Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4261/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4261/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 4261/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4261/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. M.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier D. Boșog
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant B. D. și pe pârât S.C. S. S.A., având ca obiect drepturi bănești plata compensațiilor bănești din luna iunie 2013 până în luna septembrie 2015 actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. R. pentru reclamant ,lipsă pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat P. R. pentru reclamant depune la dosar delegația de substituire a doamnei avocat S. F. și arată că pârâta nu a achitat drepturile bănești solicitate de reclamant.
În baza art. 392 alin.1 Cod Procedură civilă, se constată terminată cercetarea procesului ,se acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat P. R. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.09.2015 sub nr._ reclamantul B. D., a chemat în judecată pe pârâta S.C S. S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata compensațiilor bănești aferente perioadei iunie 2013-septembrie 2015, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data pronunțării hotărârii și până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 128/31.05.2013, a fost înștiințat scris că-i încetează contractul individual de muncă încheiat cu S.C. S. S.A. la inițiativa angajatorului, din motive ce nu țin de persoana sa ca urmare a concedierii colective, în temeiul art. 65(1) coroborat cu art. 68 din C. Muncii.
A susținut că prin decizia de concediere s-a menționat faptul că în afara drepturilor cuvenite la zi, salariatul va beneficia de o compensație bănească individuală acordată din fondul de salarii, potrivit art. 185(3) din CCM 7 aplicabil, în sumă de 3666 ron, reprezentând 2(două) salarii medii brute pe societate, corespunzător vechimii în muncă în societate, plătite eșalonat în 36 rate lunare, din care se vor calcula lunar și se vor reține la sursă impozitul pe venit, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate în cotele prevăzute de legislația fiscală în materie.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 148 și urm, art. 192-194 C. Pr. Civ. și art 269 C Muncii.
În susținerea celor arătate a depus la dosar în copie decizia nr.128/31.05.2013 și cartea de identitate.
La data de 16.09.2015 pârâta S.C. S. S.A a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamantul a fost angajatul societății pârâte în meseria de electrician până la data de 02.06.2013 când, prin Decizia nr. 128/31.05.2013 i-a încetat contractul de muncă, din motive ce nu țin de persoana salariatului.
A motivat că, potrivit art. 4 din Decizia nr. 128/31.05.2013, reclamantul beneficia de o compensație bănească individuală acordată din fondul de salarii, in sumă de 3666 lei ... plătite eșalonat în 36 rate lunare, din care se vor calcula lunar și se vor reține la sursă impozitul pe venit, contribuția pentru asigurările sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate în cotele prevăzute de legislația fiscală în materie, rezultând astfel suma netă de 71 lei/lună.
A precizat că, reclamantului i se cuvin compensații bănești în perioada iunie 2013-mai 2016, dintre acestea nefiind scadente decât tranșele pentru perioada iunie 2013-septembrie 2015, respectiv 28 la număr reprezentând suma netă de 1.988 lei așa cum rezultă din modul de calcul prezentat.
A susținut faptul că, reclamantului nu i-a fost achitată suma de 1988 lei cuvenită pentru lunile iunie 2013-septembrie 2015.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 Cod Procedură civilă.
În susținerea celor arătate a depus la dosar în copie extras din CCM/2011-2012, act adițional nr.2, extras CCM/2014 și extras CCM/2015.
Pentru termenul din data de 22.10.2015 pârâta a depus la dosar o cerere de amânare în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul B. D. a fost salariatul pârâtei și ca urmare a concedierii colective ce a avut loc la nivelul societății, prin Decizia nr.128/31.05.2013, raporturile sale de muncă cu societatea pârâtă au încetat.
Prin decizia susmenționată reclamantul a beneficiat de o compensație bănească individuală acordată din fondul de salarii în sumă de 3666 lei reprezentând 2(două) salarii de medii brute pe societate corespunzător vechimii în muncă în societate, plătite eșalonat în 36 rate lunare.
Deși potrivit dispozițiilor art.40 al.2 lit c. din codul muncii angajatorul era obligat a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, această obligație nu a fost îndeplinită.
Sunt considerente pentru care capătul de acțiune formulat de reclamant cu privire la obligarea pârâtei la plata sumelor datorate conform Deciziei nr.128/31.05.2013 este întemeiat și urmează a se dispune admiterea acestuia și obligarea pârâtei la plata sumei nete de 1988 lei reprezentând compensațiile bănești pentru perioada iunie 2013 - septembrie 2015, sumă a cărui cuantum a fost recunoscut și de către pârâtă prin întâmpinare.
Potrivit dispozițiilor art.253 codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, neavând relevanță faptul că la momentul promovării acțiunii de față ne aflăm în fața fostului angajator, de vreme ce obligația de plată e asumată în temeiul raporturilor juridice de muncă.
Pentru o justă și dreaptă despăgubire a reclamantului și pentru a înlătura efectele devalorizării monedei naționale, reclamantul este îndreptățit la plata reactualizată a sumelor datorate de către pârâtă, acțiunea fiind întemeiată, urmând a fi admisă.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4260/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 4254/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
