Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 4168/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4168/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 4168/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4168
Ședința publică de la 20 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte M. I.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier E. V.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect calcul drepturi salariale formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Se ia act că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, după care constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 30.04.2015 reclamanta M. V. a chemat în judecată pe pârâtul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata unei despăgubiri egale cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
În fapt, a arătat că este angajată la S. Județean de Urgență Drobeta-T. S., secția pneumologie, îndeplinind funcția de asistent medical, iar pârâtul în calitatea sa de ordonator de credite are obligația să-i acorde toate drepturile de natură salarială ce decurg din lege.
A susținut că dreptul la acordarea tichetelor de vacanță (redenumite „vouchere” prin art.III din Legea nr.94/2014) i-a fost recunoscut prin adoptarea OUG 8/18.02.2009 care la art.1 prevede că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe instituțiile din sectorul bugetar acordă în condițiile legii, tichete de vacanță.
Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilită de alin.4 al art.1 din ordonanță, iar dreptul de a beneficia de vouchere de vacanță are configurația unui drept salarial prevăzut de o lege specială, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a OUG nr.8/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014.
În cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiar este o persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului.
Reclamanta a mai susținut că dispozițiile art.1 alin.2 din OUG 8/2009 creează în sarcina instituției pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacanță, textul legal fiind clar și nelăsând loc de interpretare contrară.
Astfel, este creată o diferență clară între angajatorii din sectorul privat care „pot acorda” aceste vouchere și instituțiile din sectorul bugetar și celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin.2 al art.1 din OUG 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Pârâtul nu se poate apăra susținând că nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale, întrucât acestuia îi revine obligația de a efectua demersurile necesare în vederea alocării de fonduri.
Reclamanta apreciază că, din culpa exclusivă a pârâtului, prin neacordarea voucherelor de vacanță în perioada 2012-2014, i-a fost cauzat un prejudiciu material care este cert și care constă în privarea nejustificată de dreptul salarial prevăzut de lege.
A susținut că obligația pârâtului de a acorda tichetele/voucherele de vacanță pentru perioada 2012-2014 nu poate fi executată în natură, întrucât în conformitate cu art.2 alin.2 din OUG 8/2009, acestea au o perioadă de valabilitate limitată, neputând fi utilizate de beneficiari decât până la data de 31 decembrie a anului în care au fost emise, astfel că apreciază că singura posibilitate de executare a obligației, în prezent, o constituie acordarea în bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 din OUG 8/2009 aprobată prin Legea 94/2014, art.1 pct.2 din Legea nr.94/2014, art.1 alin.1 din HG 871/2013, art.40, 253, 266 Codul muncii.
Pârâtul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că în calitatea sa de angajată a pârâtului în funcția de asistent medical, reclamanta beneficiază de drepturile reglementate succesiv de legislația aplicabilă în ultimii 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată și anume Legea cadru nr.284/2010 și legislația subsecventă: în anul 2012 Legea nr.283/2011, în anul 2013 OUG 84/2012, în anul 2014 OUG 103/2013, în 2015 OUG 70/2014, respectiv OUG 83/2014, iar din analiza acestor acte normative reiese că nu există dispoziție legală care să susțină pretențiile reclamantei.
A mai arătat că din analiza prevederilor OUG 8/2009 pe care reclamanta își întemeiază acțiunea rezultă că acordarea de către angajator a voucherelor de vacanță este reglementată de legiuitor ca o opțiune a angajatorului, iar în cazul instituțiilor publice acordarea este condiționată de o reglementare legală expresă, precum și de existența prevederii sumelor cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Pârâtul a susținut că bugetul de venituri și cheltuieli al Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S., aprobat de ordonatorul de credite – Consiliul Județean M., nu prevede sume cu destinația vouchere de vacanță și având în vedere că legislația aplicabilă personalului din sistemul public sanitar nu prevede, în ultimii 3 ani, acordarea de vouchere de vacanță, pârâtul nu avea competența de a acorda astfel de drepturi neprevăzute de lege, arătând că această prerogativă incumbă legiuitorului.
Din oficiu, s-au solicitat relații pârâtului referitor la dovada calității de angajată a reclamantei și la acordarea voucherelor de vacanță, răspunsul la relațiile solicitate fiind înaintat cu adresa nr._/12.10.2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta M. V. este angajata Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. în baza contractului individual de muncă nr.3327/01.09.1986 și desfășoară activitate în cadrul secției pneumologie I, îndeplinind funcția de asistent medical, conform relațiilor comunicate de pârât la care s-au atașat contractul individual de muncă al reclamantei și actul adițional la acest contract.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta solicită să fie obligat pârâtul S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. la acordarea unei despăgubiri echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
În susținerea pretențiilor, reclamanta a invocat dispozițiile OUG 8/2009 aprobată prin Legea 94/2014, HG 871/2013, precum și prevederile art.253, 266 și următoarele din Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1-5 din Legea nr.94/2014 pentru aprobarea OUG 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanță „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salariat, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanță; (2) Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță; (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori; (4) Nivelul maxim al sumelor care. pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal; (5) Voucherele de vacanță sunt integral suportate de către angajator, în condițiile ari. 3."
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate reiese că acordarea voucherelor de vacanță nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, ci doar o posibilitate a acestuia de a le acorda, iar în cazul instituțiilor publice voucherele de vacanță se acordă doar dacă există o reglementare expresă în lege în acest sens.
În ceea ce privește unitățile din sistemul bugetar acordarea voucherelor de vacanță se poate face în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, a bugetelor locale, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Raportând dispozițiile legale susmenționate la speța dedusă judecății se constată că în bugetul de venituri și cheltuieli al Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. aprobat de ordonatorul de credite – Consiliul Județean M. – nu sunt prevăzute sume cu destinația vouchere de vacanță.
Deși, reclamanta susține că neprevederea în bugetul de venituri și cheltuieli a fondurilor necesare pentru acordarea voucherelor de vacanță se datorează culpei pârâtului care nu a efectuat demersurile necesare în vederea alocării de fonduri, instanța constată că această susținere este neîntemeiată.
În acest sens se reține că în actele normative care au reglementat salarizarea personalului din sistemul public sanitar pe perioada în litigiu, inclusiv salarizarea reclamantei în calitatea sa de angajată a Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S., nu a fost prevăzută acordarea voucherelor de vacanță.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice centrale si locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările si completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Pentru anul 2012, potrivit dispozițiilor art. 15 al art. II din OU G nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit că în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Aceste restricții privind acordarea tichetelor de vacanță angajaților din sectorul public, au fost prelungite și în anul 2013, conform art. 9 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal bugetare, potrivit căruia, prevederile art. 15 al art. II din OUG nr. 80/2010 se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Această măsură a fost menținută și în anul 2014 prin art. 5 alin. 2 din Ordonanța nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, potrivit căruia în bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor și autorităților publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
De asemenea, OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015 prevede la art. 8 alin 5 că „În bugetele pe anul 2015 ale instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr.273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanță și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora”.
Prin urmare, în perioada 2010-2015 care include și perioada în litigiu, respectiv 2012-2014, legiuitorul a stabilit în mod expres că nu se prevăd fonduri pentru plata voucherelor de vacanță, și față de împrejurarea că în speță pârâtul nu a avut prevăzute în buget sume cu această destinație, instanța constată că solicitarea reclamantei de a i se acorda o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, este neîntemeiată.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. V. - CNP_2 cu domiciliul în Dr.Tr.S., .. 18, județul M. în contradictoriu cu pârâtul S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. cu sediul în Dr.Tr.S., .. 4, județul M..
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică azi 20.10.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. I. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, E. V. |
Red. MI/Tehnored ȘT U
4 ex/13.11.2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 4167/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
