Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 4262/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4262/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 4262/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
T. M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4262
Ședința publică din data de 12.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, formulată de reclamantul C. C. V. în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâtul T. M. a depus la dosar adresa nr. 1458/2015 prin care a comunicat relațiile solicitate, iar reclamantul a depus decizia nr.6001/04.11.2009 pronunțată de C. de A. C., după care:
Se ia act că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă conform art.223 alin.3 Cod proc. civ și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 30.03.2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr._ acțiunea formulată de reclamantul C. C. V. prin care a chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. M. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata dobânzii legale pentru suma datorată prin sentința nr. 903/21.05.2009 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ , definitivă prin decizia nr. 6001/04.11.2009 pronunțată de C. de A. C., de la data când hotărârea a devenit executorie, pe toată perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume.
În fapt, reclamantul a arătat că este încadrat în funcția de conducător auto la T. M., iar prin sentința nr. 903/2009 pronunțată de T. M. au fost obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de încadrare începând cu 01.10.2007.
Referitor la sporul acordat reclamantul a arătat că este un drept de natură salarială, fiind cuprins în noțiunea de salariu conform art.160 Codul muncii, iar pârâții au refuzat să se conformeze hotărârii judecătorești prin neplata acestui drept, reclamantul apreciind că este îndreptățit să solicite plata dobânzii legale, în conformitate cu disp. art. 161, art.166 alin. 4 Codul muncii raportat la art.1088 și art. 1535 Cod civil.
Prin acțiune, s-a mai arătat că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pârâții au făcut-o prin plata la sfârșitul lunii septembrie 2010 a unei părți din suma datorată - 12% din cota de 34% aferentă anului 2010 cum a fost stipulat în OUG nr. 71/2009, respectiv prin plata la sfârșitul lunii aprilie 2012 a cotei de 1,25% din suma datorată.
Reclamantul a mai susținut că prin obligarea pârâților la achitarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar putea ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală nu înseamnă același lucru cu inflația, dobânda solicitată prin acțiune având caracter de dobândă penalizatoare pentru neîndeplinirea obligațiilor la scadență.
Pârâții erau puși în întârziere de drept, deoarece potrivit art. 278 pct.1 Cod p.civ. hotărârea privind plata salariului este executorie de drept, reclamantul susținând că se impune obligarea la plata dobânzii de la data la care hotărârea a rămas definitivă, ci nu de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. Codului muncii și ale Codului civil.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele acte în copie: sentința nr. 903/21.05.2009 pronunțată de T. M., cartea de identitate, adeverința de salariat nr.438/2015 emisă de T. M., practică judiciară în materie - sentința nr.2365/2015 pronunțată de T. M..
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care, în raport de data introducerii acțiunii - 30.03.2015 - a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătându-se că potrivit deciziei nr.7/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept „plățile voluntare eșalonate în temeiul OUG nr. 71/2009 efectuate în baza unui titlu executoriu, nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese - moratorii sub forma dobânzii penalizatoare ”.
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, art. 171 alin.1 și art.268 alin.1 lit.c Codul muncii termenul de prescripție este de 3 ani, iar reclamantul nu a solicitat dobânda legală în acest termen.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că daunele -interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.
Prin întâmpinare s-au invocat disp.art.1535 Cod civ, arătându-se că referitor la titlul executoriu neachitat până în prezent legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale de executare prevăzută de OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr.45/2010, Legea nr. 230/2011 și OUG nr. 83/2014 și față de faptul că creanța nu este ajunsă la scadență reclamantul nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
În acest sens, au fost invocate și decizia nr.190/2010 pronunțată de C. Constituțională referitor la OUG nr.71/2009.
De asemenea, pârâtul a arătat că dispozițiile OG nr. 13/2011 nu sunt incidente în cauza de față, nefiind vorba de acordarea unei dobânzi penalizatoare, deoarece potrivit art.1 alin.3 din această ordonanță dobânda penalizatoare este dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației la scadență, rezultând că problema acordării dobânzii este cea în care debitorul ( instituția publică ) nu ar executa creanța în termenul prevăzut de OUG nr. 71/2009.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâtul M. Justiției a invocat decizia nr. 954/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr.117/2013 pronunțată de C. de A. Timișoara și decizia nr._/2012 pronunțată de C. de A. C..
În cauză, a formulat întâmpinare și pârâta C. de A. C. prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin OUG nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/2011 s-a dispus ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului bugetar se va realiza eșalonat: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013- 10%; în anul 2014-25%; în anul 2015-25%; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin întâmpinare pârâta a mai arătat că eșalonarea plății sumei prevăzute în titlul executoriu a fost realizată în baza unor dispoziții normative, parte din suma datorată fiind plătită reclamantului - creditor, iar pentru perioadele rămase creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, pe cale legală, în favoarea debitorilor.
Daunele interese moratorii cerute de creditor ca echivalent al prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a creanței sale sunt o formă a răspunderii civile contractuale pentru antrenarea căreia trebuie dovedită existența prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate.
Față de condițiile răspunderii contractuale pârâta a invocat o cauză străină exoneratoare de răspundere, arătând că în raport de disp. art.1082, 1083 cod civil nu a refuzat executarea, ci a făcut aplicarea unui act normativ care dă posibilitate de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp.
Prin sentința nr.1710/14.09.2015 pronunțată de T. Sibiu s-a declinat competența teritorială de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului M., Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținându-se că reclamantul are calitatea de conducător auto și potrivit art. 210 din Legea 62/2011 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ /05.10.2015.
Din oficiu s-au solicitat relații de la pârâtul T. M. pentru a comunica dacă sentința nr.903/2009 pronunțată de T. M. a fost executată integral sau parțial, data la care s-au efectuat plățile și procentul de achitare a sumelor, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 1458/2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, T. constată și reține următoarele:
Reclamantul C. C. V. desfășoară activitate, ca șofer, în cadrul Tribunalului M., conform adeverinței nr. 438/2015 depusă la fila 17 dosar.
Prin sentința nr.903/2009 pronunțată de T. M. (definitivă prin decizia nr.6001/2009 pronunțată de C. de A. C. ) au fost obligați pârâții M. Justiției, T. M., C. de A. C. la plata către reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% pe perioada octombrie 2007- la zi și pe viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul solicită să fie obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C., T. M. la plata dobânzilor legale pentru suma datorată prin sentința nr. 903/21.05.2009 pronunțată T. M., definitivă prin decizia nr. 6001/04.11.2009 pronunțată de C. de A. C., de la data când hotărârea a devenit executorie, pe toată perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume.
În baza art. 248 al.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției invocată de pârâtul M. Justiției în cauză:
Potrivit art. 6 al.4 din noul Cod civil „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, art.6 al.5 din același Cod dispunând că „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
În raport de dispozițiile art. 6 al.4 din noul Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011, se constată că sporul menționat prin hotărârea judecătorească invocată s-a acordat începând cu luna octombrie 2007, dată la care erau aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art.3 din acest decret termenul de prescripție este de 3 ani, art.7 dispunând că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”. În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 al.1 lit.c Codul muncii republicat (anterior art. 283 al.1 lit.c).
De asemenea, potrivit art.12 din același decret ”În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că pentru dobânzile care au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni - 30.03.2015 - a operat prescripția dreptului material la acțiune.
Se mai constată că referitor la acordarea dobânzii legale s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept decizia nr.21/22.06.2015 în dosarul nr._, prin această decizie stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin.2 pct.3 din Codul civil de la 1865 raportat la art.166 alin.1, 4 din Codul muncii ( art.161 alin.1 și 4 din Codul muncii în forma anterioară republicării) și art.2 din OG nr.9/2000, OG nr.13/2011, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Potrivit art. 521 al. 3 Cod proc. civ. dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul că prin plățile parțiale efectuate de către pârâți aceștia au recunoscut debitul, astfel că a avut loc întreruperea cursului prescripției, întrucât prin sentința invocată nu au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale, ci prin această hotărâre judecătorească s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de 50%.
Față de considerentele expuse, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că este prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 30.03.2012.
Pe fondul cauzei, T. reține că prin sentința menționată anterior reclamantului i s-au acordat diferențe de drepturi salariale care au fost achitate parțial (conform adresei nr. 1458/2015 emisă de T. M. ).
Prin O.U.G. 71/2009 s-a reglementat plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin acest act normativ s-a prevăzut că acordarea acestor drepturi de natură salarială se va realiza eșalonat în 3 tranșe între anii 2010-2012.
Ulterior prin O.U.G nr.45/2010 s-a dispus modificarea O.U.G.71/2009, în sensul prorogării termenele de plată a celor 3 tranșe, pentru anii 2012, 2013, 2014. De asemenea, prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 s-au modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, prevăzându-se o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamantul are titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlurile executorii a fost eșalonată independent de voința reclamantului, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
În cauză se apreciază că titularul creanței ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 este îndreptățit să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1 alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie, Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Față de dispozițiile deciziei în interesul legii se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzilor legale penalizatoare pentru sumele rămase neexecutate din sentința invocată, începând cu data de 30.03.2012, dată stabilită în raport de termenul de prescripție.
Nu are relevanță pentru acordarea dobânzii legale penalizatoare faptul că prin titlul executoriu invocat s-a dispus ca diferențele de drepturi salariale să fie actualizate în raport de indicele de inflație.
În acest sens, se reține că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății - daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantul din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, urmează să fie admisă excepția invocată de pârâtul M. Justiției și să se constate prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 30.03.2012.
De asemenea, urmează să fie admisă în parte acțiunea și să fie obligați pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. M. să plătească reclamantului dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 903/21.05.2009 pronunțată de T. M., începând cu data de 30.03.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției.
Constată prescris dreptul material la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 30.03.2012.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. V. - CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., bld. M. V., nr.31, ..5, . în contradictoriu cu pârâții M. Justiției - C._, cu sediul în București, ., sector 5, C. de A. C. cu sediul în C., ..5A, județul D., e-mail:_ și T. M. cu sediul în Drobeta T. S.,bld C. I, nr.14, județul M..
Obligă pârâții M. Justiției, C. de A. C. și T. M. să plătească reclamantului dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 903/21.05.2009 pronunțată de T. M. în dosarul nr._ începând cu data de 30.03.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
Cu apel, cale de atac care se depune la T. M..
Pronunțată azi 12.11.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex. 6/19.11.2015/Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 4254/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... → |
|---|
