Acţiune în anulare. decizie de pensionare pentru limită de vârstă. drepturi salariale nevalorificate pentru lipsa temeiului legal al înscrisului care le nominalizează. legalitatea contestaţiei
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 327 din data de 05.04.2018
Prin acțiunea civilă formulată la data de XXXXX ,reclamantul XXXXX,a solicitat instanței in contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii XXXXX, anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei de pensionare nr. XXXXX,emisă de pârâtă ,emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ,toate sporurile certificate prin adeverința nr. XXXXX eliberată de XXXXX, deținătorul de arhivă al fostului angajator XXXXX, depusă in original la dosarul de pensie , cu plata drepturilor de pensie recalculate, începând cu data depunerii cererii de calcul a drepturilor de pensie nr. XXXXX la Casa Județeană de Pensii XXXXX, precum și a diferențelor dintre pensia recalculată conform primului capăt de cerere și pensia în plată, precum si dobânda legală aferenta acestor diferențe începând cu data de întâi a lunii următoare depunerilor cererilor de recalculare și până la plata efectivă a sumelor datorate precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că în data de XXXXX s-a adresat cu cererea nr XXXXX pârâtei Casa Județeană de Pensii XXXXX, solicitând pensionarea pentru limită de vârstă cu valorificarea tuturor sporurilor certificate prin adeverința nr XXXXX eliberată de XXXXX.
Arată reclamantul că în soluționarea cererii i-a fost emisă decizia de pensie nr XXXXX, împotriva căreia a formulat contestația nr XXXXX, întrucât din conținutul punctului H) al deciziei de pensionare rezultă nevalorificarea integrală a adeverințelor de sporuri de salariu.
Precizează reclamantul că de la data formulării contestației si până în prezent au curs mai mult de 50 de zile față de dispozițiile art. 150 alin. 4 si art. 151 alin 1) din legea pensiilor, timp în care pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a emite și comunica o hotărâre in soluționarea contestației.
Susține reclamantul că din adeverința eliberată de către angajatori a rezultat că a realizat venituri suplimentare față de retribuția tarifară de încadrare, respectiv și față de salariul de bază, sub forma sumelor consemnate in adeverință ca sporuri salariale.
Consideră reclamantul că veniturile din adeverință se regăsesc între cele menționate de articolul 10 din Legea 3/1977 modificata de Art. 3 din Legea 49/1992 . - pct. V. alineat ultim din Anexa 1 la QUG 4/2005, pct. V. alineat ultim din anexa 15 la HG nr 257 / 2011.
Mai arată reclamantul că în opinia sa, textele legale citate mai sus trebuie coroborate cu dispozițiile art. 127din HG 257/2011, care prevăd că se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din legea 263/2010 și acele venituri care " au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual .
S-a menționat, deasemenea, în cuprinsul adeverințelor, că veniturile respective au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale.
De asemenea face trimitere reclamantul la Decizia nr. 19 din 10.12.2012 pronunțată de către I.C.C.J. în complet competent să judece recursul in interesul legii, decizie publicata in M. Of. nr. 51 din 23.01/2013,prin această decizie fiind admise recursurile în interesul legii, declarate de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție stabilindu-se că "în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit."e" si art. 164 alin.2 si 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si pct.V din anexa Ia OUG nr. 4 / 2005 privind recalculare pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 ,vor fi luate în considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației în vigoare, sunt înregistrate in carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale".
Potrivit art. 330 ind. 7 alin.4 din vechiul Cod de proc. civ., Decizia Curții este obligatorie.
In considerentele deciziei menționate anterior se arată că acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. 2 si 3 din legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuții pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetele de muncă.
Susține reclamantul că textul art. 164 din legea 19 /2000, a cărui interpretare a fost lămurită de instanța supremă prin decizia nr. 19 din 10.12.2012 a ICCJ, a fost preluat integral și în noua reglementare prin art. 165 alin. 1 din Legea 263 / 2010.
Mai mult, în actualul alineat 2 al art. 165 se prevede în mod expres că "la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1) se au in vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare,
din cuprinsul adeverinței cu salariile brute, se menționează că asupra salariilor din adeverință au fost calculate și reținute contribuțiile de asigurări sociale.
În drept își întemeiază acțiunea reclamantul pe disp. Art. 107 și art. 149 și urm ale legii nr 263/2010 , modificată.
În susținerea acțiunii depune reclamantul în xerocopie acte-filele XXXXX.
Pârâta Casa Județeană de Pensii XXXXX a formulat în cauză întâmpinare ,prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neântemeiată, arătând în esență că în fapt, reclamantul a fost identificat în baza de date cu dosar nr. XXXXX,drepturile de pensie ale acestuia fiind deschise în temeiul Legii nr. 263/2010 prin decizia nr. XXXXX privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Arată pârâta că decizia administrativă sus menționată a fost contestată de reclamant la Comisia Centrală de Contestații conform art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind Sistemul Unitar de Pensii Publice, contestația fiind înregistrată la CJP XXXXX la nr. XXXXX, aflată la această dată în curs de soluționare.
Invocă pârâta excepția inadmisibilității introducerii cererii de chemare în judecată raportat la obiectul cauzei,sub acest aspect în mod corect instanța calificând cererea reclamantului ca fiind o contestație la decizia de pensionare, contestație care comportă un regim juridic specific stabilit prin art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Decizia contestată în prezentul litigiu este decizia de pensie nr. 241233 emisă de CJP XXXXX la data de XXXXX, decizie ce face la această dată obiectul analizei Comisiei Centrale de Contestații în vederea adoptării unei hotărâri ca urmare a contestației formulate de reclamant în termen legal la data de 18.04.2017.
Susține pârâta că un litigiu având un astfel de obiect nu poate fi admis decât după adoptarea hotărârii Comisiei Centrale de Contestații.
Așa cum este stabilit de legiuitor în art. 153 din legea actuală a pensiilor, în situația aplicabilă și în speța de față în care Comisia Centrală de Contestație nu a soluționat contestația reclamantului în termenul legal, acesta are posibilitatea de a investi instanța de judecată însă numai cu o cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 153 lit. f din Legea pensiilor având ca obiect refuz nejustificat de rezolvarea a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale și în nici un caz cu o contestație decizie de pensie.
De altfel, prin Decizia nr. 956/13.11.2012, în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.149 și 151 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.151 alin.(2) din Legea nr.263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.
Curtea nu face o trimitere la admisibilitatea unei cereri având ca obiect contestarea deciziei de pensie subliniind numai în lumina principiilor generale de drept din Constituția României accesul liber la justiție, art.21 și dreptul de proprietate, art.44.
Astfel,susține pârâta , în înțelesul corect și legal al Deciziei C.C.R., în situația de față, reclamantul nu este îngrădit a acționa în instanță în realizarea drepturilor sale, putându-se adresa instanței numai în vederea obligării Comisiei Centrale de Contestații la soluționarea contestației formulate.
O opinie contrară în care se admite cererea adresată instanței având același obiect cu cea aflată în lucru la Comisia Centrală de Contestații - contestarea deciziei de pensie - conduce în mod implicit la "dezinvestirea" Comisiei cu soluționarea contestației adresate.
Pe de altă parte, practica majoritară a instanțelor de judecată pe acesta temă conduce la lipsirea de interes/obiect în soluționarea contestațiilor adresate Comisiei Centrale de Contestații formulate de reclamanți cât timp obiectul litigios este "tranșat" de instanță, ducând inevitabil astfel și la încărcarea în mod nejustificat a instanțelor cu astfel de cereri.
Pe fondul cauzei arată că drepturile de pensie ale reclamantului sunt calculate corect în baza dispozițiilor legale în materie, la această dată fiind în plată cu decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă nr. XXXXX.
Conform acestei decizii emise urmare cererii nr. XXXXX formulate de reclamant la data de XXXXX, au fost stabilite drepturi de pensie în cuantum de 2.598 lei aferente unui punctaj mediu anual de 2,83088 puncte de pensie.
La rubrica mențiune din decizia sus menționată aflată în litigiu precizează reclamantul că se arată faptul că sumele cu titlu de spor de conducere și indemnizație Consiliu de Administrație menționate în adeverința nr. XXXXX eliberată de XXXXX nu a fost valorificat la stabilirea pensiei în condițiile în care temeiul legal este incorect precizat,concret, adeverința în cauză cuprinde o serie de sporuri la salariu obținute de reclamant în perioada de activitate respectiv - sporul de vechime în muncă (01.04.1992-01.06.2002), sporul de conducere (23.05.1991-01.04.1993 și 01.01.1997-01.09.1997),- sporul de șantier (iulie-decembrie 1996), indemnizație Consiliu de Administrație (octombrie 1998-decembrie 2001), însă o serie de sporuri ,respectiv - sporul de vechime a fost valorificat conform înscrisurilor din carnetul de muncă al reclamantului seria Bd nr. 0278524.
Mai arată pârâta că, conform art. 10 și 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul Unitar de Pensii Publice - Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) și (2) constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c)"-"la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială,în consecință este lipsită de obiect solicitarea reclamantului de valorificare a sporului de vechime aferent perioadei ulterioare datei de 01.04.2001 certificat prin adeverința nr. XXXXX eliberată de XXXXX.
De asemenea susține pârâta că sporul de conducere încasat de reclamant în perioada 01.11.1991-01.01.1992, 01.04.1992-01.04.1993 a fost valorificat de CJP XXXXX conform înscrisurilor din carnetul de muncă al reclamantului seria XXXXX,așa cum rezultă din anexa cuprinzând datele privitoare la activitatea în muncă care au stat la baza emiterii Deciziei de pensie contestată - Coloana Spor inclus salariu - sumă - sporul de șantier evidențiat în perioada iulie-decembrie 1996 a fost valorificat la pensie din Adeverința nr. XXXXX eliberată de XXXXX, fapt dovedit prin anexa cuprinzând datele privitoare la activitatea în muncă care au stat la baza emiterii deciziei de pensie contestată - coloana alte sporuri -sumă.
Drept urmare,mai arată pârâta că sporurile litigioase rămase nevalorificate la pensie reclamantului sunt:- sporul de conducere din perioadele 01.01.1997-01.09.1997, certificat prin adeverința nr. 563/03.06.2015 eliberată de XXXXX,sumele reprezentând indemnizație Consiliu de Administrație din perioada octombrie 1998-decembrie 2001 certificate prin adeverința nr. 563/03.06.2015 eliberată de XXXXX, ambele sporuri nefiind valorificate deoarece nu au precizat temeiul legal corect în baza căruia au fost acordate,la finalul adeverinței în litigiu, emitentul precizează ca temei legal pentru aceste sporuri Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, ori, această lege a fost abrogată parțial prin legea nr. 14 din 8 februarie 1991- legea salarizării cu excepția art. 75,193 alin. 1, art. 196 și art. 197,în aceste condiții, sporurile la salariu acordate reclamantului după anul 1991 așa cum este cazul de față nu poate avea ca temei legal o dispoziție legală abrogată fie și în parte.
Pe de altă parte, temeiul legal al sumelor acordate cu titlu de indemnizație consiliu de administrație este menționat ca fiind Hotărâre A.G.A. din data de 31.07.1998, fără a menționa numărul acesteia pentru a putea fi identificabilă.
Susține pârâta că obligativitatea menționării temeiului legal al sporurilor acordate rezidă din dispozițiile art. 165 alin 1 și 2 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a legii astfel:
"La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."
"Adeverința prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:
a) denumirea angajatorului;
b) datele de identificare a persoanei;
c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a acesteia;
d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată,
f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.
(3) Adeverințele prevăzute la alin. (2) vor avea număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Ca atare , nefiind corect specificat în adeverința în litigiu temeiul legal al acordării celor două sporuri, acestea nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, fiind evident că CJP XXXXX a respectat întocmai legislația în vigoare de stabilire a drepturilor de pensie dar și cele statuate prin Decizia ICCJ nr. 19/2012 pronunțată în recurs în interesul legii nefiind certificată prin adeverința în litigiu nici plata contribuției pentru pensie pentru veniturile suplimentare încasate.
Art. 2 lit. c din actuala legislație a pensiilor, Legea nr. 263/2010, unul dintre principiile definitorii pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivitatii prin care drepturile de asigurări sociale se cuvin numai raportat la contribuțiile de asigurări sociale plătite.
În drept, își întemeiază pârâta întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 CPC.
În temeiul art. 411 alin. l, pct. 2 Cod Proc.Civila solicită judecată în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în esență următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de XXXXX,reclamantul XXXXX,a solicitat instanței in contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii XXXXX, anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei de pensionare nr. XXXXX,emisă de pârâtă ,emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ,toate sporurile certificate prin adeverința nr. XXXXX eliberată de XXXXX, deținătorul de arhivă al fostului angajator XXXXX, depusă in original la dosarul de pensie , cu plata drepturilor de pensie recalculate, începând cu data depunerii cererii de calcul a drepturilor de pensie nr. XXXXX la Casa Județeană de Pensii XXXXX, precum și a diferențelor dintre pensia recalculată conform primului capăt de cerere și pensia în plată, precum si dobânda legală aferenta acestor diferențe începând cu data de întâi a lunii următoare depunerilor cererilor de recalculare și până la plata efectivă a sumelor datorate precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea este întemeiată în parte.
Înainte de analiza fondului, se reține că excepția invocată în cauză de pârâta Casa Județeană de Pensii XXXXX, a fost soluționată prioritar de instanță, prin încheierea din data de XXXXX,conform dispozițiilor art. 248 CPC, astfel că nu va mai face obiectul unei noi analize, fiind respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea nr. XXXXX,solicitând pensionarea pentru limită de vârstă, la stabilirea drepturilor de pensie urmând a fi luate în calcul și sporurile în integralitate ,certificate prin adeverința nr XXXXX , emisă de XXXXX, deținător de arhivă al XXXXX.
Prin adeverința precitată, se atestă că reclamantul, în perioada 23. 05. 1991-01. 06. 2002, în calitate de director adjunct,manager tehnic , director general și ulterior inginer ,a beneficiat de spor de vechime, spor de conducere ,spor de șantier și indemnizație Consiliul de Administrație pe perioadele arătate în aceasta ,indicându-se temeiul legal.
Pârâta a valorificat însă doar sporul de vechime,sporul de șantier și sporul de conducere, refuzând valorificarea sporului de conducere pentru perioada 01. 01. 1997-01 09 1997 precum și a sumelor reprezentând indemnizație Consiliul de Administrație pe perioada octombrie 1998-decembrie 2001, cu motivarea în esență că temeiul legal înserat în adeverință este incorect.
Față de acestea, instanța reține că dispozițiile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevăd: ,, În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii , respectiv casele de pensii sectoriale, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun prin decizie de revizuire.
Aceste dispoziții legale sunt incidente în cauza și pot constitui temei legal pentru revizuirea deciziei de pensie de către Casa Județeană de Pensii, chiar din oficiu, întrucât nefiind valorificate venituri și stagii de cotizare cuprinse în adeverințe, cuantumul dreptului de pensie al reclamantului este mai mic și nu există nici un motiv ca pensionarul să nu solicite o asemenea revizuire.
Atâta timp cât legea conferă principiul contributivității, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii, prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați, întrucât legea prevede în mod clar care sunt veniturile cu caracter permanent, ce pot fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual, pârâta interpretând în mod eronat dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 și art. 127 din Normele de aplicare a prevederilor acestui act normativ.
Din adeverința depusă de reclamant - fila 11- rezultă că acesta a fost salariatul XXXXX, în perioada XXXXX și a realizat veniturile enunțate, sub formă de sporuri permanente, indicându-se totodată temeiul legal așa cum a fost el precizat de fostul angajator la acel moment .
S-a mai precizat ca adeverința a fost eliberată pe baza datelor cuprinse în statele de plată ce se găsesc în arhiva unității .
Adeverința îndeplinește condițiile de formă și fond pentru a fi valorificată, indicându-se perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul unității emitente, sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat pentru funcțiile pe care le-a îndeplinit , numărul și data eliberării, denumirea unității , sigiliul acesteia și semnătura persoanei care angajează unitatea, conform art. 126 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr 263/2010 precum și a Anexei 14 la acest act normative.
Prin urmare, nu există nici un motiv care să împiedice valorificarea adeverinței arătate, refuzul pârâtei în acest sens fiind lipsit de temei legal.
Pe de altă parte instanța reține și faptul că prin Decizia nr 19/10 12 2012 pronunțată de ICCJ ,și prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ ,s-a statuat că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e și art. 164 alin 2 și 3 din Legea nr 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ,și pct. V din OUG nr 4/2005 ,sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01. 04. 2001 vor fii luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației în vigoare ,sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități ,conform legislației în vigoare și pentru care s-au plătit contribuția de asigurări sociale .
Totuși , având în vedere poziția procesuală a părților și față de obiectul cauzei, instanța a apreciat ca fiind concludentă, utilă și pertinentă cauzei ,proba cu expertiză contabilă de specialitate, solicitată de reclamant, pe care o va și încuviința prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2017- fila 87.
În cauză a fost desemnat expert tehnic judiciar XXXXX, stabilindu-se ca obiective -să se determine care din sporurile din adeverința nr 563/2015 emisă de XXXXX au fost valorificate prin decizia 241233,dacă urmare a verificărilor efectuate ,pârâta a calculate corect punctajul mediu anual în baza tuturor adeverințelor și actelor de la dosar și în situația în care nu au fost valorificate sporul de conducere și indemnizația AGA /Consiliul de administrație,să determine expertul punctajul mediu și pensia ce rezultă ca urmare a valorificării lor.
La data de 17 02 2018, s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă -fila 117-124, care a concluzionat că valoarea pensiei dispusă prin decizia de pensionare 241233 a fost eronată ,fără a se lua în calcul cele două sporuri de conducere și de consiliu de administrație între anii 1991-1993, respective 1998-2001, urmare a acestui fapt reieșind din calcul o diferență de punctaj în plus de 0,063853 puncte ,ceea ce duce la creșterea pensiei cu suma de 58 de lei, la o valoare a punctului de pensie de 917,50 lei.
A stabilit raportul de expertiză că punctajul mediu anual total va fi de 2,84326 , valoarea finală a pensiei fiind de 2609 lei/lună față de 2551 lei stabiliți prin decizia de pensie contestată.
Față de acest raport de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni -filele 157-161, care au fost comunicate expertului desemnat în cauză.
La data de 03 04 2018, expertul desemnat în cauză a formulat răspuns la obiecțiunile înaintate de pârâtă, menținând concluziile raportului de expertiză,instanța omologându-l în forma finală ,inclusiv cu precizările depuse de expert.
Față de probatoriul dosarului, instanța concluzionează că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite eronat de către pârâtă , fără luarea în calcul a sporului de conducere și de consiliu de administrație între anii 1991-1993 , respective 1998-2001,astfel că punctajul mediu anual devine 2,84326 iar valoarea finală a pensiei 2609 lei.
Ca atare, reclamantului i se cuvin și diferențele de pensie pe perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare depunerii cererii de recalculare și până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea drepturilor de pensie cu dobânda legală ,instanța îl apreciază nefondat ,întrucât drepturile de pensie nu sunt purtătoare de dobânzi legale ,dispozițiile art. 107 din legea nr 263/2010 ,reglementând în mod expres modalitatea de revizuire a pensiilor în cazul calculării eronate a acestora și constituind o normă specială.
Ca parte căzută în pretenții pârâta va fii obligată și la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu disp. art. 451-453 Cod proc civ, conform chitanței depuse la dosar și reprezentând onorariu de avocat și expert contabil.
| ← Acţiune în despăgubiri. drepturi salariale încasate... | Contestaţie decizie de pensionare. persoană pensionată... → |
|---|
