Contracte de muncă. Jurisprudență Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 155 din data de 18.02.2016
- Litigiul prin care se solicită plata drepturilor salariale izvorâte dintr-un contract individual de muncă este un conflict de muncă.
În promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a invocat înscrisul intitulat "angajament de plată"; încheiat la data de 31.07.2014 în baza căruia solicită emiterea ordonanței de plată invocând dispozițiile art.1013-1019 Cod proc. civ, precum și dispozițiile art.1609 cod civil referitoare la novație, ca modalitate de transformare a obligației.
Litigiul de față fiind un conflict de muncă, Tribunalul constată că dispozițiile art.1019 Cod proc. civ privind procedura ordonanței de plată nu sunt aplicabile în speță.
În acest sens se reține că art.1014 Cod proc. civ reglementează domeniul de aplicare a procedurii ordonanței de plată făcând referire la obligațiile de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece drepturile bănești solicitate derivă dintr-un contract de muncă -
Tribunalul Mehedinți - sentința din 18.02.2016
Prin cererea înregistrată la data de 08.12.2015 pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr. 2985/274/2015 reclamanta UN a solicitat emiterea ordonanței de plată și obligarea debitorului-pârât TI la plata sumei de 10.000 lei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că prin angajamentul de plată încheiat la data de 31.07.2014, pârâtul-debitor, în calitate de persoană fizică, s-a angajat să-i achite, personal, suma de 10.000 lei reprezentând o datorie salarială pentru serviciul pe care i l-a prestat în firma proprie SC TE SRL, astfel : 1.000 lei până la data de 31.08.2014, 3.000 lei până la data de 31.12.2014, 1.000 lei până la data de 31.01.2015, iar restul de 5.000 lei până la data de 30.06.2015.
Reclamanta a precizat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile, deși au trecut peste 5 luni de la ultima scadență, situație în care, în baza art.1014 Cod proc. civ. a procedat la somarea acestuia, în vederea efectuării plății.
S-a mai arătat că somația i-a fost comunicată poștal, prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire la data de 09.11.2015, debitorul primind-o si semnând personal la data de 11.11.2015.
Reclamanta a precizat că termenul de 15 zile de la comunicarea somației, termen prevăzut de art.1014 alin.1 Cod proc. civ., a expirat la data de 27.11.2015, însă pârâtul a refuzat nejustificat să facă plata, astfel că a formulat prezenta cerere pentru emiterea ordonanței de plată.
S-a susținut că creanța este certă, lichidă și exigibilă, cel mai târziu începând cu data de 01.07.2015, fiind îndeplinite cerințele legale și cumulative stipulate de art.1013 alin. l Cod proc. civ. având un cuantum total de 10.000 lei, fiind constatată și recunoscută de intimatul-debitor prin angajamentul amintit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1019 Cod proc. civ.
Pârâtul TI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că angajamentul din data de 31.07.2014 a fost luat în calitate de administrator al societății și reprezintă o recunoaștere a drepturilor salariale ale reclamantei față de SC TE SRL. Prin acest angajament nu a înțeles să stingă datoria societății și nici nu a urmărit nașterea unei obligații noi în sarcina sa, pârâtul precizând că pentru obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a dreptului de creanță față de societate, creditoarea societății putea introduce acțiune la Tribunalul Mehedinți.
Prin întâmpinare s-a mai arătat că înscrisul întocmit este echivoc, în cuprinsul acestuia se recunosc drepturile salariale ale unui angajat de către administratorul societății și chiar dacă ar presupune o transmitere a obligației sau o transformare a acesteia, nu prezumă în mod evident și clar voința părților.
Prin sentința nr.13/14.01.2016 pronunțată de Judecătoria Orșova a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoare Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținându-se că pretențiile reclamantei constau în restituirea sumei datorate care decurge din raporturile juridice de muncă existente între cele două părți, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 266 și următoarele Codul muncii, litigiul fiind un conflict de muncă conform art.269 alin.1,2 Codul muncii.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.467/101/2016.
Față de întâmpinarea depusă de pârât, reclamanta, prin avocat, a formulat răspuns la întâmpinare arătând că prin angajamentul de plată încheiat la data 31.07.2014 cu pârâtul TI a avut loc o novație a obligației în temeiul art.1609 alin.2 Cod civil, pârâtul debitor, în calitate de persoană fizică, angajându-se să achite personal suma de 10.000 lei reprezentând o datorie salarială pentru serviciul pe care l-a prestat către SC TE SRL.
Reclamanta a susținut că nu trebuie confundată persoana fizică și patrimoniul acesteia cu persoana juridică, angajamentul de plată fiind semnat de către pârâtul debitor în calitate de persoană fizică, lipsind ștampila firmei, apreciind că în speță este competentă judecătoria. De asemenea, a mai arătat că din contractul de muncă rezultă că debitorul TI este unicul asociat și reprezentantul acesteia.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanta UN a fost angajata SC TE SRL începând cu data de 01.07.2009 și a desfășurat activitate ca economist, fiindu-i încheiat contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr.135950/07.07.2009.
Conform acestui contract societatea angajatoarea era reprezentată legal prin TI în calitate de asociat unic.
La data de 31.07.2014 între TI, administrator la SC TE SRL și UN, fostă salariată a societății, s-a încheiat înscrisul intitulat "angajament de plată"; prin care TI lua cunoștință de prejudiciul în sumă de 10.000 lei adus fostei salariate, sumă provenită din neplata salariului. Conform acestui înscris, TI își lua angajamentul de a plăti suma de 10.000 lei astfel : 1.000 lei până la data de 31.08.2014, 3.000 lei până la data de 31.12.2014, 1.000 lei până la data de 31.01.2015, 5.000 lei până la data de 30.06.2015, prevăzându-se că în cazul neîndeplinirii angajamentului la termenele stabilite TI consimțea ca fosta salariată să procedeze la executarea silită în conformitate cu dispozițiile legale, adică prin acționare în instanță.
Prin cererea de față, reclamanta solicită emiterea ordonanței de plată și obligarea pârâtului TI la plata sumei datorate de 10.000 lei.
Analizând solicitarea reclamantei, Tribunalul reține că litigiul de față are ca obiect plata drepturilor salariale izvorâte din contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și SC TE SRL.
Potrivit art. 266 Codul muncii "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod";.
De asemenea, în art. 267 Codul muncii sunt arătate părțile în conflictul de muncă prevăzându-se că acestea sunt : a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod; c) sindicatele și patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
În raport de aceste dispoziții legale Tribunalul constată că prin cererea de față reclamanta a chemat în judecată pe debitorul-pârât TI pentru plata sumei de 10.000 lei reprezentând datorie salarială, invocând înscrisul intitulat "angajament de plată";.
Așa cum s-a arătat art.267 Codul muncii arată persoanele fizice/juridice care pot fi părți într-un conflict de muncă și în raport de aceste dispoziții legale, se constată că TI, chemat în judecată ca debitor pentru plata drepturilor salariale datorate reclamantei pentru activitatea prestată în baza contractului individual de muncă, nu poate fi parte pârâtă în acest conflict.
Este adevărat că contractul individual de muncă nr.135950/07.07.2009 s-a încheiat între reclamantă și persoana juridică angajatoare SC TE SRL reprezentată legal prin TI în calitate de asociat unic, însă prin cererea de față este chemat în judecată TI ca debitor pârât persoană fizică.
Având în vedere că litigiul de față este un conflict de muncă referitor la plata drepturilor salariale datorate reclamantei de către societatea angajatoare, se apreciază că pârâtul TI, în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Se mai reține că reclamanta, în promovarea prezentei cereri, a invocat înscrisul intitulat "angajament de plată"; încheiat la data de 31.07.2014.
În baza acestui "angajament de plată"; reclamanta a formulat prezenta cerere pentru emiterea ordonanței de plată invocând disp. art.1013-1019 Cod proc. civ, precum și disp. art.1609 Cod civil referitoare la novație, ca modalitate de transformare a obligației.
Față de faptul că litigiul de față este un conflict de muncă, Tribunalul constată că dispozițiile art.1019 Cod proc. civ privind procedura ordonanței de plată nu sunt aplicabile în speță.
În acest sens se reține că art.1014 Cod proc. civ reglementează domeniul de aplicare a procedurii ordonanței de plată făcând referire la obligațiile de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece drepturile bănești solicitate derivă dintr-un contract de muncă.
Faptul că prin înscrisul intitulat "angajament de plată"; s-a menționat că în cazul neîndeplinirii acestuia TI consimte ca "doamna UN să procedeze la executarea silită… în conformitate cu dispozițiile legale, adică prin acționare în instanță";, nu conduce la concluzia că erau îndeplinite condițiile art.1014 alin.1(anterior art.1013 alin.1) Cod proc. civ., referitoare la ordonanța de plată.
Pentru recuperarea drepturilor salariale, reclamanta avea posibilitatea să introducă o acțiune la Tribunalul Mehedinți, pârât fiind fostul angajator (apărare formulată și prin întâmpinarea depusă de pârât în dosarul nr.2985/274/2015 - fila 17), rezultând că acesta este mijlocul procedural pentru recuperarea drepturilor salariale neachitate.
Deși drepturile bănești solicitate erau datorate în baza unui contract individual de muncă, reclamanta a înțeles să procedeze la recuperarea lor pe calea procedurii privind ordonanța de plată, așa cum rezultă din acțiunea inițială întemeiată în drept pe disp. art.1013-1019 Cod pr. civ, poziție menținută și în fața tribunalului unde a fost reprezentantă de avocat.
Procesul civil este reglementat de mai multe principii fundamentale enunțate în Cap. II din Titlul preliminar, la art.9 alin.1, 2 prevăzându-se că "Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat ….Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților";.
În cauză, reclamanta a beneficiat de apărare calificată și a promovat prezenta cerere de recuperare a drepturilor salariale prin emiterea unei ordonanțe de plată, modalitate neaplicabilă în materia conflictelor de muncă.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, urmează ca acțiunea să fie respinsă.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 2608/12.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
| ← Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... | Asigurări sociale - recalculare pensie. Jurisprudență Pensii → |
|---|
