Pensii. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 12 din data de 01.03.2016
Nereducerea vârstei standard de pensionare urmare a nevalorificării unei perioade ca fiind lucrată în condiții deosebite de muncă - neîndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Casa Județeană de Pensii nu a reținut și valorificat perioada 01.01.2003-10.10.2007, ca fiind stagiu în condiții deosebite de muncă, întrucât cât nu s-a făcut dovada existenței unui alt aviz de încadrare a locului de muncă al contestatoarei în condiții deosebite de muncă cu excepția avizului nr.6/16.02.2002, ori a existenței unui alt act care să ateste că locul de muncă al contestatoarei este încadrat în condiții deosebite de muncă sau prin care angajatorul să fi fost obligat să acorde contestatoarei condiții deosebite de muncă. De asemenea, în declarațiile nominale transmise de către unitatea angajatoare Casei Județene de Pensii, perioada 01.01.2003-10.10.2007 a fost valorificată ca fiind desfășurată în condiții normale de muncă.
Mențiunile din adeverința eliberată de angajator nu sunt apte să atragă valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca fiind desfășurată în condiții deosebite de muncă în ceea ce o privește pe contestatoare atât timp cât adeverința nu poartă nici număr de înregistrare și nici data când a fost emisă, iar ca temei juridic al încadrării în condiții deosebite a fost precizat tot avizul nr.6/16.02.2002, valabil până la data de 31.12.2002 și Legea nr.91/2000.
Adeverința are doar rolul de a atesta un fapt consumat anterior emiterii ei, respectiv obținerea beneficiului încadrării în condiții deosebite de muncă de către contestatoare până la data emiterii adeverinței, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât nu există înscrisuri din care să rezulte că pe perioada sus menționată contestatoarea a beneficiat de astfel de condiții deosebite de muncă.
Referitor la competența instituțiilor implicate în stabilirea drepturilor de pensie de a efectua verificări asupra documentelor ce le sunt prezentate pentru valorificarea stagiilor realizate în grupa superioară de muncă, este adevărat că legea nu le atribuie acestora prerogativa de a cenzura și încadrarea în grupă dispusă de angajator, acesta fiind cel care decide acordarea beneficiului grupei superioare de muncă în raport de condițiile concrete în care salariatul a prestat activitate, însă instituțiile implicate în stabilirea drepturilor de pensie au și ele rolul de a verifica dacă înscrierile efectuate în carnetul de muncă și/sau adeverințele de grupă sunt susținute de documente verificabile.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 01.03.2016
La data de 08.12.2015 s-a înregistrat la această instanță contestația formulată de contestatoarea BI împotriva hotărârii nr. 13124/02.11.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații și a deciziei nr. 15092/12.09.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea hotărârii și a deciziei susmenționate, recunoașterea ca perioadă lucrată în condiții deosebite a perioadei 01.01.2003-10.10.2007, să se constate că beneficiază de reducerea de vârstă standard cu 6 ani, ci nu cu 5 ani și să i se acorde drepturile de pensie începând cu luna octombrie 2014.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin decizia nr. 15092/12.09.2014 i-a fost respinsă cererea de pensionare începând cu luna octombrie 2014, deși a dovedit cu înscrisuri că a lucrat în grupa a II-a de muncă o perioadă de 21 ani 2 luni și 17 zile (anterior lunii aprilie 2001), iar în condiții deosebite o perioadă de 6 ani și 5 luni, astfel că în luna octombrie 2014 îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă.
A mai arătat că din adeverința emisă de SC C SA rezultă că în perioada 15.10.1997-31.12.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă, iar în perioadele 01.04.2001-31.12.2002 și 01.01.2003-10.10.2007 a lucrat în condiții deosebite de muncă, totalizând astfel o perioadă de 27 ani și 7 luni ceea ce îi conferă o reducere de vârstă potrivit tabelului 1 din Legea nr. 263/2010 de 6 ani, în luna octombrie 2014 îndeplinind vârsta legală redusă pentru pensionare.
Totodată, a arătat că din buletinul de calcul anexat deciziei de respingere a cererii de pensionare reiese că intimata Casa Județeană de Pensii M i-a recunoscut doar 22 ani și 10 luni în grupa a II-a de muncă și condiții deosebite, nerecunoscându-i ca perioadă lucrată în condiții deosebite de muncă perioada 01.01.2003-10.10.2007 și prin urmare, reducerea ar fi de doar 5 ani din vârsta standard de 61 ani și 5 luni în loc de 6 ani, astfel că are dreptul să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă începând cu luna octombrie 2014.
De asemenea, a arătat că în urma demersurilor făcute la casa de pensii, i s-a adus la cunoștință că pentru perioada 01.03.2003-10.10.2007 lipsesc avizele ITM prevăzute de art. 3 din HG nr.261/2001, aceste avize existând doar până la 31.12.2002, însă consideră că adeverința de grupă nu poate fi cenzurată de Casa de Pensii M nici sub aspectul temeiniciei și nici sub aspectul legalității, instituția neavând acest atribut.
Contestatoarea a mai susținut că în baza unor sentințe judecătorești, colege ale sale, care au avut aceeași funcție de repasatoare, s-au pensionat pentru limită de vârstă cu valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca perioadă lucrată în condiții deosebite de muncă, astfel că solicită să fie respectat principiul egalității reglementat de dispozițiile art. 2 lit. d din Legea nr. 263/2010 prin care se asigură tuturor participanților, contribuabililor și pensionarilor un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație în ceea ce privește drepturile prevăzute de lege.
În dovedirea susținerilor din acțiune contestatoarea a depus la dosar hotărârea nr. 13124/02.11.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații, adeverința emisă de SC C SA, cartea de identitate și extras din carnetul de muncă, decizia nr. 160723/ 23.01.2013 emisă de Casa Județeană de Pensii M privind pe numita GG, adeverințele nr. 749/18.08.2009 și 33/19.01.2009 emise de SC C SA, carnetele de muncă aparținând numitelor PG și PCA, decizia nr. 151047/19.11.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii M.
Intimata Casa Județeană de Pensii M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii nr. 13124/2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații, precum și a deciziei nr. 15092/12.09.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii M.
A arătat că dacă pentru perioada 01.01.2003-10.10.2007 contestatoarea ar fi dovedit respectarea condițiilor legale privind valorificarea condițiilor deosebite, aceasta ar fi totalizat peste 27 de ani de grupa a II-a de muncă, respectiv condiții deosebite, iar reducerea ar fi fost de 6 ani, ci nu de 5 ani, astfel că s-ar fi putut pensiona în octombrie 2014.
Deși, pentru perioada 01.03.2003-10.10.2007 există adeverință de grupă, lipsesc avizele ITM prevăzute de art. 3 din HG. nr. 261/2001, pentru perioada respectivă.
Pe de altă parte, angajatorul nu a respectat prevederile art. 29 din Legea nr. 263/2010 în sensul că pentru perioada susmenționată în declarațiile lunare nu apare avizul ITM-ului pentru grupa a II-a de muncă, acea perioadă fiind considerată perioadă lucrată în condiții normale de muncă.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de contestatoare referitoare la valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 pentru colegele sale, care au avut aceeași funcție de repasatoare, a precizat că acestea au obținut grupa de muncă în urma litigiilor cu angajatorul și de aceea în cazul acestora au fost emise adeverințe prin care angajatorul a fost obligat la recunoașterea condițiilor deosebite, reducerea de vârstă fiind în cazul lor de 6 ani.
În dovedirea susținerilor intimata a depus la dosar adeverința nr.749/18.08.2009 eliberată de SC C SA.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că întreaga apărare a intimatelor se rezumă la lipsa avizelor legale de la ITM pentru perioada 01.01.2003-10.10.2007, fără să facă nici o trimitere la adeverința emisă de SC CO SA prin care se confirmă faptul că în acea perioadă a lucrat în condiții deosebite.
La solicitarea instanței Casa Județeană de Pensii M a depus la dosar adeverința nr. 3840/17.09.2014, adresa nr. 2663/10.10.2002 eliberată de ITM M, date privitoare la activitatea în muncă a reclamantei și avizul ITM nr. 6/16.01.2002, iar reclamanta a depus la dosar în copie, decizia nr. 15092/12.09.2014.
Analizând contestația în raport de probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin decizia nr. 15092/12.09.2014 Casa Județeană de Pensii M a respins cererea formulată de contestatoarea BI privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestație la Comisa Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, iar prin hotărârea nr.13124/02.11.2015 i-a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, reținându-se că în mod corect s-a respins cererea contestatoarei privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, întrucât aceasta nu a îndeplinit condiția prevăzută la art.53 alin.1 coroborat cu Anexa nr.5 din Legea nr.263/2010 privind vârsta standard de pensionare de 56 ani și 5 luni.
Prin contestația dedusă judecății se contestă hotărârea nr. 13124/02.11.2015 a Comisiei Centrale de Contestații, susținându-se de către contestatoare că în mod nelegal i-a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr.15092/12.09.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii M, întrucât în luna octombrie 2014 a îndeplinit condiția de pensionare pentru limită de vârstă, aspect pe care l-a dovedit cu adeverința emisă de SC C SA, conform căreia în perioada 15.10.1997-31.12.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă, iar în perioadele 01.04.2001-31.12.2002 și 01.01.2003-10.10.2007 a lucrat în condiții deosebite de muncă, astfel că a totalizat o perioadă de 27 ani și 7 luni care-i conferă o reducere de vârstă de 6 ani potrivit tabelului nr.1 din Legea nr.263/2010, ci nu de doar 5 ani, așa cum a stabilit Casa de Pensii M care nu i-a recunoscut ca perioadă lucrată în condiții deosebite perioada 01.01.2003-10.10.2007.
Analizând motivele invocate de contestatoare, instanța reține că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În cuprinsul deciziei nr.15092/12.09.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii M prin care s-a respins cererea de pensionare a contestatoarei pentru limită de vârstă s-a menționat că vârsta acesteia la data solicitării pensiei era de 55 ani și 2 luni, vârsta standard de pensionare era de 61 ani și 5 luni, iar reducerea acestei vârste standard de pensionare datorită condițiilor speciale deosebite și/sau alte condiții de muncă era de 5 ani.
Potrivit susținerilor intimatei din întâmpinare contestatoarea putea să beneficieze de pensie din octombrie 2014, dacă pentru perioada 01.01.2003 - 10.10.2007 aceasta ar fi dovedit respectarea condițiilor legale privind valorificarea condițiilor deosebite, întrucât ar fi totalizat peste 27 de ani de grupa a II-a de muncă, respectiv condiții deosebite, iar reducerea ar fi fost de 6 ani, ci nu de 5 ani.
În ceea ce privește valorificarea condițiilor deosebite pentru perioada 01.01.2003-10.10.2007, instanța constată că în mod corect această perioadă a fost valorificată drept stagiu de cotizare în condiții normale de muncă de către Casa Județeană de Pensii M.
În acest sens, se reține că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 "Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora";.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1, 2, 3 din HG nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite "Angajatorul este obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă. Modificările intervenite referitoare la locurile de muncă în condiții deosebite, lista cuprinzând activitățile și categoriile profesionale vor fi comunicate caselor teritoriale de pensii de către angajator. Angajatorul este obligat să depună lunar la casele teritoriale de pensii lista cuprinzând persoanele care în luna anterioară și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite";.
În raport de dispozițiile legale susmenționate se reține că din adresa nr. 2663/ 10.10.2002 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă M și înregistrată la Casa Județeană de Pensii M sub nr. 20905/11.10.2002, reiese că Inspectoratul Teritorial de Muncă M a emis avizul nr. 6/16.01.2002 valabil până la data de 31.12.2002 privind pe angajatorul SC C SA O.
De asemenea, din adeverința nr. 3840/17.09.2014 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru BI reiese că perioada ianuarie-2003-octombrie 2007 a fost valorificată ca perioadă lucrată în condiții normale de muncă.
Prin urmare, se constată că la Casa Județeană de Pensii M a fost depus doar Avizul nr. 6/16.01.2002 al Inspectoratului Teritorial de Muncă M prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, aviz care a fost valabil până la data de 31.12.2002. De asemenea, în declarațiile nominale transmise de către unitatea angajatoare Casei Județene de Pensii M, contestatoarea nu se regăsește ca fiind încadrată în condiții deosebite de muncă pe perioada 01.01.2003-10.10.2007, motiv pentru care această perioadă a fost valorificată ca fiind desfășurată în condiții normale de muncă, neexistând dovezi în sensul că avizul nr.6/16.02.2002 a fost prelungit și ulterior datei de 31.12.2002.
Deși, contestatoarea susține că a făcut dovada faptului că a lucrat în condiții deosebite de muncă pe perioada 01.01.2003 - 10.10.2007 invocând în acest sens adeverința emisă de SC C SA O, susținerea acesteia este neîntemeiată, întrucât din cuprinsul adeverinței (fila 11 dosar) reiese că la rubrica "temeiul legal, act normativ, anexa, art.";, este menționat tot Avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă M nr.6/16.02.2002 ca temei legal al încadrării locului de muncă al contestatoarei în condiții deosebite pe perioada 01.01.2003-10.10.2007, aviz care a fost valabil doar până la data de 31.12.2002.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia Casa Județeană de Pensii M nu are atributul de a cenzura adeverința de grupă nici sub aspectul temeiniciei și nici sub aspectul legalității, se reține că referitor la competența instituțiilor implicate în stabilirea drepturilor de pensie de a efectua verificări asupra documentelor ce le sunt prezentate pentru valorificarea stagiilor realizate în grupa superioară de muncă, este adevărat că legea nu le atribuie acestora prerogativa de a cenzura și încadrarea în grupă dispusă de angajator, acesta fiind cel care decide acordarea beneficiului grupei superioare de muncă în raport de condițiile concrete în care salariatul a prestat activitate, însă instituțiile implicate în stabilirea drepturilor de pensie au și ele rolul de a verifica dacă înscrierile efectuate în carnetul de muncă și/sau adeverințele de grupă sunt susținute de documente verificabile.
Or, în cauză, în adeverința emisă de SC C SA O care nu poartă nici număr de înregistrare și nici data când a fost emisă, a fost precizat ca temei juridic al încadrării în condiții deosebite de muncă Legea nr.91/2000 și Avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă M nr.6/16.02.2002, valabil până la data de 31.12.2002, astfel că în mod corect Casa Județeană de Pensii M nu a reținut și valorificat perioada 01.01.2003-10.10.2007, ca fiind stagiu în condiții deosebite de muncă, atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței unui alt aviz de încadrare a locului de muncă al contestatoarei în condiții deosebite de muncă cu excepția Avizului nr.6/16.02.2002, ori a existenței unui alt act care să ateste că locul de muncă al contestatoarei este încadrat în condiții deosebite de muncă sau prin care angajatorul să fi fost obligat să acorde contestatoarei condiții deosebite de muncă.
Așa fiind, se reține că mențiunile din adeverința emisă de SC C SA O nu sunt apte să atragă valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca fiind desfășurată în condiții deosebite de muncă în ceea ce o privește pe contestatoarea BI. Adeverința are doar rolul de a atesta un fapt consumat anterior emiterii ei, respectiv obținerea beneficiului încadrării în condiții deosebite de muncă de către contestatoare până la data emiterii adeverinței, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât nu există înscrisuri din care să rezulte că pe perioada sus menționată contestatoarea a beneficiat de astfel de condiții deosebite de muncă.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia unele colege ale acesteia care au îndeplinit funcția de repasatoare la aceeași unitate s-au pensionat pentru limită de vârstă cu valorificarea perioadei 01.01.2003-10.10.2007 ca perioadă lucrată în condiții deosebite de muncă, astfel că solicită a se respecta principiul egalității reglementat de dispozițiile art. 2 lit. d din Legea nr. 263/2010, instanța constată că în cazul colegelor contestatoarei, acestea au obținut hotărâri judecătorești în urma litigiilor purtate cu angajatorul SC C SA O prin care s-a constatat că în perioada 01.01.2003-10.10.2007 au prestat muncă în condiții deosebite.
Ulterior, le-au fost eliberate adeverințe de către SC C SA O care poartă număr și dată de înregistrare și în care s-a menționat ca temei legal al încadrării în condiții deosebite de muncă pe perioada 01.01.2003-10.10.2007, sentința judecătorească prin care le-a fost admisă acțiunea și prin care s-a constatat că au desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă.
Prin urmare, contestatoarea nu se află în aceeași situație cu cea a colegelor sale, întrucât aceasta nu a făcut dovada că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că a lucrat în condiții deosebite de muncă și nici a faptului că adeverința pe care a depus-o la Casa Județeană de Pensii M cuprinde aceleași mențiuni cu cea eliberată colegelor sale.
Față de cele expuse, instanța constată că în mod corect prin decizia nr. 15092/12.09.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii M, perioada 01.01.2003-10.10.2007 a fost valorificată drept stagiu de cotizare în condiții normale de muncă în ceea ce o privește pe contestatoare, situație în care nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.53 alin.1 coroborat cu Anexa 5 din Legea nr.263/2010, cererea acesteia privind înscrierea la pensie pentru limită de vârstă i-a fost respinsă.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, instanța constată că hotărârea nr.13124/02.11.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice este temeinică și legală, iar contestația formulată de contestatoare este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Această sentință a rămas definitivă prin neapelare.
| ← Diurna externă, indemnizaţia plătită unui angajat pentru... | Anulare act. Jurisprudență Raporturi de muncă → |
|---|
