Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1880/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1880/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 2627/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1880
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta D. E. C. în contradictoriu cu pârâta I. DE S. IN CONSTRUCTII -I.S.C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta prin consilier juridic R. C., cu delegația de reprezentare aflată la fila 94 dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare și note scrise, adresele nr. 1687/05.05.2010, 1963/20.05.2010, notificarea nr. 3352/18.08.2010. adresa nr. 3625/18.09.2012,_/1/21.11.2012.
Tribunalul constată că reclamanta nu a solicitat probei noi în dovedirea cererii.
La interpelarea tribunalului, pârâta prin consilier juridic învederează că nu are alte cereri de formulat și probe noi de administrat.
Tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de repunere în termen de prescripție invocată de reclamantă prin cererea completatoare și precizatoare, pe excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fondul cauzei.
Pârâta prin consilier juridic solicită respingerea cererii de repunere în termen, având în vedere faptul că această cerere se poate face în termen de o lună. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită admiterea acesteia în temeiul art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, și respingerea acțiunii ca prescrisă. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Tribunalul reține cauza spre soluționarea excepțiilor și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 08.11.2012, reclamanta D. E. C. a chemat în judecată pe pârâta I. de S. în Construcții, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești de natură salarială, constând în: premiul anual pentru anul 2010, premiul anual pentru anul 2008, indemnizațiile anuale de Paști pentru anul 2009 și anul 2010, indemnizația anuală de C. pentru anul 2009.
În motivarea cererii se arată că este salariată a Inspectoratului de S. în Construcții, începând cu anul 2001, raporturile juridice de muncă desfășurându-se pe bază de contract individual de muncă, încheiat de durată nedeterminată.
De la înființarea instituției (2001) până în noiembrie 2009, I. de S. în Construcții s-a finanțat din venituri proprii (extrabugetare), drepturile salariale fiind negociate de angajator cu reprezentanții salariaților, fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv în contractul individual de muncă.
Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul Inspectoratului de S. în Construcții, pentru perioada 01.12._09, a fost aplicabil până la data de 30.11.2010, nefiind denunțat de niciuna din părți (art. 2 alin. 3 din CCM aplicabil la nivel de unitate).
Cu privire la premiul anual pentru anul 2010 se arată că începând cu luna decembrie 2009, personalul pârâtei, angajat pe bază de contract individual de muncă, a fost plătit de la bugetul de stat, întrucât instituția a fost re organizată prin schimbarea regimului de finanțare, trecând de la finanțarea integrală din venituri proprii la finanțare integrală de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (a se vedea pct.5 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 329/2009). Prin art. 25 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, a fost reglementat premiul anual pentru anul 2010, fiind egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 25 din Legea nr. 330/2009, plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă, în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi.
În atare situație, pentru ca premiul anual pentru anul 2010 să nu mai fie acordat începând cu luna ianuarie 2011, suma corespunzătoare trebuia avută în vedere la majorarea salarială ce s-ar fi acordat în baza Legii nr. 285/2010.
Or, în anul 2011, pentru premiul anual aferent anului 2010, nu a fost acordată vreo majorare salarială.
Dimpotrivă, începând cu luna iulie 2010, drepturile salariale (veniturile lunare) au fost diminuate față de luna iunie 2010, prin Legea nr. 118/2010.
De asemenea, nivelul diminuat al drepturilor salariale a fost menținut și prin Legea nr. 285/2010, dar și prin OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, preconizându-se ca începând cu luna decembrie 2012 să se revină la nivelul salariilor în plată în luna iunie 2010.
Având în vedere faptul că, pe de o parte, potrivit art. 38 din Codul muncii, republicat, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, în speță - premiul anual pentru 2010, iar pe de altă parte, în anul 2011 nu au fost acordate majorări salariale corespunzătoare acestui drept de natură salarială, solicit obligarea angajatorului la plata premiului anual aferent anului 2010.
Cu privire la premiul anual pentru anul 2008, se arată că față de dispoz. art. 28 alin. (1) din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, plata premiului anual aferent anului 2008 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2009, începând cu luna ianuarie 2009.
În atare situație, plata sumei corespunzătoare premiului pentru anul 2008, urma a fi efectuată de către angajator din bugetul aferent anului 2009, adică începând cu luna ianuarie 2009 până în luna decembrie 2009.
Acest drept salarial, astfel cum este definit la art. 160 din Codul muncii, republicat, nu a fost achitat, deși există obligație legală în acest sens.
Totodată, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, stabilea că din prevederile bugetare aprobate pentru anul 2008, instituțiile publice [indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare], asigură plata premiului anual aferent anului 2007.
Niciunul din cele două premii anuale (2007 sau 2008), reglementate prin lege atât în favoarea personalului bugetar, cât și în favoarea personalului extrabugetar, nu au fost plătite de către angajator, chiar dacă premiul anual pentru 2008 a fost prevăzut și la art. 36 alin. (5) din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate (tot cu valoare de lege).
Cu privire la indemnizațiile anuale de Paști și de C.: se arată că aceste drepturi de natură salarială, în cuantum de 500 lei fiecare, au fost prevăzute la art. 38 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I.S.C., aplicabil în perioada 01.12._10, înregistrat la DMISMB sub nr. 6563/24.11.2008.
Potrivit art. 51 alin. (2) din contractul colectiv sus menționat, pe durata de aplicabilitate, executarea acestuia a fost obligatorie pentru părți. Având în vedere aceste considerente, în condițiile în care potrivit arte 38 din Codul muncii, republicat, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, acțiunea fiind formulată în vederea valorificării unor drepturi prevăzute de lege, vă rog să dispuneți admiterea acesteia și să obligați I. de S. în Construcții la plata drepturilor de natură salarială, constând în: premiul anual pentru anul 2008, premiul anual pentru anul 2010, indemnizațiile anuale de Paști (2009 și 2010) și de C. (2009).
Cererea este întemeiată în drept: art. 38, art. 171, art. 266, art. 268 alin. (1) lit. c) și art. 269 din Codul muncii, republicat; 25 din Legea nr. 330/2009 și art. 8 din Legea nr._; art. 28 din Legea nr. 388/2007; Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepție, respingerea acesteia ca fiind împlinit termenul de prescripție pentru exercițiul acțiunii, iar pe fond, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că pe cale de excepție invocă prescripția dreptului la acțiune motivat de faptul că, față de momentul introducerii acțiunii reclamantei, respectiv data de 28.12.2012 și față de data la care eventualele drepturi puteau fi solicitate, cuprinse în bugetul aferent anului 2009 și anului 2011, a intervenit prescripția extinctivă raportat la prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, potrivit cărora "cererile În vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Temeiul drepturilor salariale pretinse de reclamantă, îl constituie art. 28 alin. (1) din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, art. 23 din O. U. G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare În domeniul bugetar, precum și Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului de S. În Construcții pentru perioada 01. 12._09, cu modificările și completările aduse prin Actele Adiționale nr. 1 - 3, înregistrat la Direcția de Muncă și Incluziune Socială a Municipiului București sub nr. 6563/24.11.2008
Potrivit art. 159 alin. (1) din Codul Muncii, "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat În bani. "
Conform art. 166 alin. (1) din același act normativ "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. "
Față de dispozițiile legale invocate, se arată că drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatei "ca și contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puțin o dată pe lună. "
Drepturile la care reclamanta face referire în cererea de chemare în judecată nu sunt de natură salarială, acestea nefiind stipulate în contractul individual de muncă și nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse, ci constituie niște drepturi suplimentare care își au temeiul în clauze ale contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
Deși, prin acțiune, reclamanta invocă prevederile ari. 28 alin. (1) din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 și ale art. 23 din O. U. G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ca fiind temeiul dreptului la premiul anual, menționăm că în aceste acte normative este prevăzută doar modalitatea în care este finanțată acordarea acestui drept suplimentar, care își are temeiul în clauzele contractului colectiv de muncă aplicabil nivel de unitate.
Așadar, prin Contractul Colectiv de muncă la nivelul Inspectoratului de S. În Construcții aferent perioadei 01.12._09, cu modificările și completările ulterioare, prelungit până la data de 30.11.2010 prin nedenunțarea acestuia de către nici una dintre părți în conformitate articolului 2 alin. (3), se prevedea la art. 36 alin. (1) că: "Pentru activitatea desfășurată salariații I.S.C. beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata, cu încadrarea În BV.C. al I.S.C."
Totodată, la art. 38 din același contract colectiv de muncă este prevăzut că salariații din I. de S. În Construcții - I.S.C. beneficiază de indemnizații anuale acordate de Paști și de C. în cuantum de 500 lei.
Pe fondul cauzei se arată în perioada 01.12._09, la nivelul instituției a fost aplicabil Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului de S. În Construcții - I.S.C. pentru perioada 01.12.2008 _ 30.11.2009, cu modificările și completările aduse prin Actele Adiționale nr. 1 - 3, Înregistrat la Direcția de Muncă și Incluziune Socială a Municipiului București sub nr. 6563/24.11.2008.
Contractul colectiv de muncă sus menționat a încetat să producă efecte la data de 30.11.2010, în virtutea prevederilor alin. (3) al art. 2 din acesta, nefiind denunțat.
Drepturile bănești pretinse de reclamantă, respectiv premiul anual aferent anului 2008, premiul anual aferent anului 2010, indemnizațiile de Paști pentru anul 2009 și 2010, precum și indemnizația anuală de C. pentru anul 2009, nu au mai fost acordate, întrucât: prin Actul adițional nr. 1, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București sub nr. 1739/10.04.2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului de S. În Construcții - I.S.C. pentru perioada 01.12._09 s-a modificat și completat, fiind introdus în acest sens art. 381 având următorul conținut: ,,(1) Acordarea drepturilor bănești reglementate de ari. 34 alin. (4) și (5), ari. 35 alin. (2), ari. 36, ari. 37 și ari. 38 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului de S. În Construcții - 1. S. C. pentru anul 2009 se face În limitele Bugetului de Venituri și Cheltuieli al Inspectoratului de S. În Construcții - 1. S. C. aprobat.
În vederea încadrării cheltuielilor cu personalul în Bugetul de Venituri și Cheltuieli al Inspectoratului de S. În Construcții pe anul 2009, aprobat, inspectorul general de stat suspenda, prin ordin, acordarea unor drepturi bănești prevăzute la alin. (1). " Astfel, prin Ordinul inspectorului general de stat nr. 183/15.04.2009 pentru suspendarea acordării unor drepturi salariale prevăzute în Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I.S.C. pentru anul 2009, începând cu data de 01.04.2009 a fost suspendată acordarea drepturilor bănești reglementate de art. 34 alin. (4) - (5), 35 alin. (2), art. 36, art. 37 și art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul I.S.C. pentru anul 2009.
Atât clauza referitoare la premiul anual aferent anului 2008, cât și clauza referitoare la indemnizația de Paști și C. au suportat modificări, stabilindu-se că acordarea unor drepturi bănești, printre care și cele prevăzute la art. 36 și art. 38, se făcea în limitele bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009, aprobat, în vederea încadrării în aceste cheltuieli, iar inspectorul general de stat avea posibilitatea de a suspenda prin ordin, acordarea acestor drepturi.
Plata premiului aferent anului 2008 și plata indemnizațiilor de Paști și C. pentru anul 2009 au fost stabilite a se efectua din prevederile bugetare pe anul 2009, și conform clauzei contractuale, inspectorul general de stat - în calitate de ordonator principal de credite - a uzat de dreptul de a suspenda plata acestor drepturi bănești în anul 2009, prin emiterea Ordinului nr. 183/15.04.2009, acestea nemaifiind acordate.
Pârâta a mai arătat că în anul 2010, la nivelul I.S.C. au fost aplicabile și prevederile Legii nr. 118/2010, salariile fiind diminuate cu 25%, în perioada iulie - decembrie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr._ privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prezentei legi".
În drept au fost invocate dispoz. art. 115 _ 118 Cod de procedură civilă, art. 159 alin. (1), art. 166 alin. (1) și art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, art. 8 din Legea nr. 285/2010.
Reclamanta a depus la dosar la data de 21.05.2013 cerere completatoare și precizări la cererea de chemare în judecată, solicitând, în principal, obligarea I.S.C. la plata drepturilor bănești de natură salarială, constând în: premiul anual pentru anul 2008, cu actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective; premiul anual pentru anul 2010, cu actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective; indemnizațiile anuale de Paști pentru anul 2009 și anul 2010, cu actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective; indemnizația anuală de C. pentru anul 2009, cu actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective, cu dobânda legală aferentă drepturilor sus menționate, calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective. În subsidiar, solicită repunerea în termenul de prescripție. În mod alternativ, pentru neexecutarea clauzelor contractuale referitoare la obligația de plată a drepturilor salariale constând în indemnizațiile de Paști (2009 și 2010) și C. (2009), solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.500 lei, cu actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare la cererea completatoare – precizatoare prin care solicită, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind împlinit termenul de prescripție pentru exercițiul acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii așa cum a fost completată și precizată, ca nefondată, pentru următoarele:
În cauză a fost solicitată și încuviințată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: contractul colectiv de muncă nr. 6563/2008, planul anual de formare continuă, fișa de evaluare, acte adiționale la contractul de muncă, contract individual de muncă nr. 33/2011, foi colective de prezență.
Referitor la cererea de repunere în termenul de prescripție formulată de către reclamantă, tribunalul constată că aceasta est nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 103 C.proc.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Astfel, în condițiile art. 103 C.proc.civ., decăderea nu operează atunci cînd partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei să săvârșească un act de procedură în termen. În acest caz, actul de procedură trebuie să fie exercitat în 15 zile de la data încetării împiedicării și tot în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Pentru a se dispune repunerea în termen, partea care nu a săvârșit actul de procedură în termenul legal imperativ, trebuie să facă dovada unei împrejurări mai presus de voința ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului, iar partea interesată trebuie să formuleze atât cererea de repunere în termen și să îndeplinească actului de procedură pe care nu l-a îndeplinit, în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.
În prezenta speță, reclamanta, nu a făcut dovada existenței unei împiedicări mai presus de voința sa, pentru care nu a introdus cererea de chemare în judecată în termenul prevăzut de lege.
Așa fiind, cererea de repunere în termenul de prescriptie va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând cu precădere excepțiile invocate, tribunalul retine următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind indemnizațiile anuale de Paști pentru anul 2009-2010 și indemnizațiile anuale de C. pentru anul 2009, tribunalul urmează a stabili dacă drepturile pretinse prin acțiune fac parte din categoria drepturilor salariale.
Prin acțiune s-au solicitat drepturile bănești, reprezentate de indemnizațiile anuale de Paști pentru anul 2009-2010 și indemnizațiile anuale de C. pentru anul 2009, drepturi decurgând din Contractul Colectiv de muncă la nivelul Inspectoratului de S. în Construcții pe perioada 01.12.2008 – 30.11.2009, aplicabil până la data de 30.11.2010.
Potrivit art.159 alin.(1)din Codul Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” și conform alin. (2) “Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Conform art. 166 alin.(1), „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.”
În cazul în care drepturile ce se solicită a fi achitate au caracterul unor drepturi salariale, ele pot fi pretinse în termenul de prescripție prevăzut de art. 171 alin.(1) din Codul Muncii, în conformitate cu care „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate” ori în cel prevăzut de art. 268 alin.(1) lit. c) din același cod.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege precizate rezultă că drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca și contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puțin o dată pe lună.
Or, indemnizațiile anuale de Paști pentru anul 2009-2010 și indemnizațiile anuale de C. pentru anul 2009, drepturi decurgând din Contractul Colectiv de muncă la nivelul Inspectoratului de S. în Construcții pe perioada 01.12.2008 – 30.11.2009, aplicabil până la data de 30.11.2010 nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus. Aceste indemnizatii nu sunt stipulate în contractul individual de muncă, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajați (au caracterul unui drept suplimentar decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună.
Așa fiind, în cauză nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 171 și nici cele ale art. 268 alin.(1) lit. c) din Codul Muncii, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani în care poate fi protejat dreptul pe calea formulării unei acțiuni în justiție.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc dintr-o clauză a unui contract colectiv de muncă, clauză ce nu a fost executată întocmai de către angajator, sunt incidente prevederile art. 268 alin.(1) lit. e) din Codul Muncii, în conformitate cu care cererea de chemare în judecată trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În raport de cele expuse,tribunalul apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.201 din Legea 71/2011, respectiv art. 159, art. 166 alin. (1), art. 268 alin.l (1) lit. e) din Codul Muncii, astfel ca urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la indemnizațiile anuale de Paști pentru anul 2009-2010 și indemnizațiile anuale de C. pentru anul 2009, raportat la data introducerii cererii de chemare in judecata-07.11.2012., iar acțiunea va fi respinsa ca fiind prescrisă.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind premiul anual pe anul 2008, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea 388/2007 a bugetului de stat pentru anul 2008, plata premiului anual aferent anului 2008, pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii, se efectuează din prevederile bugetare pa anul 2009, începând cu luna ianuarie 2009.
Potrivit acestor dispoziții legale, plata premiului anual pentru anul 2008, la care reclamanta era îndreptățită, urma a fi efectuată de angajator din bugetul aferent anului 2009, începând cu luna ianuarie 2009, de la această dată începând să curgă și termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Reclamanta a solicitat plata acestor drepturi prin cererea de chemare în judecată care a fost formulată la data de 07.11.2012, data înregistrării acțiunii la oficiul poștal, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Așa fiind, va fi admisă prescripția dreptului la acțiune cu privire la premiul anual pentru anul 2008 și va fi respins acest capăt de cerere, ca fiind prescris.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la plata premiului anual pentru anul 2010, tribunalul constată că pentru a acest drept nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, având în vedere disp. art. 25 alin. 4 din Legea 330/2009, potrivit cărora plata premiului anual pentru anul 2010 se va face începând cu luna ianuarie a anului 2011.
Așa fiind, va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la premiul anual pentru anul 2010.
Pe fondul cauzei, referitor la capătul de cerere privind premiul anual pe anul 2010 solicitat de reclamantă, tribunalul apreciază că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 8 din Legea 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Susținerile reclamantei în sensul că, prin aplicarea Legii 285/2010 i s-a redus salariul, neexistând o majorare a salariului prin includerea în cuantumul acestuia al premiului anual pentru anul 2010, sunt lipsite de relevanță.
Având în vedere că nu există cadru legal pentru acordarea premiului anual pentru anul 2010, in raport de dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010, capătul de cerere cu privire la această solicitare este lipsit de suport juridic, urmând să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termenul de prescripție ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire premiul anual pe anul 2008, indemnizațiile anuale de Paști aferente anilor 2009 și 2010, indemnizația de C. pe anul 2009 și respinge cererea privind aceste drepturi, formulată de reclamanta D. E. C. domiciliată în comuna Vidra, ., județ Ilfov în contradictoriu cu pârâta I. DE S. IN CONSTRUCTII -I.S.C., cu sediul în București. ., sector 5, ca fiind prescrisă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la premiul anual pe anul 2010.
Respinge capătul de cerere privind premiul anual pe anul 2010, formulat de reclamanta D. E. C. în contradictoriu cu pârâta I. DE S. IN CONSTRUCTII -I.S.C., ca neîntemeiat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.
Președinte, G. N. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. M. |
Tehnored. M.M. -1 5.07.2013
Redactat NG - 18 Iulie 2013 – 4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
