Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 3851/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3851/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 3851/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3851
Ședința publică din data de 16.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar L. A. P.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect calcul drepturi salariale, formulată de reclamanții T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C.-M., P. A., R. C.-A., O. G.-E. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte din prezenta sentință, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D. - procurori la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, C. D., I. T., S. A. - foști procurori, în prezent pensionari și L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A. și O. G.-E. - personal auxiliar de specialitate - au chemat în judecată pe pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă diferențelor de drepturilor salariale recunoscute prin următoarele hotărâri:
1.pentru drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază conform sentinței nr.520/PI/26.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr.1506/09.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și sentinței nr. 579/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr. 2961.1._, irevocabilă prin decizia nr. 1359/16.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara;
2. pentru sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară conform sentinței nr.1471/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ , irevocabilă prin decizia nr. 18/12.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și sentinței nr.404/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr.5662._, irevocabilă prin decizia nr. 931/03.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ;
3.pentru plata sumelor reprezentând diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5%, 2% și 11% conform sentinței nr.570/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr.5663._, irevocabilă prin decizia nr.1123/25.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că până la data promovării acțiunii, din culpa pârâților, nu s-a făcut plata drepturilor salariale stabilite prin sentințele invocate, astfel că se consideră prejudiciați, motiv pentru care solicită plata dobânzii legale pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume în raport cu principiul reparării integrale consacrat de art.1535 C.civ.
Cât privește natura juridică a dobânzii, reclamanții au arătat că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligațiilor de plată), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), fiind admisibil cumulul acestora, deoarece nu se ajunge la o dublă reparație, astfel că sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale, având în vedere disp. art.166 alin.4 Codul muncii coroborate cu disp. art.1535 cod civil .
În acest sens, reclamanții au invocat decizia nr. 3482/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel București referitoare la acordarea indicelui de inflație și a dobânzii legale.
De asemenea, reclamanții au arătat că nu poate fi invocată prescripția dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripție de 3 ani se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, conform art.2537 pct.1 Cod civil.
Așa fiind, termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorii au făcut-o cu ocazia plăților parțiale efectuate în cursul anilor 2008 - 2013 (ultima plată parțială fiind făcută în cursul lunii aprilie 2014), invocând în acest sens și decizia nr. 1023/2008 pronunțată de Tribunalul B. .
Prin acțiune s-a mai arătat că prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1535, art.2517 și art.2537 Cod civ., precum și pe disp. OG nr.13/2011.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie hotărârile judecătorești invocate prin acțiune și cărțile de identitate.
Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii și de natura pretențiilor deduse judecății, susținând că față de disp. art. 1 al. 1, 2 din Decretul 167/1958 dreptul material la acțiune este prescris, titlurile executorii fiind pronunțate anterior datei de 23.07.2011.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Față de această decizie pârâtul a susținut că sintagma „pot fi acordate” lasă la latitudinea instanțelor posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea dobânzilor.
De asemenea, s-a invocat și decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale care s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și Parlamentul, respectiv Guvernul României, decizie care fundamentează dreptul judecătorilor de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate, fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extinsă.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune față de data introducerii acțiunii și de data obținerii titlurilor executorii, apreciindu-se că termenul legal de 3 ani este împlinit.
De asemenea, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic. Or, între reclamanți, salariați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice nu există raporturi juridice, plata sumelor de bani solicitate fiind exclusiv în competența angajatorului.
Între M. Finanțelor Publice și celelalte instituții pârâte nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.
În cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al bugetului, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat.
Potrivit disp. art.16 alin.1 lit.a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură. De asemenea, art.28 din același act normativ prevede că M. Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite, cuprinse în bugetul de stat.
Față de aceste dispoziții legale pârâtul a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive și să se respingă acțiunea.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de OG nr. 22/2002 în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr. 500/2002.
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. 2517 Cod civil și art.171 alin.1,2 Codul muncii, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dobânda nu a fost solicitată odată cu dreptul material principal, astfel că nu se poate vorbi de o întrerupere a calculului dobânzilor, cât timp nu există un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și adus la cunoștința angajatorului și urmare a acestui fapt nici reclamanții nu au depus diligențe cu privire la întreruperea termenului de prescripție pentru acordarea dobânzilor.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătându-se că prin acțiunea principală privind acordarea sporurilor invocate, reclamanții nu au făcut vorbire de acordarea dobânzilor, iar din hotărârile invocate nu rezultă ca reclamanții au arătat că pentru acest drept se vor judeca pe cale separată; de asemenea, nu rezultă că au promovat o acțiune înlăuntrul termenului de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești invocate.
Pârâtul a mai arătat că prin acțiune s-au invocat dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, act normativ care la art.1 precizează că ”părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații”.
Textul de lege precizează că dobânda se stabilește între părți în baza unei convenții, or reclamanții nu au încheiat un acord cu angajatorul în care să se fi stipulat plata dobânzii dacă plata nu se face la scadență; mai mult, sumele datorate de către pârât nu pot să producă dobânzi legale atâta timp cât nu au fost solicitate înlăuntrul termenului legal de prescripție de 3 ani de la data la care aceste drepturi salariale au fost acordate.
Cu privire la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârilor judecătorești, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere arătându-se că fiecare ordonator principal de credite care are obligația de a achita drepturile salariale ale angajaților stabilite prin titlurile executorii și date în plată potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.71/2009, are obligația de a respecta dispozițiile art.1 alin.3 din ordonanță care prevede că sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de către Institutul Național de S..
Actualizarea sumelor stabilite prin sentințele invocate are natura juridică a despăgubirilor, fie că sunt moratorii sau compensatorii, întrucât cumulul ( dobândă și actualizare) este inadmisibil, prejudiciul fiind acoperit prin dobânzi sau actualizarea debitului, iar dacă s-ar acorda dobânzile penalizatoare, cum solicită reclamanții, s-ar ajunge în situația în care acestora li s-ar acorda o nouă inflație pe lângă cea acoperită de OUG 71/2009, care se calculează la finele fiecărui an în care este de fapt inclusă și dobânda, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără justă cauză – art.1345 Cod civil.
Prin sentința nr. 149/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a disjuns acțiunea formulată de reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A., O. G.-E. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice.
Prin aceeași sentință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții C. D., I. T., S. A. în contradictoriu cu aceiași pârâți în favoarea Tribunalului T..
Urmare a disjungerii s-a înregistrat dosarul nr._ având ca obiect acțiunea formulată de reclamanții T. D.-C. ,T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C.-M., P. A., R. C.-A., O. G.-E. .
Urmare a faptului că reclamantul T. D.-C. a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii, prin încheierea din data de 26.02.2015, în baza art.139 alin.5 și art.406 Cod pr. civ s-a disjuns acțiunea formulată de acest reclamant și s-a format un alt dosar.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la P. de pe lângă Tribunalul T. referitoare la plata drepturilor bănești acordate reclamanților prin sentințele invocate, relații comunicate cu adresa nr.1028/III/12/2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanții T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D. desfășoară activitate ca procurori la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, iar reclamanții L. V., B. C.-M., P. A., R. C.-A., O. G.-E. desfășoară activitate ca grefieri în cadrul aceleiași unități de parchet, conform adresei depusă la fila 113 dosar.
Prin sentința nr.520/PI/2010 pronunțată de Tribunalul T. (definitivă prin decizia nr.1506/2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ) și sentința nr.579/2009 pronunțată de Tribunalul C.-S. (irevocabilă prin decizia nr.1359/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ) au fost obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază lunar.
Prin sentința nr.404/2008 pronunțată de Tribunalul A. (definitivă prin decizia nr.931/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ) au fost obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% .
Prin sentința nr.570/2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. (definitivă prin decizia nr.1123/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ) au fost obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5%, 2%, 11% raportat la indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții solicită să fie obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice la plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform sentințelor menționate anterior pentru toată perioada întârzierii de la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume.
În baza art. 248 al.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâții din cauză:
În ceea ce privește excepția prescripției invocată de pârâții din cauză, instanța reține că potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 (în vigoare în perioada pentru care s-au acordat sporurile menționate ) termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 din același decret, acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 al.1 lit.c Codul muncii republicat (anterior art. 283 al.1 lit.c).
De asemenea, potrivit art.12 din același decret ”În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că pentru dobânzile care au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni -23.07.2014 - a operat prescripția dreptului material la acțiune.
Se mai constată că referitor la acordarea dobânzii legale s-a pronunțat în dosarul nr._ decizia nr.21/22.06.2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin.2 pct.3 din Codul civil de la 1865 raportat la art.166 alin.1, 4 din Codul muncii ( art.161 alin.1 și 4 din Codul muncii în forma anterioară republicării) și art.2 din OG nr.9/2000, OG nr.13/2011, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Potrivit art. 521 al. 3 Cod proc. civ. dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților în sensul că prin plățile parțiale efectuate de către pârâți aceștia au recunoscut debitul, astfel că a avut loc întreruperea cursului prescripției, întrucât prin sentințele invocate nu au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale, ci prin aceste hotărâri judecătorești s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporurile de 50%, 15% și diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5%, 2%, 11%.
Față de considerentele expuse, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că este prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 22.07.2011.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Finanțelor Publice se constată că este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art.16 alin. 1 lit.a din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, iar rectificarea bugetară urmează aceeași procedură, în art. 19 reglementându-se atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice în domeniul finanțelor publice .
Art.28 din același act normativ dispune că M. Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că M. Finanțelor Publice nu are atribuții cu privire la virarea către ordonatorii de credite a altor sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite, astfel cum sunt cuprinse în bugetul de stat.
În cauză, între pârât și reclamanți nu există raport juridic obligațional și față de faptul că M. Finanțelor Publice este un administrator al bugetului statului care, în baza legii bugetului de stat aprobat, repartizează sumele ordonatorilor principali de credite așa cum sunt prevăzute în lege, se apreciază că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă și nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor reclamanților, acesta având numai obligația virării către ordonatorii principali de credite a sumelor prevăzute prin legea bugetului.
Așa fiind, se constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Finanțelor Publice este întemeiată, urmând să fie admisă și să fie respinsă acțiunea față de acest pârât.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că prin sentințele menționate anterior reclamanților li s-au acordat diferențe de drepturi salariale care au fost achitate parțial (conform adresei nr. 1028/III/12/2015 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T.).
Prin O.U.G. 71/2009 s-a reglementat plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin acest act normativ s-a prevăzut că acordarea acestor drepturi de natură salarială se va realiza eșalonat în 3 tranșe între anii 2010-2012.
Ulterior prin O.U.G nr.45/2010 s-a dispus modificarea O.U.G.71/2009, în sensul prorogării termenele de plată a celor 3 tranșe, pentru anii 2012, 2013, 2014. De asemenea, prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 s-au modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, prevăzându-se o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile reclamanții au titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlurile executorii a fost eșalonată independent de voința reclamantelor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
În cauză se apreciază că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1 alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie, Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Față de dispozițiile deciziei în interesul legii se apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din sentințele invocate, începând cu data de 23.07.2011, dată stabilită în raport de termenul de prescripție.
Nu poate fi reținută apărarea formulată de pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în sensul că prin titlurile executorii invocate s-a dispus ca diferențele de drepturi salariale să fie actualizate în raport de indicele de inflație, iar prin acordarea pentru aceleași diferențe și a dobânzii legale se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
În acest sens, se reține că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantul din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, urmează să fie admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și M. Finanțelor Publice.
Va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Finanțelor Publice și va fi respinsă acțiunea față de acest pârât.
De asemenea, urmează să fie admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și să fie obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentințele menționate, începând cu data de 23.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și M. Finanțelor Publice.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea față de pârâtul M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții T. L. - CNP_, D. (fostă M.) G. - CNP_, P. M.-A. - CNP_, U. D. - CNP_, L. V. - CNP_, B. C.-M. - CNP_, P. A. - CNP_, R. C.-A. - CNP_, O. G.-E. - CNP_, cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, cu sediul în Lugoj, ., nr.13, județul T. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T., cu sediul în Timișoara, ., nr.2A, județul T. .
Obligă pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. să plătească reclamanților T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C.-M., P. A., R. C.-A., O. G.-E. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 520/26.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ începând cu data de 23.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Obligă pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. să plătească reclamanților T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C.-M., P. A., R. C.-A. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 579/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr. 2961.1._ începând cu data de 23.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Obligă pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. să plătească reclamanților T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C.-M., P. A., R. C.-A. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 404/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 5662._ începând cu data de 23.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Obligă pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. să plătească reclamanților T. L., D. (fostă M.) G., P. M.-A., U. D. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 570/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr. 5663._ începând cu data de 23.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi, 16.09.2015, în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex. 15/01.10.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
