Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1080/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1080/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1080/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1080/2015
Ședința publică de la 26 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea cauzei litigiu de muncă formulată de contestatorul M. D., domiciliat în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.A., cu sediul în Tulcea, . nr. 22, jud. Tulcea, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2015 când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei la această dată, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25 februarie 2015, înregistrată sub nr._, contestatorul M. D. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.A. Tulcea, contestație împotriva Deciziei de sancționare nr. 11/26.01.2015 și a Deciziei nr. 1000/114 din data de 27.01.2015, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună anularea celor două decizii ca nelegale, repunerea în situația anterioară concedierii și plata tuturor drepturilor salariale la zi, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, prin cele două decizii i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 61 lit. a), art. 251 alin. (1) și (2) și art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii.
Contestatorul a apreciat ca fiind nelegale aceste două decizii, arătând că, au fost emise în perioada în care se afla în concediu medical.
S-a mai arătat că, la data de 27.02.2015, a depus la S.C. V. S.A. concediul medical . nr._, valabil din 26.01.2015 până la 31.01.2015.
A mai menționat contestatorul că, tot la 27.02.2015, ora 14:20 a fost verificat la domiciliu de o comisie din partea S.C. V. S.A., iar în perioada 01.02._15 a fost internat în Spitalul Județean, eliberându-i-se certificatul de concediu medical . nr._, valabil de la 01.02.2015 până la 19.02.2015, pe care l-a transmis prin fax societății..
Contestatorul a mai învederat că, la data de 20.02.2015 a încercat să depună la societate alte două certificate de concediu medical, respectiv certificatul . nr._ valabil pentru perioada 20.02._15 și certificatul . nr._ valabil până la 05.03.2015, care nu i-au fost primite pe motiv că nu mai este angajatul societății, dar pe care le-a transmis prin fax.
S-a mai susținut, de către contestator că, angajatorul a încălcat dispozițiile art. 50 din Codul Muncii, conform cărora contractul individual de muncă este suspendat de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
În concluzie, contestatorul a solicitat anularea celor două decizii.
În drept, contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 252 alin. (5) din Codul Muncii, iar în dovedire a depus la dosar copia certificatelor de concediu medical, dovezi de comunicare, fluturașul de salariu pe luna ianuarie, procesul-verbal de constatare a comisiei de verificare la domiciliu, procesul-verbal nr. 4200/617/22.01.2015, decizia de sancționare nr. 11/26.01.2015 și decizia nr. 1000/114 din 27.01.2015, adeverința nr._, fișa de declarare a cazului de boală profesională, încheierea nr. 2784/17 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, adresa nr. 94/BIRP/2014; adresa emisă de Curtea de Apel C., încheierea penală pronunțată de Judecătoria Tulcea la 27 noiembrie 2014, rezoluția pronunțată la 13.04.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, practică judiciară, încheierea pronunțată la data de 9 aprilie 2015 de către Judecătoria Măcin; adrese emise de D.G.F.P. București; C.N.P.A.S.; decizia nr. 1671/2012; certificat de înregistrare fiscală; ordonanță de începere a urmăririi penale; declarația din 04.05.2015 din Dosarul nr. 80/P/2015; concluzii scrise.
În apărare, la data de 19 martie 2015, intimata S.C. V. S.A. Tulcea a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, menținerea deciziilor ca temeinice și legale, respingerea solicitării contestatorului de repunere în situația anterioară concedierii și de plata a drepturilor salariale la zi, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
În susținerea întâmpinării, intimata a arătat că, decizia de sancționare nr. 11/26.01.2015 are caracterul juridic al unei decizii de sancționare care se contestă potrivit art. 252 (5) din Codul Muncii la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, iar decizia nr. 1000/114/27.01.2015 reprezintă o decizie internă a angajatorului prin care acesta ia act de prevederile din decizia de sancționare nr. 11/26.01.2015, fără efecte juridice față de salariat având în vedere că raporturile de muncă au fost deja încetate în baza primei decizii nr. 11 in data de 26.01.2015 (data comunicării).
Intimata a arătat că, comisia de disciplină a hotărât desfacerea disciplinară a contractului de muncă al salariatului pentru furtul unui sul de folie verde și a unei prelate albe din societate, conform deciziei de sancționare nr. 11/26.01.2015.
S-a mai arătat că, ulterior încetării raporturilor de muncă, în data de 10.02.2015, salariatul a trimis avocatul său (conform delegației din 10.01.2015) pentru obținerea de la societate a salariului pentru luna ianuarie 2015 și a tichetelor de masă aferente, iar la aceeași dată, mandatarul salariatului
a depus la societate certificatul medical . nr._ aferent perioadei 01.02._15.
Intimata a mai precizat că, la data de 25.02.2015, societatea a primit prin poștă încă două certificate medicale, deși contractul de muncă al salariatului încetase în urmă cu aproape o lună.
Intimata a mai susținut că, incapacitatea temporară de muncă a survenit ulterior emiterii deciziei de sancționare nr. 11/26.01.2015, iar la data prezentării certificatului medical . nr._ (i.e. 27.01.2015), raporturile de muncă ale salariatului cu societatea încetaseră.
S-a mai susținut că, deși la data de 26.01.2015, salariatul a semnat de primire decizia de sancționare nr. 11/26.01.2015 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, la data de 27.01.2015 acesta a prezentat certificatul
medical . nr._ pentru perioada 26.01-31.01.2015, deși conform fișei de pontaj pe luna ianuarie 2015, acesta a fost
pontat cu 8 ore lucrate in data de 26.01.2015, astfel că, nu putea fi și în concediu
medical.
Intimata a mai susținut că, contestatorul, cu intenție, și-a procurat certificatul medical, după ce i-a fost comunicată decizia de sancționare
nr. 11/26.01.2015, tocmai pentru a împiedica în mod fraudulos desfacerea contractului său de muncă, pentru că, la data emiterii deciziei de concediere disciplinară (26.01.2015), acesta nu era în concediu medical, fiind prezent în societate și semnând de primire decizia de sancționare nr. 11/26.01.2015.
Intimata a mai învederat că, nu avea cunoștință la data emiterii, respectiv comunicării către salariat (26.01.2015) a deciziei de sancționare nr. 11 de existența unui concediu medical, cu atât mai mult cu cât la data de 26.01.2015 acesta a fost prezent la muncă, nemanifestând nici un simptom de "îmbolnăvire bruscă” ce urma să aibă loc în data de 27.01.2015.
S-a mai menționat de către intimată că, în urma efectuării cercetării disciplinare prealabile conform prevederilor art. 251 din Codul Muncii, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al salariatului întrucât acesta a săvârșit o abatere disciplinară pentru care Regulamentul Intern al Societății și Contractul colectiv de munca („CCM”) prevăd sancțiunea desfacerii contractului de muncă.
Intimata a mai precizat că, deși salariatul a făcut contestație la decizia
de sancționare cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, acesta în nici un moment nu a adus argumente pentru care consideră nelegală sancțiunea desfacerii contractului de muncă pe motive disciplinare, ci a făcut referire doar la concediile medicale.
În concluzie, intimata a menționat că, desfacerea contractului de
muncă a salariatului a fost realizata in conformitate cu prevederile legii.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 61 litera a), art. 251 și 252 din Codul Muncii, art. 131 (1) litera b) din CCM, art. art. 9.1. litera a), art. 9.3. litera b), art. 9.7. litera h), 63 litera a) din Regulamentul Intern, iar în dovedire a depus la dosar următoarele înscrisuri: Adresa nr. 4200/567/21.01.2015; Nota explicativă a Salariatului din 20.01.2015; Decizia de sancționare nr.l 1/26.01.2015 semnată de salariat în data de 26.01.2015; Procesul verbal nr. 4200/617/22.01.2015; Depoziția Dl. R. Ș., angajat al BIDEPA G. SRL din data de 20.01.2015; certificatul medical . nr._ pentru perioada 01.02._15; certificatul medical . nr._ pentru perioada 20.02.2015- respectiv (ii) certificatul medical . nr._ pentru perioada 01.03._15; Nota de înaintare documente nr. 4200/1176/13.02.2015 și Delegația din 10.01.2015; Foaia colectivă de prezență pentru luna ianuarie 2015; Regulamentul Intern al Societății; Extras din Contractul colectiv de muncă 2014-2017 (pagina 23); decizia nr. 114/27.01.2015, dovezi de comunicare, certificatul medical . nr._.
La data de 05 mai 2015, contestatorul a depus la dosar Precizări la întâmpinare, prin care a susținut că, emiterea certificatului de concediu medical a fost concomitentă cu emiterea deciziei nr. 11/26.01.2015.
Totodată, contestatorul a arătat că, incapacitatea temporara de munca a survenit in aceeași zi de 26.01.2015, iar dacă intimata isi permite sa acuze faptul ca și-a procurat cu intentie un concediul medical, are posibilitatea de a se inscrie in fals.
S-a mai menționat, de către contestator, că, la data de 26.01.2015 a avut o stare de amețeala și de disconfort, ocazie cu care i-a fost
eliberata adeverința nr.585/26.01.2015 pentru a se prezenta la medicul de familie respectiv la medicul specialist, în aceeași zi eliberându-i-se si certificatul de concediu medical.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 11/26.01.2015, intimata a dispus sancționarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 27.01.2015, conform art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii și cap. 12, art. 58 lit. d) din Regulamentul intern.
Ulterior, intimata a emis decizia nr. 1000/114/27.01.2015, pin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 27.01.2015 potrivit art. 61 lit. a) din Codul muncii, art. 251 alin. 1, 2, art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii și art. 131 alin.1 lit. b) din C.C.M.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a precizat că aceste două decizii au fost emise în perioada în care se afla în concediu medical.
Certificatul de concediu medical . nr._ i-a fost eliberat contestatorului la data de 26.01.2015 pentru perioada 26.01._15.
Analizând foaia colectivă de prezență pentru luna ianuarie 2015, se poate observa că M. D. a fost prezent la serviciu în data de 26.01.2015 și că a prestat activitate pentru societatea intimată timp de 8 ore.
Prin răspunsul dat la întrebarea nr. 7 din interogatoriul formulat de către intimată, contestatorul a făcut mențiunea că s-a prezentat la medic după terminarea programului.
La momentul la care a fost emisă decizia de concediere contestorul nu se afla în concediu medical, acesta fiind prezent în societate, semnând de primire decizia de sancționare.
Art. 60 alin. 1 lit. a) din Codul muncii prevede că, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical potrivit legii, însă instanța reține că, incapacitatea temporară de muncă a contestatorului a survenit după terminarea programului de lucru, și după ce i-a fost comunicată decizia de concediere, prin urmare, acesta nu mai avea calitatea de salariat al intimatei la data emiterii certificatului de concediu medical . nr._, având în vedere că, decizia de concediere își produce efectele de la data comunicării, conform art. 77 Codul muncii.
Mai mult, textul de lege a avut ca scop ocrotirea intereselor persoanelor aflate în incapacitate de muncă de a nu fi expuse unor abuzuri ale angajatorului în aceste perioade în care sunt lipsite de capacitatea de a munci și implicit de a fi prezente pentru a-și apăra drepturile.
Or, în speță, acest scop al legii a fost atins, contestatorul nu se afla într-o atare incapacitate, el fiind prezent la locul de muncă atât pe perioada cercetării disciplinare, chiar și până în momentul comunicării deciziei de concediere.
În ceea ce privește decizia nr. 11/26.01.2015 emisă de intimată, instanța reține următoarele:
S.C. V. S.A. Tulcea a dispus sancționarea contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 27.01.2015 potrivit art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii și cap. 12. art. 58 lit. d) din Regulamentul intern.
Pentru a emite această decizie, intimata a avut în vedere nota explicativă din 20.01.2015 și procesul-verbal nr. 4200/617/22.01.2015 din care reieșea că M. D. se face vinovat de sustragerea unui sul de folie verde și unui sul de prelată albă pe data de 20.01.2015.
Din raportul angajatului S.C. Bidepa G. S.R.L. încheiat la data de 20.01.2015 rezultă că, la controlul efectuat la ora 2300 s-au găsit în portbagajul autoturismului_, proprietatea contestatorului M. D., două colete puse în pungi negre în care se aflau o folie de culoare verde și o prelată albă cu inscripția B.7.
Ca urmare a acestui control, contestatorul a dat o notă explicativă în care a recunoscut că la data de 20.01.2015, în jurul orei 2320, la controlul efectuat de către agenții de pază asupra autoturismului său, au fost găsite în portbagajul mașinii un sul de folie verde și un sul de prelată albă, menționând că acestea au fost puse în mașina sa de către șoferul P. M. pentru a le lua când se întoarce din cursă.
M. A. a dat la data de 22.01.2015 o declarație, în calitate de salariat al S.C. Marians Trading Transport S.R.L. pentru livrări de argon la S.C. V. S.A. Tulcea, și a menționat că în seara zile de 20.01. 2015, în jurul orei 2100 după terminarea livrării de argon lichid la stația 2 a fost rugat de către contestator să transporte până la ieșirea din șantier două pachete din folie de plastic aduse de către contestator.
A mai arătat acesta în declarația sa că a preluat cele două pachete și le-a depozitat la vedere în cabina capului tractor, iar după controlul efectuat de către personalul de pază, le-a predat contestatorului în parcarea exterioară a S.C. V. Tulcea, acesta preluându-le și depozitându-le în autoturismul proprietate personală.
M. A. a mai precizat că după aproximativ o oră a fost contactat de către contestator, întrucât autoturismul său fusese verificat de către agenții de pază ai S.C. V. S.A. Tulcea, pentru a-i solicita să declare că respectivele pachete ar fi proprietatea sa și că i le-ar fi lăsat în custodie pe perioada cursei în care plecase, însă el a refuzat, arătându-i că a menționat faptul că acele pachete nu fac obiectul nici unei sustrageri neautorizate din incinta S.C. V., acesta fiind și motivul pentru care l-a ajutat. De asemenea, și P. M., în calitatea de conducător auto al S.C. Marians Trading Transport S.R.L. a declarat că susține și confirmă declarația colegului său M. A..
Din procesul verbal nr. 4200/617/22.01.2015 al comisiei de disciplină, rezultă că la controlul efectuat de firma de pază în data de 20.01.2015 în portbagajul mașinii proprietate personală a contestatorului s-au găsit un sul de folie verde și unul de prelată albă care, după cum a precizat managerul service, folia de culoare verde se găsește în general la subcontractori dar prelata, în mod sigur a fost luată din magazia de materiale a secției.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, instanța constată ca fiind legală și temeinică decizia de concediere nr. 11/26.01.2015, urmând a respinge contestația formulată împotriva acesteia, ca nefondată.
Având în vedere că decizia nr. 11/26.01.205 este legală și temeinică, instanța urmează a respinge ca nefondate și celelalte capete de cerere, respectiv cele privind repunerea contestatorului în situația anterioară concedierii, și plata drepturilor salariale la zi.
În ceea ce privește decizia nr. 1000/114/27.01.2015, instanța reține următoarele:
Prin emiterea acestei decizii, S.C. V. S.A. Tulcea a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului, începând cu data de 27.01.2015, potrivit art. 61 lit. a) din Codul munci, art. 251 alin. 1, 2, art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii și art. 131 lit. b) din Codul muncii.
Această decizie a fost emisă la data de 27.01.2015, ulterior emiterii deciziei nr. 11/26.01.2015, prin care intimata a dispus tot concedierea contestatorului.
Instanța reține că, intimata nu mai putea emite la data de 27.01.2015 o altă decizie de concediere prin care să se dispună tot desfacerea contractului de muncă al contestatorului, având în vedere că, acestuia i se desfăcuse deja contractul de muncă încă din data de 26.01.2015, prin decizia nr. 11 anterior analizată, care fusese și comunicată contestatorului și își produsese deja și efectele, de la data comunicării.
Ca urmare, contestatorul nu mai avea calitatea de salariat angajat cu contract individual de muncă al societății la data de 27.01.2015, astfel că, evident, nu mai exista posibilitatea încetării efectelor unui astfel de contract.
Față de aceste considerente, instanța constată ca fiind nelegală decizia nr. 1000/114/27.01.2015 emisă de S.C. V. Tulcea S.A., urmând să dispună anularea acesteia.
Potrivit art. 451 alin. 2) din N.C.P.C., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei...”, iar potrivit art. 453 alin. 2) N.C.P.C „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
În cadrul operației de reducere a onorariului avocatului societății pârâte, instanța apreciază că prezentul litigiu nu este o cauză de o complexitate ridicată, iar activitatea apărătorului s-a redus la depunerea întâmpinării și la solicitarea administrării de probatorii constând în înscrisuri și interogatoriul luat reclamantului pe parcursul a trei termene de judecată. Totodată, având în vedere și natura aspectelor contestate de reclamant în acțiune, rezultă că onorariul solicitat de avocat în sumă de_,2 lei este disproporționat de mare raportat la circumstanțele cauzei, urmând a fi redus corespunzător.
Având în vedere că M. D. a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 37,20 lei ce rezultă din procura judiciară depusă la dosarul cauzei și pentru că i-a fost admis un singur capăt de cerere, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) în raport de onorariul avocatului pârâtei, rezultă că în urma aplicării art. 453 alin. (2) N.C.P.C. și a compensării acestor cheltuieli de judecată, va fi obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată rămase necompensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte contestatia - litigiu de muncă - formulată de contestatorul M. D., domiciliat în municipiul Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimata S.C. V. S.A., cu sediul în municipiul Tulcea, . nr. 22, județul Tulcea, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Anuleaza Decizia nr. 1000/114/27.01.2015 emisa de S.C. V. Tulcea S.A., ca nelegală.
Respinge restul capetelor de cerere, ca nefondate.
Compenseaza cheltuielile de judecata efectuate de părți și obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecata rămase necompensate.
Executorie. Cu apel in 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
L.-D. P. G. T. C. T.
Pt .asist jud. în C.O. Pt .asist jud. în C.O.
conf. disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C., conf. disp. art. 426 alin. 4 N.C.P.C.,
semnează președintele completului semnează președintele completului
GREFIER,
A.-I. L.
Redactat. asistent judiciar CT/08.07.2015
Tehnoredactat gref. LAI + G.R./16.07.2015/4 ex
. ex.
| ← Contestaţie act. Sentința nr. 1077/2015. Tribunalul TULCEA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
