Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1403/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1403/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 9556/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Mai 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 1403/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C. L.-D. și pe pârât . SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 07.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânare pronunțarea cauzei pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanta C. L. D. a solicitat obligarea paratei . SRL la plata drepturilor salariale restante aferente perioada 15.01._13 in cuantum de_ lei, actualizate cu rata inflației pana la data plății efective, daune morale în cuantum de 2000 lei și la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanta arată că este angajata . SRL începând cu data de 15.12.2012 îndeplinind funcția de medic primar, având un salariu de 2140 lei.
Precizează reclamanta ca începând cu anul 2012 au început o . întârzieri la plata salariului lunar, astfel incit figurează cu o întârziere de cca 8 luni la plata drepturilor salariale cuvenite.
Mai exact, la data de 04.06.2013 a primit suma de 750 lei reprezentând avans pentru luna ianuarie 2013.
Astfel, reclamanta solicita diferența de achitat pe luna ianuarie în cuantum de 1390 lei și suma de_ lei, în total_ lei.
Totodată solicita și plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea daunelor morale suferite de neachitarea drepturilor salariale pentru o perioada de 8 luni de zile.
În argumentarea cererii de daune morale arată ca prin lipsa oricărui suport financiar pentru o perioada atât de îndelungata de timp, a fost pusa in situația de a nu putea sa se întrețină, de a solicita sprijinul apropiaților pentru a împrumuta diverse sume de bani, nu a avut posibilitatea de a cumpăra medicamente sau alte bunuri strict necesare. Toate aceste lipsuri au dus la apariția unor stări de frustrare, de pierdere a stimei de sine fata de membrii familiei si de cei apropiați.
In drept au fost invocate disp. art 39 si 166 din Codul muncii.
In susținerea cererii au fost depuse in copie contractul individual de munca, acte adiționale la acesta, extras de cont, proces-verbal de informare privind avantajele medierii.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Între . SRL și reclamantă a fost încheiat contractul individual de munca nr. 552/15.12.2012, inițial pe o perioadă determinată de 3 luni și o fracțiune de normă de 4 ore/zi, ulterior pe perioadă nedeterminata. Funcția îndeplinita de reclamanta este de medic primar.
Reclamanta avea obligația sa facă dovada anual ca îndeplinește condițiile legale pentru a presta aceasta munca si anume încheierea poliței de asigurare malpraxis și vizarea anuală a certificatului de membru eliberat de Colegiul Medicilor din România, conform dispozițiilor art. 384 din Legea nr. 95/2008 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamanta nu a înțeles sa obțină și să depună la dosarul de personal certificatul de membru vizat pentru anul 2012 si 2013.
Mai susține parata ca a achitat toate contribuțiile legale datorate statului plătind in continuare taxele la stat pentru reclamanta.
Precizează ca reclamanta nu presta zilnic cele 8 ore din contractul individual de munca, ci doar 2 ore/zi.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 si următoarele din C.pr.civila si dispozițiile Codului muncii.
In susținerea punctului său de vedere, pârâta a depus, în copie, pontajele aferente perioadei solicitate.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei . SRL prin care solicita admiterea acțiunii si precizează că documentele au fost depuse la dosarul personal aflat la sediul societății, polița de asigurare ASTRA și certificatul de membru al Colegiului medicilor, prin urmare reclamanta îndeplinea toate condițiile profesionale pe care le solicita fisa postului.
Atașează in copie certificatul de membru, fisa de evidenta si polița de asigurare.
Prin registratura Tribunalului Iași parata . SRL formulează note de ședință prin care solicita respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată, reiterând susținerile din întâmpinare.
Din examinarea actelor si lucrărilor existente la dosarul cauzei, instanța retine următoarele:
Reclamanta este angajata paratei . SRL începând cu data de 09.01.2010, îndeplinind funcția de medic primar,, cu un salariu de lei potrivit contractului individual de munca nr. 552/15.12.2012 (fila 7 dosar), pe perioadă nedeterminată – conform actului adițional din 16.06.2012 (fila 12 dosar).
Contractul individual de munca este obligatoriu între părțile semnatare, angajat-angajator, in virtutea principiului înscris in art.1270 cod civil conform căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Așa fiind, părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie sa-si execute întocmai obligațiile ce le incumba: salariatul sa presteze munca iar angajatorul, in principal, să plătească aceasta munca.
In apărarea sa, pârâta a solicita a se considera incorecte propriile pontaje pentru că se suprapuneau cu orele pretins lucrate de reclamanta în baza contractului său de munca de baza. Din întâmpinare rezultă ca a fost tolerat un program de lucru redus timp de mai multe luni de zile si apoi aceasta situație a fost opusă reclamantei ca justificare pentru neplata drepturilor salariale. Ori, chiar daca s-ar retine (in lipsa unei condici de prezenta si a pontajelor lunare) faptul ca reclamanta nu a respectat integral programul de lucru (in lipsa imputării neîndeplinirii efective a sarcinilor) nu se poate in final retine in defavoarea reclamantei lipsa de organizare si disciplina a programului de lucru la parata.
Foile de prezenta întocmite de B. M. atesta prezența reclamantei zilnic in intervalul 9-17, dar aceeasi persoana atesta si veniri anterioare orei 9, deci neconstatate personal de B. M. și nu au nici valoarea unei condici de prezență, nefiind semnate de salariați, nici valoarea unor pontaje, pentru B. M., nefăcându-se dovada că avea atribuții in acest sens.
Potrivit art.166 din Codul Muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă; întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
In raport de prevederile art.170 din Codul Muncii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata în astfel de situații, nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Totodată, instanța reține că la dosarul cauzei au fost depuse atât certificatul de membru al reclamantei în Colegiul medicilor din România, vizat pentru anul 2013, cât și asigurarea civilă valabila pe întreg anul 2013.
Prin urmare, angajatorul, avea obligația de a plăti în totalitate drepturile salariale cuvenite salariatei. Cum cauza dedusa judecății este un litigiu de muncă, sarcina probei revine unității angajatoare conf. art. 272 din Codul Muncii, iar pârâta nu a demonstrat că a achitat aceste drepturi către reclamantă.
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la muncă; el este afirmat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia „cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana”.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale instanța consideră că este neîntemeiată, urmând să o respingă, având in vedere următoarele:
Conform dispozițiilor art. 253 din Legea nr.53/2003 „Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.”
Dispozițiile art. 1349 Cod Civil nu fac distincție după cum prejudiciul este moral sau material, astfel încât ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale bănească, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere.
Poate fi angajată răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive. Nu este suficient ca măsura luată de angajator (in cazul de fata neplata salariului) să fi fost infirmata prin hotărârea instanței de judecată, angajatul în cauză trebuind să dovedească în mod neechivoc pe calea unui probatoriu adecvat faptul că valorile sale morale au fost lezate în mod grav.
Având în vedere scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariat și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare, sarcina probei aparținând salariatului lezat, respectiv reclamantului.
În speță, însă, reclamanta nu a probat existența și întinderea prejudiciului moral, a existenței și întinderii vătămării, nefiind suficientă simpla susținere în sensul prejudiciului moral adus.
Nici din declarația martorului audiat in cauza nu se poate deduce ca prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a reclamantei au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive a angajatorului.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 266-275 din Codul muncii, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. L. D. în contradictoriu cu pârâta . SRL București, va obliga pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 15.01._13, stabilite la nivelul de 2140 lei brut/lună, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 2000 lei.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada plății până la închiderea dezbaterilor, va respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. L. D., cu CNP_ domiciliată în Iași, Șoseaua N. nr.66, .. 20, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat I. Mancaș-I. cu sediul în Iași, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul in București, ., ., J40/_/2005 si C._.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 15.01._13, stabilite la nivelul de 2140 lei brut/lună, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 2000 lei.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi 14.05.2014; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier, A.C. B.L. L.N. N.D.
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1303/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
