Acţiune în despăgubiri. drepturi salariale încasate necuvenit constate de curtea de conturi.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 367 din data de 25.04.2018
Reclamanta XXXXX, în temeiul art. 256 din Legea 53/2003, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu paratul XXXXX și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de XXXXX, reprezentând indemnizație de conducere încasată necuvenit în intervalul XXXXX.
Motivând acțiunea, a arătat reclamantul că, pârâtul a fost administrator financiar la XXXXX, deținând o funcție de execuție, nu una de conducere, așa încât nu era îndreptățit la acordarea drepturilor salariale constând în indemnizație de conducere în perioada XXXXX.
Camera de Conturi XXXXX a reținut prin decizia XXXXX, definitivă prin încheierea XXXXX, că funcția de administrator financiar a fost eronat asimilată funcției de contabil șef, iar , indemnizația de conducere încasată de acesta în procent de 40% a fost acordată nelegal.
Decizia Camerei nr. 39/27.10.2015 a fost întemeiată pe disp. art. 10 al. 2 si 4 din Legea 82/1991; art. 14 al. 2 si 3/Legea 273/2006. art. 256 al. l/Legea 1/2011.
Susține că, la nivelul unității școlare s-a încheiat un referat intern prin care Comisia desemnată la nivelul scolii a propus recuperarea sumei de XXXXX lei (3740 lei indemnizație de conducere, 1026 lei contribuțiile angajatorului] de la paratul LIȚĂ MIRON .
Cauza prezentei acțiuni este reprezentată de dispozițiile art. 256 din legea 53/2003 conf. cu care "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat sa o restituie,,.
Precizează că între părți a mai existat un dosar XXXXX însă, acesta a avut o cauză diferită (art. 254] și în raport cu principiul disponibilității instanța de apel nu a analizat și posibilitatea obligării paratului în raport cu disp. art. 256 (plata nedatorată] așa încât în cauza nu operează autoritatea de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
În manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză], în vreme ce atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, probează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Ori, în prezentul dosar cauza este diferită, așa încât condiția triplei identități de elemente nu este îndeplinită.
Cat privește modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți arată că, instanțele nu au analizat decât in limita investirii dacă elementele răspunderii - fapta, prejudiciu, legătura cauzală, culpa sunt întrunite, nefiind stabilit dacă sumele plătite pârâtului erau sau nu datorate.
Încheierea Curții de Conturi nr. XXXXX, definitivă, a stabilit că funcția de administrator financiar a fost eronat asimilata funcției de contabil sef. astfel că, indemnizația de conducere în procent de 40% a fost acordata nelegal, iar în temeiul art. 256 din Legea 53/2003, paratul este ținut sa restituie aceste sume.
De altfel, reclamantul si-a asumat expres recuperarea acestor sume așa cum rezulta din nota explicativă luată de Curtea de Conturi .
În privința disp. art. 2 al. 1 din Legea 124/2014 apreciază că nu este incident în cauză, reclamantul nu este exonerat de plata sumei încasate necuvenit.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză , prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
A invocat pârâtul excepția autorității de lucru judecat, motivată de faptul că între același părți a mai avut loc un proces în care reclamanta din speța de față a avut calitatea de pârâtă și a formulat cerere reconvențională cu același conținut ca și cererea introductivă din prezenta cauză, în precedentul dosar s-a invocat ca temei juridic art. 254 Cm, iar în prezentul dosar se invocă art. 256 Cm.
Apreciază pârâtul că există identitate de părți, obiect și cauză. În ce privește părțile și obiectul nu este niciun dubiu referitor la identitatea acestora. Raportat la cauză ( temeiul juridic al cererii), reclamanta susține că aceasta este reprezentată de art. 256 Codul muncii în prezenta speță și nu de art. 254 Codul muncii din cauza deja soluționată. Având în vedere că între cele două pricini există identitate de cauză, respectiv, în ambele s-a invocat decizia Camerei de Conturi Teleorman nr. 39/27.10.2015 întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin 2 și 4/Legea nr. 82/1991, art. 14 alin 2 și 3/Legea nr. 273/2006, art. 256 alin 1/ Legea nr. 1/2011, în speță sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiții ale autorității lucrului judecat, fapt pentru care solicită admiterea excepției invocate .
În ce privește fondul cauzei arătă pârâtul că, prin Decizia nr. XXXXX și prin încheierea nr. XXXXX, ambele emise de Camera de Conturi XXXXX, s-a menționat expres că, în fapt, "conducerea entității verificate, în baza art. 260 din Regulament va dispune măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și va recupera integral prejudiciul stabilit astfel: - recuperarea sumelor nete încasate necuvenit de la persoana care le-a încasat necuvenit sau de la persoanele responsabile care în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu au emis, aprobat, avizat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, documentele justificative care au stat la baza plăților necuvenite; regularizarea contribuțiilor asiguraților și contribuțiilor angajatorului aferente plăților nelegale (...) cu contribuțiile lunii curente sau următoarelor, prin corectarea obligațiilor bugetare declarate eronat urmare a depunerii declarațiilor rectificative către toate aceste bugete pentru lunile în care au fost achitate".
Prin raportare la această mențiune este clar că angajatorul trebuia să stabilească întinderea prejudiciului numai la sumele nete încasate, fără a include și contribuțiile datorate atât de pârât cât și de angajator, în așa-zisul prejudiciu. Pentru contribuțiile datorate, intimata trebuia să facă regularizarea, așa cum a precizat Curtea de Conturi.
Suma netă încasată în perioada octombrie XXXXX este de XXXXX lei și nu XXXXX lei cum solicită reclamanta.
Suma de XXXXX lei nu este reală, deoarece a fost calculată eronat, încălcând dispozițiile Legii nr. 123/2014 care prevăd că începând cu luna octombrie 2014 se reduce cu 5 puncte procentuale cota de CAS datorată de angajator. Observând anexa nr. 7 la Nota de constatare nr. 816/23.09.2015, auditorul public extern a calculat contribuția de CAS a angajatorului raportată la cota de 20,8% și nu la cea de 15,8% cum a fost modificată de Legea nr. 123/2014, în felul acesta drepturile pârâtului fiind prejudiciate cu suma de 178 lei.
Arătă că indemnizația de conducere pentru funcția de administrator financiar i s-a acordat în temeiul deciziilor nr. 102/01.02.2014, 150/01.03.2015 si 178/01.09.2015 emise de angajatorul Școala Gimnazială XXXXX și semnate de directorul acestuia, decizii ce au avut la bază dispozițiile din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Potrivit Legii nr. 63/2011, anexa nr. 4, printre funcțiile de conducere didactice auxiliare din instituțiile de învățământ sunt si cele de contabil-sef sau administrator financiar, care beneficiază de o indemnizație de conducere de maximum 40% din salariul de încadrare. În temeiul acestei legi, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Direcția Generală Economic, Finanțe, Resurse Umane a emis adresa nr. 679/01.06.2011 prin care se menționa expres "Pentru asigurarea evidenței contabile la toate unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică, este necesar să constituiți posturi sau fracțiuni de post de contabil șef...". Având în vedere și anexa nr. 5 reprezentând "Normative încadrare personal didactic auxiliar și nedidactic" la Notificarea nr. 44990/28.12.1999 emisă de Ministerul Educației Naționale, Direcția Generală a Finanțelor, la școlile cu clasele I - VIII se prevede câte un post de contabil șef pentru fiecare ordonator de credite, fără a se specifica faptul că acesta trebuie să aibă personal în subordine.
Așadar, dispozițiile prin care i s-a acordat indemnizația de conducere au avut la bază prevederile legilor în vigoare la data emiterii lor, așa încât nu este făcută dovada încasării unei sume nedatorate.
Pe de altă parte nu se poate face dovada îmbogățirii fără justă cauză deoarece, încasarea drepturilor ce se cer a fi restituite s-a făcut în temeiul dispozițiilor legale menționate. Or, având în vedere definiția dată îmbogățirii fără justă cauză, aceasta reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără a exista un temei juridic.
Solicită pârâtul să-i fie aplicabile dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 124/2014, și să fie exonerat de la plata acestei sume, întrucât drepturile sal salariale au fost stabilite conform actelor normative care intră sub incidența acestei legi.
În drept , și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cpc., art. 266-268 Codul muncii , Legea nr. 124/2014, iar în dovedire a depus în xerocopie, înscrisuri - deciziile în baza cărora a încasat indemnizația de conducere.
În temeiul art. 248 cod procedură civilă, instanța se va pronunța asupra excepției puterii de lucru judecat, invocată de pârât.
Reclamantul susține că în cauză nu este autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. XXXXX, pronunțată de Tribunalul XXXXX, în cauza civilă nr. XXXXX.
Autoritatea de lucru judecat, este unul dintre efectele hotărârii judecătorești, deși nu era reglementat ca atare de lege anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă a operat unificarea terminologică, prin art. 14 alin. (2) dispunând înlocuirea sintagmei "putere de lucru judecat"; cu sintagma "autoritate de lucru judecat"; atât în noul cod, cât și în restul actelor normative.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că între excepția autorității de lucru judecat și puterea de lucru judecat, există o distincție clară. Astfel, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de acțiuni (părți, obiect și cauză juridică) ce oprește repetarea judecății, iar puterea, prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. În speță, Înalta Curte a reținut că, în mod corect, instanța de apel a precizat că nu respinge acțiunea în baza autorității de lucru judecat, ci are obligația de a judeca în fond, însă soluția trebuie să țină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept dedusă judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat, că a mai fost odată dezlegată chestiunea litigioasă. (Decizia nr. XXXXX din XXXXX pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect constatare nulitate absolută clauză contractuală).
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că prezumția legală a puterii de lucru judecat nu oprește judecata celei de-a doua acțiuni, ci facilitează sarcina probațiunii, aducând înaintea instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare, de care este necesar să se țină seama. Puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Această prezumție constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. (Decizia nr. 2357 din 5 iunie 2015 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiune în anulare).
Așa cum s-a subliniat în mod judicios, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.
În prezenta cauză :
Prin sentința civilă nr. XXXXX, pronunțată de Tribunalul XXXXX, în cauza civilă nr. XXXXX, a fost admisă excepția nulității deciziei de înființare poprire nr. 387/01.01.2016 emisă de pârâta Școala Gimnazială XXXXX - reclamanta din cauza de față ( 262/87/2018) , s-a constatat nulitatea acestei decizii și a fost obligată unitatea școlară la restituirea către reclamantul XXXXX _ pârâtul din cauza de față, reținută în baza deciziei anulate. S-a respins capătul de cerere principal al acțiunii ca rămas fără obiect; s-a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de unitatea școlară, a fost admisă cererea reconvențională iar reclamantul XXXXX a fost obligat să plătească pârâtei Școala Gimnazială XXXXX suma de XXXXX lei; a fost respinsă cererea de aplicare a Legii nr. 124/2014; au fost compensate cheltuielile de judecată.
În apel, sentința a fost schimbată în parte, în sensul că, s-a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată, s-a înlăturat dispozițiile primei instanțe privind compensarea cheltuielilor, iar unitatea școlară ( intimată) a fost obligată să plătească apelantului suma de XXXXX lei - cheltuieli de judecată.
În cauza aflată pe rolul instanței, nr. XXXXX, reclamanta SCOALA GIMNAZIALĂ XXXXX, în temeiul art. 256 din Legea 53/2003, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu paratul XXXXX și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 4766 lei, reprezentând indemnizație de conducere încasată necuvenit în intervalul 1.10.2014-30.10.2015.
Se constată astfel că părțile din cele două cauze sunt identice, suma în discuție este de 4766 lei, aceeași , reprezentând indemnizație de conducere încasată necuvenit în intervalul 1.10.2014-30.10.2015, și care a fost stabilită prin decizia Camerei de Conturi XXXXX nr. 39/27.10.2015.
Curtea de Apel XXXXX, prin decizia civilă nr. XXXXX, pronunțată în cauza civilă XXXXX a tranșat aspectul litigios privind obligarea reclamantului XXXXX să plătească unității școlare pârâte suma de 4766 lei, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională prin care unitatea școlară a solicitat restituirea acestei sume : " Curtea constată că raportul juridic dedus judecății în cauză prin cererea reconvențională nu se poate asocia cu instituția răspunderii patrimoniale a salariaților, reglementată de art. 254 codul muncii, nefiind îndeplinite prin prisma probatoriului administrat, nici condiția faptei ilicite și nici cea a vinovăției cerute de lege pentru angajarea acestui tip de răspundere, încasarea indemnizației solicitate a fi restituită neconstituind o acțiune prin care să se fi încălcat normele legale aplicabile, din moment ce acesta a avut drept temei emiterea deciziilor nr. 102/01.02.2014, nr. 150/01.03.2015 și nr. 178/01.09.2015 de către intimata Școala Gimnazială XXXXX , prin reprezentantul său legal " deciziile precizate nefiind anulate.
Reclamanta în prezenta cauză nu a făcut nici dovada că pârâtul a încasat o sumă nedatorată , ci a arătat că suma în discuție este stabilită prin decizia Camerei de Conturi Teleorman nr. 39/27.10.2015, reprezentând indemnizație de conducere în procent de 40% acordată nelegal.
Față de aceste considerente, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă, astfel că operează efectele puterii de lucru judecat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului suma de XXXXX lei, cu titlu de cheltuieli de judecată , reprezentând onorariu de avocat.
| ← Concedierea salariatului pe durata efectuării concediului de... | Acţiune în anulare. decizie de pensionare pentru limită de... → |
|---|
