Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1462/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1462/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 712/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1462/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. Șurculescu
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia litigii de muncă formulată de contestatorul D. C., cu domiciliul în . C., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2015 înregistrată sub nr._, contestatorul D. C. a solicitat obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă și anularea deciziei nr._ din data de 04.12.2014.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin cererea înregistrată la nr._/27.10.2014 a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul a adeverinței nr. 602/24.10.2014 emisă de . sediul în localitatea C., județ C., adeverința conținând perioadele 01.01._03 și 01.04._05, în care acesta a lucrat în condiții deosebite de muncă. Această cerere de recalculare a fost respinsă de către C. Județeană de Pensii Tulcea prin decizia nr._ din data de 04.12.2014.
Contestatorul a mai precizat că împotriva deciziei nr._ din data de 04.12.2014, a formulat contestație în termenul legal, așa cum prevede art. 149 din Legea nr. 263/2010, iar inrimata a trimis contestația la Comisia Centrală de Contestații la C. Națională de Pensii la București în data de 15.01.2014, însă până în prezent nu acesta nu a primit niciun răspuns de la C. Națională de Pensii, deși au trecut cele 45 de zile conform art. 150 din Legea nr. 263/2010.
A mai susținut contestatorul că respingerea cererii de recalculare a fost motivată de faptul că societatea nu are avizul ITM, deși în adeverința de stagiu apare că societatea l-a încadrat în condiții deosebite pentru că așa a lucrat și nu înțelege refuzul Casei Județeane de Pensii Tulcea, deși perioadele 01.01._03 și 01.04._05 lucrate în condiții deosebite de muncă, apar în calculator.
A mai învederat contestatorul că dacă la data depunerii cererii de recalculare, C. Județeană de Pensii Tulcea ar fi luat în considerare perioadele 01.01._03 și 01.04._05 din adeverința 602/24.10.2014 emisă de . ar fi beneficiat conform art. 169 alin. 6 din Legea nr. 263/2010 de majorarea punctajului.
Art. 169 (6) arată că Prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiții deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 100 prevede că persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a Il-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a ll-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.
Contestatorul a arătat că a lucrat în condiții deosebite în perioadele 01.01._03 și 01.04._05, iar . sediul în localitatea C., județ C. a avut avizul ITM, așa cum este prevăzut și în adeverință nr. 602/24.10.2014, pentru încadarea în condiții desebite și a plătit și contribuția de asigurări sociale corespunzătoare, conform avizului favorabil al ITM Tulcea.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, următoarele documente conform cu originalul: carte de identitate, decizia nr._/04.12.2014, adeverința nr. 602/24.10.2014 și adresa CJP Tulcea nr. 2002/15.01.2015.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Contestația a fost comunicată intimatei C. Județeană de Pensii Tulcea, care a formulat întâmpinare solicitând respingerea pretențiilor contestatorului ca nefondate și pe fond menținerea deciziei nr._ din data de 04.12.2014, ca legală și temeinică.
A arătat intimata că prin cererea înregistrată la nr._/27.10.2014, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr. 602/24.10.2014 emisă de . – C., iar prin decizia nr._/04.12. 2013, cererea a fost respinsă.
A mai menționat intimata că potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010, decizia nr._/04.12.2013 a fost contestată prin cererea nr._/18.12.2014, contestația fiind trimisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații prin adresa nr. 2002/15.01.2015, iar până la depunerea contestației nu a fost soluționată.
Pe fond, intimata a învederat că în adeverința nr. 602/24.10.2014 emisă de S.C. DOBROMIN S.A. C., se menționează că în perioadele 01.01._03 și 01.04._05, când contestatorul a lucrat la Sector minier C., județ Tulcea în funcția de șef sector, a fost încadrat în condiții deosebite de muncă conform avizului ITM nr. 182/27.12.2001.
A mai menționat intimata că încadrarea locurilor de muncă după data de 01.04.2001 în condiții deosebite de muncă s-a efectuat conform H.G. nr. 261/2001 din 22 februarie 2001 (cu modificările și completările ulterioare) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. g) din H.G nr. 261/2001 ,,(1) încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuita dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în: g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu prevederile art. 4.
Intimata a mai menționat că din adresa nr. 182/27.12.2001 emisă de I.T.M. Tulcea însoțită de Situația încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite din perioada 01.04._02 și Tabelului cu unitățile cu locurile de muncă în condiții deosebite rezultă că S.C. DOBROMIN S.A. C. - Cariera C. are locuri de muncă ce se încadrează în condiții deosebite și că I.T.M. Tulcea a vizat favorabil cererea S.C.DOBROMIN S.A. C. - Cariera C. pentru un număr de 14 locuri de muncă.
Astfel că, ITM Tulcea nu a emis niciun aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite conform H.G. nr. 262/2001, iar adresa nr. 182/27.12.2001 emisă de I.T.M. Tulcea nu este un aviz pentru că acesta are altă forma și conținut.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 ,,Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c”.
A mai precizat intimata că în adeverința nr. 1190/14.05.2010 emisă de S.C. DOBROMIN S.A. C. se menționează că contestatorul a beneficiat de condiții deosebite în perioadele 01.01._03 și 01.04._05, iar din adeverința de stagiu nr. 5388/02.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea și întocmită în baza declarațiilor nominale depuse de angajator conform art. 7 din Legea nr. 263/2010, rezultă că contestatorul a lucrat în condiții deosebite de muncă astfel în perioada 01._ și 04._ conform adeverinței nr. 5388/02.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea și perioada 02._ conform adeverinței nr. 7171/03.09.2008 emisă de C. Județeană de Pensii C..
A mai precizat intimata că perioadele 01._, 04._ și 02._ nu se pot valorifica ca fiind lucrate în condiții deosebite pentru că nu există Avizul dat de I.T.M Tulcea conform H.G. nr. 262/2001.
În dovedirea cererii, intimata a depus la dosar, următoarele înscrisuri: aviz ITM Tulcea din 27.12.2001, adresa nr. 182/27.12.2001, situația încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite din perioada 01.04._02, tabel cu unități cu locuri de muncă în condiții deosebite la 01.10.2002, adresa nr. 2001/15.01.2015 emisă de C.J.P. Tulcea, adresa nr. 2002/15.01.2015 emisă de C.J.P. Tulcea, contestația nr._/18.12.2014, decizia nr._/04.12.2014, adeverința nr. 5388/02.12.2014 emisă de C.J.P. Tulcea, adeverința nr. 7271/03.09.2008 emisă de C.J.P. Constanta, cererea nr._/27.10.2004, adeverința nr. 601/24.10.2014 emisă de DOBROMIN C., decizia nr._/04.09.2006.
La data de 28 mai 2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor și argumentelor invocate prin întâmpinare de intimată și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
A mai menționat contestatorul că respingerea cererii de recalculare a fost motivată de faptul că societatea nu are avizul ITM, deși în adeverința de stagiu apare că societatea l-a încadrat în condiții deosebite pentru că așa a și lucrat, fără să înțeleagă refuzul Casei Județene de Pensii Tulcea deși perioadele 01.01._03 și 01.04._05 lucrate în condiții deosebite de muncă, apar în calculator.
Examinând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanța reține că:
Prin decizia nr._/04.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea, a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei formulată la data de 27.10.2014.
Prin decizia menționată nu au fost valorificate perioadele 01.01.2002 – 01.02.2003 și 01.04.2003 – 01.11.2005, ca fiind lucrate în condiții deosebite conform adeverinței nr. 602/24.10.2014 emisă de . deoarece angajatorul nu a depus avizul I.T.M. privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu H.G. nr. 261/2001.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010, decizia nr._/04.12.2013 a fost contestată prin cererea nr._/18.12.2014, contestația fiind trimisă spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații prin adresa nr. 2002/15.01.2015, până la data pronunțării prezentei hotărâri, Comisia de Contestații din cadrul C.N.P.P. nu a emis nicio hotărâre cu privire la contestația reclamantului.
Conform adeverinței nr. 602/24.10.2014 emisă de S.C. DOBROMIN S.A. C., în perioadele 01.01._03 și 01.04._05, contestatorul a lucrat la Sector minier C., județ Tulcea în funcția de șef sector, fiind încadrat în condiții deosebite de muncă conform avizului ITM nr. 182/27.12.2001, iar te.
Potrivit adresei nr. 182/27.12.2001 emisă de I.T.M. Tulcea, însoțită de Situația încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite din perioada 01.04._02 și Tabelului cu unitățile cu locurile de muncă în condiții deosebite, societatea că S.C. DOBROMIN S.A. C. - Cariera C. are locuri de muncă ce se încadrează în condiții deosebite și I.T.M. Tulcea a vizat favorabil cererea S.C.DOBROMIN S.A. C. - Cariera C. pentru un număr de 14 locuri de muncă.
Din adeverința nr. 1190/14.05.2010 emisă de S.C. DOBROMIN S.A. C. rezultă că contestatorul a beneficiat de condiții deosebite în perioadele 01.01._03 și 01.04._05.
Prin adeverința de stagiu nr. 5388/02.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea și întocmită în baza declarațiilor nominale depuse de angajator conform art. 7 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit că contestatorul a lucrat în condiții deosebite de muncă, astfel în perioada 01._ și 04._ conform adeverinței nr. 5388/02.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea și în perioada 02._ conform adeverinței nr. 7171/03.09.2008 emisă de C. Județeană de Pensii C..
În consecință, tribunalul, constată că contestatorul a lucrat în perioadele menționate în condiții deosebite de muncă, sens în care va admite contestația și va anula decizia nr._/04.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea ca nelegală și netemeinică.
Este adevărat că potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 159 din Legea nr. 263/2010, ,,Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.”
Responsabilitatea realității celor inserate în adeverințele emise sau în carnetul de muncă aparține însă angajatorului. Erorile de înscriere dar și greșita aplicare a Ordinului Nr. 50/1990 nu pot fi cenzurate sau îndreptate de pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea prin respingerea cererii de pensionare.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 și art. 2 lit. c și d din Legea nr. 263/2010, sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: „e) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu al contributivității a guvernat organizarea și funcționarea sistemului de pensii și în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Legii nr. 19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice”.
Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Deciziile nr. 5/20 septembrie 2010, nr. 19 din 17 octombrie 2011 și nr. 19 din 10 decembrie 2012, pronunțate în interesul legii, a reținut că aplicarea principiului contributivității impune luarea în calcul a sporurilor și veniturilor suplimentare, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverință, conform legislației în vigoare, și s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Cum din adeverințele mai sus menționate rezultă că angajatorii au plătit către bugetul de asigurări sociale contribuțiile aferente sporurilor de care reclamantul a beneficiat, acesta este îndrituit a beneficia de o pensie la stabilirea căreia aceste sporuri fie luate în calcul. Neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor.
În concluzie, instanța reține că ceea ce interesează nu este caracterul veniturilor realizate, ci faptul că, în perioada derulării raporturilor de muncă, statul a încasat contribuțiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului, astfel că asiguraților li se cuvine dreptul să primească o contraprestație corespunzătoare pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părți.
Separat de aceasta se reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasburg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere.
În conformitate cu art. 14 din Convenție, pentru interzicerea discriminării și art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecția proprietății, Curtea Europeană a reținut că „ noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” (cauza Buchen versus Cehia). Astfel, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996 ), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO și se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, (Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).
Rezultă astfel că elementul apt să conducă la o justă și legală stabilire a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul și/sau angajatul au plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de contestatorul D. C., cu domiciliul în . C., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează decizia nr._/04.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Tulcea ca nelegală și netemeinică.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Tulcea să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru contestatorul D. C., cu valorificarea ca fiind lucrate în condiții deosebite de munca a perioadelor 01.01.2002 – 01.02.2003, 01.04.2003 – 01.11.2005.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.09.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
Grefier – M. R.
Red. Jud. ȘML/23.09.2015
Tehnored. Gref. RM/23.09.2015
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 769/2015. Tribunalul TULCEA | Recalculare pensie. Sentința nr. 543/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
