consecință:
Respinge cererea formulată de S. Învățământ S. Haret Iași, în numele și pentru reclamanții P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P. M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M., V. C., I. L., C. I., în contradictoriu cu pârâtul L. S. „M.” Tg. F., privind drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 06.06.2011, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată de S. Învățământ S. Haret Iași, cu sediul în P., ., jud. Iași, cu sediul ales în Iași, .. 50, .. Iași, cod fiscal_, cont RO90CECEIS0230RON0743372 deschis la C.E.C. P., în numele și pentru reclamanții P. M. CNP_, A. C. CNP_, B. C. C. CNP_, H. I. CNP_, C. L. CNP_, P. G. CNP_, G. B. CNP_, T. M. CNP_, M. O. CNP_, S. I. CNP_, P. M. CNP_, C. N. CNP_, C. N. CNP_, J. L. CNP_, R. I. CNP_, C. C. CNP_, S. P. M. CNP_, C. M. CNP_, V. D. CNP_, C. L. CNP_, N. D. CNP_, M. L. D. CNP_, B. M. CNP_, V. C. CNP_, I. L. CNP_, C. I. CNP_, în contradictoriu cu pârâtul L. S. „M.” Tg. F.,cu sediul Tg. F., .. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților P. M., A. C., B. C. C., H. I., C. L., P. G., G. B., T. M., M. O., S. I., P. M., C. N., C. N., J. L., R. I., C. C., S. P. M., C. M., V. D., C. L., N. D., M. L. D., B. M., V. C., I. L., C. I., dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1936/05.10.2011, pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, calculată începând cu data de 06.06.2011 și până la data plății efective.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
C.C.E. cu opinie în sensul E.N.
prezentei hotărâri,
M.B.M. T.A.
Red./ tehnored. C.C.E.
12.01.2015,
4 ex.
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 3805/2014. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3607/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
