Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3750/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3750/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 4078/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Noiembrie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 3750/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAȘI, C. L.-M. și pe pârât ȘCOALA G. OȚELENI, având ca obiect drepturi bănești primă de instalare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 29.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânat pronunțarea pentru 05.11.2014, pentru 12.11.2014, apoi pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamanta U. S. Libere din Învatamantul Preuniversitar Iași in numele si pentru C. L.-M. a chemat in judecata ȘCOALA G. OȚELENI, solicitând instanței să dispună acordarea sumei corespunzătoare primei/indemnizației de instalare echivalente cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care reclamanții au fost încadrați prima oară în muncă și actualizarea acestei sume cu indicele de inflație până la data plății efective.
Susține reclamanta acordarea primei de instalare personalului din învățământul preuniversitar în baza art. 23 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare care prevede Ia alin. 1 teza I că "La încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat". Dispozițiile H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare privind prima de instalare au fost menținute de-a lungul timpului și de Legea nr. 154 din 15 iulie 1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar.
Prin Legea 330/2009, Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în M.O. nr. 762 din 09.11.2009, se abrogă de la 1 ianuarie 2010 H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare cu excepția art. 21, 22, 23 și 30. Prin urmare personalul din învățământ beneficiază în continuare de prima de instalare prin menținerea în ființă a art. 23 al hotărârii de Guvern.
Susține reclamanta faptul că se poate concluziona fără putere de tăgadă că pentru personalul didactic încadrat în cursul anului 2010 se aplicau prevederile legale privind indemnizația de instalare. Menținerea în vigoare a dreptului la prima de instalare a fost avută de legiuitor mai ales datorită rolului esențial al acesteia, de sprijinire și încurajare a proaspeților absolvenți, precum și a cadrelor didactice tinere in procesul de acomodare, de instalare in localitate în care se afla postul scos la concurs. În același timp această primă de instalare juca un important și necesar sprijin material la început de carieră pentru tinerii absolvenți.
La data de 10 februarie 2011 a intrat în vigoare Legea educației naționale nr. 1/2011 fără să conțină niciun fel de dispoziții referitoare la prima de instalare sau, după caz, indemnizația de instalare. Art. 266 din Titlul IV: Statutul personalului didactic al Legii 1/2011 prevede însă că "personalul din învățământul preuniversitar are drepturi si obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezenta lege, din regulamentele specifice și din prevederile contractului individual de muncă"
Reclamanților li se aplică si prevederile legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Potrivit art. 1 alin. 1 "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege", iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că "Sporurile, indemnizațiile, compensațiile· și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul a acestora sunt stabilite la Anexa nr. 5". Precizează că Anexa 5 a Legii nr. 63/2011 nu conține prevederi referitoare la acordarea primei/indemnizației de instalare. Personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ continuă să se aplice prevederile Legii nr. 63/2011 și în anul 2012, în anul 2013 și în anul 2014.
Susține reclamanta că acțiunea este întemeiată și din prisma dispozițiilor Legii privind Codul fiscal nr. 571/2003, care prevede expres la art. 55 alin. (4) lit. i) că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile în înțelesul impozitului pe venit: "indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, in limita unui salariu de bază la angajare”.
Mai mult, consideră reclamanta că sunt aplicabile și prevederile Contractului colectiv de Muncă Unic la Nivelul sectorului de Activitate Învățământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale cu nr._/02.11.2012- art. 38 lit. e) care prevede că personalul din învățământ beneficiază "de o primă de instalare, în condițiile legii".
Condițiile acordării indemnizației de instalare se verifică în cazul reclamantei C. L. M. aceasta a absolvit ciclul I de studii universitare de licență din cadrul Facultății de Litere a Universității „Al.I. C.” Iași, specializarea Limba si literatura romana – Limba si literatura engleza în anul 2009, iar potrivit adeverinței nr. 748 eliberată de Școala G. Oțeleni, a avut calitatea de cadru didactic cu prim an de activitate 2010-2011 fără să beneficieze de indemnizația de instalare. Reclamanta domiciliază în orașul TG. F., jud. Iași și este încadrată la Școala G. Oțeleni pe funcția de profesor suplinitor calificat.
Pentru toate susținerile de mai sus solicită reclamanta admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata indemnizației de instalare pentru reclamanți, precum și la actualizarea acesteia cu indicele de inflație până la data plății efective.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 23 din HG. 281/1993, Legii 63/2011, Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat, Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Sectorului de Activitate Învățământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale cu nr._/02.11.2012, art. 16 și 41 din Constituție, art. 28 și art. 127-153 din Legea 62/2011, 192-455 NCPCiv.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri precum si orice alte probe potrivit prevederilor art.254 alin.2 NCPC.
Parata Școala G. Gimnaziala Oțeleni a formulat întâmpinare, invocând prescripția dreptului la acțiune, motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția de drept, respectiv începând cu anul 2010, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
În mod greșit, reclamanta consideră că odată cu . Legii nr. 1/2011 a educației naționale, prevederile art. 23 ale H.G. 281/1993 sunt în continuare aplicabile cadrelor didactice, în pofida faptului că în cuprinsul Legii nr. 1/2011 nu mai este prevăzut nici un articol cu privire la acordarea primei de instalare. Mai mult decât atât, odată cu . Legii nr. 63/10.05.2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, legiuitorul nu a mai făcut nici o trimitere privind acordarea primei de instalare sau a indemnizației de instalare. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 63/2011 "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. 1 se abrogă".
Prin urmare prevederile art. 23 din H.G. nr. 281/1993 nu mai pot produce efecte, nemaiavând cadrul legislativ de aplicare.
În ceea ce privește trimiterile reclamantei la articolul nr. 38, din C.C.M.U.N.S.A.I.P. înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr._/02.11.2012, privind acordarea unor premii "e) o primă de instalare, în condițiile legii", solicită a se avea în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 1 alin. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ "(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi."
În aceste condiții, consideră parata că unitatea a procedat în mod corect și a aplicat întocmai dispozițiile legale în vigoare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției invocate și, pe fond, respingerea acțiunii.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri.
In temeiul dispozițiilor art. 248 din NCPC, instanța se va pronunța cu prioritate pe excepția prescripției dreptului la acțiune:
Reclamanta C. L. M. a absolvit ciclul I de studii universitare de licență din cadrul Facultății de Litere a Universității „Al.I. C.” Iași, specializarea Limba si literatura romana – Limba si literatura engleza în anul 2011, iar potrivit adeverinței nr. 748/21.10.2013 eliberată de Școala G. Oțeleni, a avut calitatea de cadru didactic cu prim an de activitate 2010-2011 fără să beneficieze de indemnizația de instalare. Reclamanta conform cărții de identitate, domiciliază în orașul TG: F., jud. Iași și este încadrată la Școala G. Oțeleni pe funcția de profesor suplinitor calificat .
Reclamanta a solicitat instanței obligarea paratei la plata primei de instalare reglementată în favoarea personalului didactic din învățământ prin disp. art. 23 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare care prevede Ia alin. 1 teza I că "La încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat", reclamanta invocând faptul că dispozițiile art. 23 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare privind prima de instalare au fost menținute inclusiv prin Legea 330/2009, Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care a abrogat de la 1 ianuarie 2010 H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare cu excepția art. 21, 22, 23 și 30.
Potrivit disp. art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. În speță, reclamanta a solicitat acordarea sumei corespunzătoare primei/indemnizației de instalare echivalente cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care reclamanta a fost încadrata prima oară în muncă, respectiv in anul 2010 .
Cum data de la care se solicita drepturile salariale este 01.09.2010 de la aceasta data începe sa curgă termenul de prescripție de 3 ani, astfel încât acțiunea depusă la data de 07.05.2014 a fost formulata peste termenului general de prescripție.
Instanța retine că, din punct de vedere legal, prescripția reprezintă o sancțiune de drept civil care constă în stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul legal.
Tocmai culpa debitorilor obligațiilor de drept substanțial reprezintă cauza exercițiului dreptului la acțiune în sens material, iar trecerea unei perioade de timp îndelungate fără a se acționa, prin apelul la forța de constrângere jurisdicționala, conduce la intervenția sancțiunii prescripției.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune si in consecința va respinge cererea formulata de reclamanta U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași in numele si pentru C. L.-M. in contradictoriu cu parata Școala Gimnaziala Oțeleni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata de parata si in consecința:
Respinge acțiunea formulata de reclamanta U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași cu sediul in Iași, .. 10, in numele si pentru C. L.-M. având CNP_ in contradictoriu cu parata Școala Gimnaziala Oțeleni cu sediul in ., jud. Iași.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la tribunal.
Pronunțata astăzi, 19.11.2014, iar soluția va fi pusa la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
A. CătălinaBența L. – L. NiculinaNazarie D.
Red./ thred. – as. jud. L.N./ N.D/10 Decembrie 2014/ 4 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 4100/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
