Asigurări sociale - recalculare pensie. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 18 din data de 18.03.2016
Recalcularea pensiei prin valorificarea sentințelor de natură salarială, reprezentând drepturi bănești din titluri executorii, conform adeverințelor eliberate de Casa de Pensii a municipiului București. Incidența prevederilor art.107 alin.3 din Legea 263/2010.
Tribunalul Mehedinți-sentința din 18.03.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 18.11.2015, sub nr. 7597/101/2015 reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta CJP Mehedinți, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la recalcularea pensiei în baza adeverințelor întocmite de Agenția Naționala de Administrare Fiscala si neintroduse în calcul, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamantul a arătat că, pârâta a refuzat de doi ani de zile , să ia în considerare adeverințele emise de ANAF , în vederea recalculării pensiei de invaliditate.
A menționat că, aceste adeverințe le-a depus în original la Casa Județeană de Pensii Mehedinți, iar ANAF a transmis și declarațiile D 112, conform art.296 indice 19 alin.(l) din Legea 571/2003 privind codul fiscal, în vederea recalculării pensiei, care reprezintă documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, conform Legii nr.263/2010.
A mai arătat că, sume de bani înscrise de ANAF în adeverințele și în declarațiile D 112, reprezintă drepturi bănești din titluri executorii conform OUG nr. 71/2009, stabilite de Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civila nr. 1713/20.10.2008, rămasă definitivă la 16.04.2009, prin respingerea recursului, sentință ce a fost depusă la CJP Mehedinți.
Așa cum rezultă din adeverințele emise de ANAF, contribuția individuală la asigurările sociale și contribuția angajatorului la asigurările sociale, au fost calculate, reținute și virate conform legislației în vigoare, iar aceste sume au fost eșalonate de Guvernul României, să se achite până în 2016.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri în copie: adeverința nr.2242/14.05.2014, adeverința nr.3970/11.09.2014, adeverința nr.5126/19.11.2014, adeverința nr.217/13.01.2015,adeverința nr.2435/12.05.2015, adeverința nr. 4673/12.05.2015, cererea nr.26697/03.12.2014, cererea nr.2124/28.01.2015, adresa nr.A-ECA-18/13.01.2016 emisă de MFP, extras Legea 263/2010, sentința nr.1713/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți secția comercială și de contencios administrativ, adeverința nr.47382/14.04.2015, cererea nr.1661/29.01.2016, adeverința nr.366/22.01.2016, cererea nr.27001/17.11.2015, cererea adresată CJP Mehedinți la data de 19.02.2016.
În apărare pârâta CJP Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a arătat că reclamantul este beneficiar al unei pensii de invaliditate gradul II începând cu data de 27.02.2014 potrivit deciziei nr. 164494 /09.03.2014.
Gradul II de invaliditate presupune pierderea totală a capacității de muncă potrivit prevederilor art. 69 lit. b din Legea nr. 263/2010, iar pentru perioada în care se beneficiază de acest tip de pensie nu este prevăzută posibilitatea cumulului acesteia cu alte venituri, neaflându-se în situațiile expres prevăzute de lege la art. 118.
A menționat că, după data ieșirii la pensie, gradul II de invaliditate, reclamantul a revenit la C.J.P. Mehedinți cu solicitări ale recalculării pensiei de invaliditate având în vedere valorificarea unor drepturi salariale obținute prin hotărâri judecătorești aferente perioadei cât a avut statut de salariat, însă plătite de către angajator ulterior datei de deschidere a dreptului de pensie de invaliditate gradul II, ocazie cu care i s-a comunicat faptul că pensia sa nu poate fi recalculată prin valorificarea unor venituri plătite de fostul angajator ulterior datei de 27.02.2014, când a devenit beneficiarul unei pensii de invaliditate gradul II, neexistând temei legal.
Prin Nota de prezentare nr. 11606/08.06.2015 adresată CNPP, privind situația drepturilor de pensie ale reclamantului, C.J.P. Mehedinți a dat lămuriri privind motivul nevalorificării sumelor privind drepturile salariale primite în perioada când era beneficiarul pensiei de invaliditate gradul II.
Potrivit prevederilor art. 16,19 și 10 din Legea nr. 263/2010 ce definesc "stagiul de cotizare " cât și a dovezii "de bază" ce determină acest stagiu, constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România .
Pentru perioada de după 31.03.2001- declarația nominala de asigurare prevăzuta la art. 7 alin.1 și 2, constituie documentul de bază, pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajului mediu anual pentru sistemul public de pensii.
Prin HG nr. 1397/2010 s-a reglementat faptul că pentru contribuțiile sociale care se calculează asupra drepturilor bănești acordate prin hotărâri judecătorești, se întocmesc declarații rectificative corespunzătoare fiecărei luni iar sumele încasate se defalcă pe lunile la care se referă.
Pârâta a mai precizat că, pentru ca drepturile bănești din titlurile executorii să poată face obiectul unor cereri de recalculare a pensiei de invaliditate, este necesar ca reclamantul să solicite fostului angajator să depună declarații nominale rectificative referitoare la drepturi salariale restante iar sumele defalcate să corespundă lunilor aferente perioadei în care era angajat.
Totodată, din declarațiile nominale rectificative trebuie sa rezulte că sumele salariale ce i se cuveneau sunt anterioare datei deschiderii drepturilor de pensie de invaliditate gradul II.
În dovedirea celor susținute pârâta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: notificare nr. 16575/07.09.2015, adresa nr. 11606/08.06.2015, cererile adresate de reclamant CJP în vederea recalculării pensiei, adeverința nr.30428/06.03.2014, adeverința nr.31010/07.03.2015.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a solicitat cumulul pensiei cu alte venituri, a solicitat recalcularea pensiei, fie și de invaliditate, în baza art.7 alin (3) și (5) din legea 263/2010, cu sumele care nu reprezintă venituri lunare ci doar diferențe de sporuri, cu mult înainte de pensionare, sumele respective achitându-se în baza OUG 71/2009.
A mai precizat că, nu se regăsește sub incidența art. 118 și art.6 alin (1) din Legea 263/2010, nu s-ar cumula pensia cu un venit ( venitul provine dintr-o activitate desfășurata de o persoana conform art.7 pct. 13 indice 1 din codul fiscal ), întrucât nu desfășoară nici o activitate și nu are nici o funcție prevăzuta de art.6 (1).
Conform art. 107 alin (3) și (5) din Legea 263/2010, pensia se poate recalcula prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia, iar noile drepturi recalculate se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
A mai susținut că, pârâta recunoaște că trebuiau întocmite declarații rectificative, conform HG 1397/2010, pentru a fi posibilă recalcularea pensiei.
La data de 05.01.2016 reclamantul a depus precizare de acțiune solicitând obligarea pârâtei la plata de daune-interese în sumă de 3500 lei , conform prevederilor noului cod civil , având în vedere că i-au fost reținute toate contribuțiile sociale aferente acestor sume primite, dar nu a beneficiat de vechime în muncă, cu aceste perioade, deși ele constituie stagii de cotizare la pensie.
De asemenea, reclamantul a depus o completare a cererii introductive prin care a arătat că nu a solicitat cumulul pensiei cu alte venituri, întrucât ar trebui să aibă o asigurare obligatorie, pentru a solicita acest lucru, așa cum prevede art.118(l),coroborat cu art. 6(1) din legea 263/2010, ci a solicitat recalcularea pensiei, conform art. 107(3) din Legea 263/2010, cu diferențe de salariu, stabilite de Tribunalul Mehedinți, pentru perioada 2005-2008, când era în activitate.
Totodată, a susținut că asemenea drepturi bănești au fost primite și în perioada anilor 2012, 2013, în baza OUG 71/2009 și au fost luate în calculul pensiei, fără a mai fi necesară întocmirea declarațiilor rectificative.(nov.2012,mai2013).
Perioada 2005-2008 a fost luată în calcul ca vechime în muncă, doar că suma introdusă în baza de calcul trebuie majorata cu diferențele stabilite de hotărârea judecătorească, iar ANAF a întocmit și depus declarațiile D l12, pentru sumele în cauză, la Casa de pensii, la momentul când ele au fost achitate beneficiarilor, așa cum prevede OUG71/2009.
Pentru termenul din data de 19.02.2016 reclamantul a formulat și depus la dosar Note prin care a motivat petitul privind daunele solicitate prin precizarea de acțiune, în sensul că a menționat că, solicită daune morale întrucât pârâta prin refuzul de-ai recalcula pensia i-a cauzat un prejudiciu moral ce a constat în stres, sentiment de frustrare și umilință determinată de starea de așteptare în vederea îndeplinirii obligației legale.
A menționat că, prejudiciul moral nu se poate cuantifica însă a înțeles să solicite suma de 3500 lei pentru consecințele negative sub aspect psihic cauzate prin întârzierea stabilirii și recalculării dreptului de pensie.
Pârâta CJP Mehedinți a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune prin care a solicitat respingerea petitului privind plata de daune interese în sumă de 3.500 lei, întrucât potrivit art. 906 NCPC este interzisă acordarea unor daune cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau de a nu face, respectiv, emiterea unei decizii de recalculare a pensiei.
A mai arătat că, pentru a se putea trece la recalcularea pensiei, a solicitat reclamantului să depună dovada că drepturile solicitate pentru recalcularea pensiei sunt drepturi cuvenite perioadei anterioare deschiderii dreptului de pensie de invaliditate gradul II, prin depunerea de fostul angajator a unor declarații rectificative.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de CJP Mehedinți prin care a combătut apărările formulate de pârâtă.
Prin încheierea din data de 04.03.2016, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 849/101/2016 la dosarul de față, având în vedere că au aceiași cauză, același obiect și privesc aceleași părți pentru a se judeca deopotrivă respectiv, prin precizarea de acțiune formulată în acest dosar reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta Casa de Pensii Mehedinți să recalculeze pensia prin valorificarea veniturilor din adeverința eliberată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, venituri primite cu titlu de indemnizație concediu medical.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul G. M. este beneficiarul pensiei de invaliditate grad II, pensie ce a fost acordată începând cu data de 27.02.2014 potrivit deciziei nr.164494/09.03.2014.
Anterior calității de pensionar, reclamantul a fost salariatul Gărzii Financiare-Secția Județeană Mehedinți până la data de 01.11.2013, iar prin sentința civilă nr.1713/20.10.2008 a Tribunalului Mehedinți, sentință rămasă irevocabilă la data de 16.04.2009 prin respingerea recursului, a fost obligat angajatorul la plata de drepturi salariale constând în suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% pentru perioada 01.01.2005-20.10.2008.
Potrivit OUG 71/2009 drepturile bănești câștigate prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 se vor plăti eșalonat.
Astfel, ulterior acordării dreptului de pensie, reclamantului i-au fost plătite, eșalonat drepturile salariale câștigate prin hotărâri judecătorești, pentru perioada anterioară încetării raporturilor de muncă, drepturi pentru care fostul angajator a reținut și virat contribuția individuală și contribuția angajatorului la asigurările sociale, așa cum reiese din adeverințele emise de ANAF.
Urmare a plății acestor sume din titluri executorii, reclamantul s-a adresat pârâtei, cu cererea scrisă înregistrată sub nr.26697/03.12.2014 prin care a solicitat recalcularea dreptului de pensie prin valorificarea sumelor primite în trimestrele III și IV/2013 și I, II, III/2014 în temeiul OUG 71/2009, cerere la care a fost anexată adeverința nr.5126/19.11.2014, adeverință eliberată de ANAF și în care au fost evidențiate veniturile salariale primite în baza titlurilor executorii.
Întrucât pârâta nu a dat curs solicitării reclamantului, acesta a formulat noi cereri privind recalcularea dreptului de pensie,cereri care la rândul lor au fost însoțite de adeverințe eliberate de ANAF și în care au fost evidențiate cuantumul drepturilor bănești obținute prin titluri executorii.
Ulterior, ca urmare a refuzului pârâtei de recalculare a dreptului de pensie în baza adeverințelor eliberate de ANAF, reclamantul s-a adresat ANAF-ului, iar prin adresa nr.A-ECA-18/13.01.2016 această instituție a comunicat faptul că toate sumele primite reprezentând drepturi bănești câștigate în instanță și plătite eșalonat în temeiul OUG 71/2009 au fost trecute în declarația D112.
După data de 31.03.2001 declarația nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul anual, iar în situația în care derularea raporturilor de muncă sau serviciu nu poate fi dovedită cu declarația nominală, pentru a se stabili stagiul de cotizare pot fi valorificate și alte acte doveditoare, potrivit art.10 din Legea 263/2010.
În aplicarea acestor prevederi legale, Casele Teritoriale de Pensii eliberează adeverințe privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei pentru asigurați, adeverințe care conțin date transmise de angajator prin declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat sau din contractele și declarațiile de asigurări sociale încheiate personal cu reprezentanții Caselor Teritoriale de Pensii.
În speță se constată că reclamantului i-au fost emise de către Casa de Pensii a Municipiului București un număr de 3 adeverințe cu datele necesare stabilirii stagiului de cotizare, în baza declarațiilor nominale depuse de fostul angajator, respectiv adeverința nr.30428/06.03.2014, nr.47382/14.04.2015 și nr.31010/07.03.2016.
Analizând conținutul celor 3 adeverințe, se constată că, pe lângă veniturile realizate de reclamant în perioada în care a avut calitatea de salariat, venituri ce constituie baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale sunt evidențiate și veniturile pe care acesta le-a obținut în calitatea sa de asigurat fără contract de muncă la angajator, respectiv drepturile bănești cuvenite în baza titlurilor executorii ce au fost eșalonate la plată potrivit OUG 71/2009.
Astfel, potrivit adeverinței nr.31010/07.03.2016 emisă în baza declarațiilor nominale depuse de ANAF, veniturile evidențiate la rubrica baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, sunt în același cuantum ca cele evidențiate în adeverințele eliberate de ANAF reclamantului reprezentând cuantumul drepturilor bănești din titluri executorii conform OUG 71/2009, și pe care, potrivit mențiunilor din aceste adeverințe, reclamantul nu le-a obținut din salarii ca angajat al ANAF.
Susținerile pârâtei referitoare la faptul că reclamantul figurează ca beneficiar de venituri și pentru perioada ulterioară ieșirii la pensie pentru gradul II de invaliditate, acesta neaflându-se în situațiile expres prevăzute la art.118 din Legea 263/2010, situație în care nu i-au fost valorificate datele din adeverința 31010/2016, instanța le constată neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Din mențiunile cuprinse în adeverințele eliberate de Casele teritoriale de Pensii, adeverințe care respectă prevederile legale, se constată că, legiuitorul la rubrica "Tip de asigurare"; a enumerat categoriile de acte ce reprezintă documentele în baza cărora sunt realizate venituri, fie declarații de asigurare, contract de asigurare, contract de muncă etc., fie actele normative în baza cărora persoanele asigurate ar realiza venituri, respectiv venituri profesionale reprezentând drepturi de autor, OUG 82/2010, venituri provenite din contracte sau convenții civile, contract de asigurare conform OUG 94/2010.
Întrucât veniturile obținute de reclamant și pentru care s-au depus declarații nominale nu au fost realizate de acesta în calitate de salariat ci așa cum s-a arătat mai sus au fost obținute în baza titlurilor executorii, în adeverința eliberată de Casa de Pensii a Municipiului București la rubrica "Tip asigurare"; este specificată mențiunea "fără contract";.
Faptul că reclamantul a obținut venituri în perioada în care avea calitatea de pensionar, venituri ce nu erau provenite din situații pentru care asigurarea este obligatorie, așa cum prevede art.118 din Legea 263/2010, ci erau venituri din titluri executorii ce vizau drepturi salariale aferente perioadei 2005-2008, reiese și din adeverințele nr.2242/14.05.2014, nr.3970/11.09.2014, nr.5126/19.11.2014, nr.217/13.01.2015, nr.2435/12.05.2015, nr.4673/12.05.2015 eliberate de ANAF. În aceste adeverințe se face mențiunea că reclamantul nu a obținut aceste venituri cu titlu de salarii ca angajat al ANAF-ului ci doar reprezintă drepturi salariale câștigate în instanță în calitate de fost angajat al Gărzii financiare, drepturi eșalonate la plată, iar cuantumul veniturilor brute din acestea se regăsesc și în adeverința nr.31010/07.03.2016.
În raport de cele arătate mai sus instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art.107 alin.3 din Legea 263/2010 potrivit cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare prevăzute de lege nevalorificate la stabilirea acesteia, astfel că, va fi obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea veniturilor de natură salarială reprezentând drepturi bănești din titluri executorii, conform adeverinței nr.31010/07.03.2016 eliberată de Casa de Pensii a Municipiului București.
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită să fie obligată pârâta să recalculeze pensia în baza adeverințelor eliberate de Casa de Asigurări de Sănătate, instanța îl constată neîntemeiat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
În perioada 01.11.2013-26.02.2014 reclamantul, potrivit susținerilor sale și confirmate de adeverința nr. 5957T/20.02.2014 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, s-a aflat în incapacitate temporară de muncă beneficiind de 118 zile de indemnizație de concediu medical.
Potrivit art.32 alin.5 din Legea 263/2010 pentru perioada în care asiguratul beneficiază de indemnizație de asigurări sociale de sănătate calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorată de asigurat se face de către Casa de Asigurări de Sănătate, iar această plată se efectuează prin depunerea de către această instituție a declarațiilor nominale, potrivit prevederilor art.7 din același act normativ.
În speță, se constată că pentru perioada arătată mai sus CAS București nu a depus declarațiile nominale, ci a eliberat reclamantului adeverința nr.5957T/20.02.2014 în care au fost menționate sumele primite cu titlu de indemnizație de concediu medical.
Potrivit prevederilor art.10 din Legea 263/2010 pentru perioadele de după 31 martie 2001 declarația nominală de asigurare constituie documentul în baza căruia se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și punctajul mediu anual pentru asigurații sistemului public de pensii, iar potrivit art.6 din HG 257/2011 în situația în care, după data 31.03.2001 nu pot fi dovedite, prin declarația nominală de asigurare, veniturile în baza cărora se determină punctajul lunar, persoana în cauză poate prezenta Casei teritoriale de Pensii documente doveditoare întocmite în condițiile legii, aceste prevederi aplicându-se doar în situația în care angajatorul se află în imposibilitatea de a întocmi și de a depune declarația nominală de asigurare.
Coroborând aceste prevederi legale cu starea de fapt se constată că, pârâta Casa Teritorială de Pensii Mehedinți în mod corect nu a procedat la valorificarea adeverinței eliberate de Casa de Asigurări de Sănătate București, întrucât această instituție nu se află în imposibilitatea întocmirii și depunerii declarației nominale, neintrând sub incidența prevederilor legale sus arătate.
De asemenea trebuie menționat că prin sentința nr.11/01.03.2016 pronunțată în dosarul nr.7602/101/2015, dosar prin care a fost disjuns petitul privind obligarea pârâtei CJP Mehedinți de a recalcula dreptul de pensie al reclamantului în baza adeverințelor emise de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate să întocmească și să transmită pentru reclamant declarațiile D112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate pentru concediile medicale pe perioada noiembrie 2013-februarie 2014, perioadă ce face obiectul adeverinței eliberate de CAS și a cărei valorificare o solicită reclamantul în prezenta cauză.
Față de această situație coroborată cu prevederile legale mai sus arătate, reclamantul are posibilitatea să solicite pârâtei recalcularea dreptului de pensie prin valorificarea veniturilor primite cu titlu de indemnizație concediu medical după depunerea de către CAS București a declarațiilor nominale astfel cum a fost dispus prin sentința arătată mai sus.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 3500 lei instanța urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Simpla afirmație că a fost suferit un prejudiciu moral nu poate constitui un argument juridic pentru acordarea unor daune morale, acest prejudiciu trebuie dovedit sub toate aspectele (art.998-999 C.civil) inclusiv prin prisma legăturii de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtei și prejudiciul moral, care, în speța de față nu există.
Se apreciază că prin obligarea pârâtei de a recalcula dreptul de pensie al reclamantului prin valorificarea veniturilor obținute din titluri executorii se realizează o reparație integrală, echitabilă, suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit, nefiind nevoie și de reparație pecuniară suplimentară.
Față de cele arătate mai sus instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamant.
Această sentință a rămas definitivă prin neapelare.
| ← Contracte de muncă. Jurisprudență Contracte de muncă | Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... → |
|---|
