Conflict de muncă. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 191
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.1286 din 12.09.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr- " " ), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta " " și intimatul asistat de avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta " " solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanței și respingerea acțiunii. Arată că instanța de fond nu a avut competența să judece această acțiune deoarece ultimul contract de muncă a fost valabil între anii 2004-2007, iar cererea a fost introdusă la 4.03.2008. În consecință la acea dată nu exista un raport de muncă între părți. De asemenea cererea a fost formulată tardiv, dar instanța avut în vedere termenul general de prescripție. Precizează că instanța de fond nu a arătat care este fapta ilicită. La dosar există un document medical din care rezultă data de octombrie 2008, iar la interogatoriu intimatul a arătat că a fost vaccinat în februarie 2005. Termenul de prescripție este de 3 ani și acesta a fost depășit. Mai arată că instanța de fond a acordat daune de 50.000 lei din 100.000 cât a cerut reclamantul, iar motivele solicitării acestora în acțiune sunt arătate intr-un singur rând. Spune doar că a fost privat de micile bucurii ale vieții. Mai precizează că vaccinarea în sine a fost făcută de personal din cadrul Institutului de Sănătate Publică I în cadrul campaniei naționale de vaccinare și nu de către personalul societății. a fost gratuită și benevolă, iar intimatul nu a fost obligat la să-l facă. Instanța trebuie să verifice de ce suferă intimatul, dacă aceasta este reală și să stabilească o legătură de cauzalitate între vaccinare și prejudiciu creat. Cu privire la biletul de ieșire din spital indică faptul că în acesta se arată "posibil indus", deci cadrele medicale nu erau sigure 100%. Biletele de ieșire din spital nu conferă o certificare 100% a acestei afecțiuni. În comunicatul Ministerului Sănătății se arată care sunt efectele adverse în urma vaccinului antigripal, dar nu există nici o analogie între acestea și efectele adverse consemnate că le-ar fi avut intimatul Fără cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că tribunalul era competent să judece cererea deoarece acțiunea decurge din perioada în care intimatul a fost angajatul recurentei. Precizează că acțiunea este întemeiată deoarece fapta ilicită a fost dovedită și recunoscută de către societate. Mai arată că daunele morale se acordă pentru suferințele îndurate și că salariații au fost obligați să facă vaccinul. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 1006/99/05.08.2008, reclamantul chemat în judecată pe pârâta "" solicitând obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 300.000 lei și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în anul 2005, în cadrul societății s- efectuat campanie de vaccinare gripală, în urma căreia rămas cu grave probleme medicale, care în prezent se agravează de la zi la alta.
Reclamantul a considerat că societatea este răspunzătoare de starea sănătății sale, în prezent nemaiputând să presteze muncă.
Prin precizările depuse la termenul din 23.04.2008, reclamantul arătat că daunele materiale pe care le solicită sunt în cuantum de 200.000 lei și sunt solicitate pentru prejudiciul suferit prin provocarea incapacității sale de muncă, prin cheltuielile pe care le- suportat și pe care urmează să efectueze pentru tratamentele medicale, precum și cele prilejuite de necesitățile speciale pe care le presupune evoluția bolii.
Acesta a mai arătat că oricum aceste daune nu pot fi cuantificate în mod concret, întrucât prejudiciul constă în pierderea definitivă capacității de muncă, unor simțuri și bucuriilor vieții.
Reclamantul a mai arătat că solicită daune morale în valoare de 100.000 lei pentru suferința pe care îndură, atât fizică cât și morală.
Pârâta "" a formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că vaccinarea fost făcută într-adevăr "în cadrul societății", dar de către Direcția de Sănătate Publică
Prin urmare, s-a susținut că societatea nu poate răspunde pentru acțiunile Direcției de Sănătate Publică I, iar reclamantul trebuia să solicite daune acestei instituții.
Campaniile de vaccinare antigripală se desfășoară numai toamna, conform dispozițiilor date Ministerul Sănătății, nu și în luna mai, cum a declarat reclamantul în fața cadrelor medicale din spital, la data întocmirii documentației de externare.
S-a mai susținut de către pârâtă că acțiunea reclamantului este prescrisă deoarece campania de vaccinare s- desfășurat în perioada octombrie - noiembrie 2004, și nu în luna mai 2005, cum declarat acesta la externarea din spital în fața cadrelor medicale, consemnându-se astfel în biletele de ieșire din spital. De altfel, reclamantul are obligația, conform regulilor de procedură civilă, să dovedească afirmațiile sale cu privire la data desfășurării campaniei de vaccinare, în speță anul 2005, ceea ce nu făcut în cauză.
Mai mult, în documentul de expertiză medicală și recuperare capacității de muncă nr. 47/27.09.2005 la punctul 1(Antecedente privind boala) și punctul 2 (Debutul și evoluția bolii) se arată clar că vaccinarea avut loc în octombrie 2004 și nu în anul 2005, cum susține reclamantul.
Pârâta a mai arătat că nu există certitudine cauzei afecțiunilor reclamate de numitul. Acest fapt rezultă și din Biletul de ieșire din spital întocmit pentru perioada 18-26.08.2005, în care se arată la final: "În context clinic și opinează pentru un proces encefalitic posibil indus de vaccinarea antigripală".
Intimata a mai susținut că, poziția rezervată cadrelor medicale cu privire la cauza invocată de pacientul, demonstrează că simptomele care le prezenta pacientul la data internării puteau avea o cu totul altă cauză decât vaccinul antigripal.
Prin sentința civilă nr.1286/12.09.2008, Tribunalul Iașia respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripției dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a obligat pârâta să- plătească acestuia daune morale în cuantum de 50.000 lei și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Reclamantul fost angajat la societatea pârâtă în perioada 18.11.2004 - 31.10.2005 în funcția de muncitor necalificat, aspect ce rezultă din carnetul de muncă, filele 12, 13.
Conform contractului individual de muncă înregistrat la nr. - din 24.10.2006, reclamantul fost angajat la "" în perioada 04.10.2006 - 03.04.2007.
Prin prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, salariatul a solicitat obligarea angajatorului la plata de despăgubiri materiale și morale, susținând că în urma unei campanii de vaccinare, în cadrul societății, rămas cu grave probleme medicale.
Pentru ca pârâta să aibă calitate procesuală pasivă în cauză ar trebui să existe identitate între persoana acesteia și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Codul Muncii prevede răspunderea patrimonială angajatorului în situația în care salariatul a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa acestuia.
Având în vedere obiectul și temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamantul, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Decret 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar art. 8 prevede că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei începe să curgă de la data când păgubitul cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, termenul de prescripție începe să curgă de la data când reclamantul prezentat simptome de boală. În documentarul de expertiză medicală și recuperare capacității de muncă se menționează că reclamantul nu prezentat nici un antecedent patologic înainte de octombrie 2004 și că, după administrarea vaccinului antigripal din octombrie 2004, se declanșează viroză respiratorie pentru care este internat la Spitalul de Boli Infecțioase.
Conform acestui documentar (fila 16 dosar), prima internare în spital avut loc în perioada 24.04.2005 - 8.05.2005.
Cum acțiunea reclamantului fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași pe data de 5.03.2008, iar termenul de prescripție este de 3 ani conform dispozițiilor art. 283 (1) lit. Codul Muncii, prima instanță reținut că excepția prescripției este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 269(1) Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Unitatea, prin întâmpinare, recunoscut că vaccinarea fost făcută în cadrul societății, dar susținut că nu poate răspunde pentru acțiunile Direcției de Sănătate Publică
Dar, potrivit dispozițiilor art. 171 Codul Muncii, angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă, iar în cazul în care apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
În speță, prima instanță a reținut că reclamantul nu făcut dovada prejudiciului material suferit ca urmare a stării avute în urma vaccinării. Astfel, nu s-au făcut dovezi cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentele medicale, sau necesitățile speciale pe care le presupune evoluția bolii.
Mai mult, la interogatoriu, reclamantul recunoscut că societatea i- cumpărat un aparat auditiv în valoare de 1424,4 lei în noiembrie 2005. Cu contractul nr. 1267/20.12.2004, angajatorul i- împrumutat salariatului suma de 5.000.000 lei, fără dobândă.
Pentru considerentele arătate, instanța a reținut că cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale este neîntemeiată.
Cât privește despăgubirile solicitate pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial, s-a reținut că există daună morală atunci când sunt atinse valori ce se referă la existența fizică omului, la sănătatea, integritatea corporală, sentimente, cinste, demnitate, onoare, și alte asemenea valori.
Despăgubirile bănești acordate pentru repararea daunei morale constau într- sumă necesară pentru a- procura victimei satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care fost privată.
Din documentarul de expertiză medicală și recuperare capacității de muncă înregistrat la nr. 47/27.09.2005 se reține că reclamantul nu a prezentat un antecedent patologic înainte de octombrie 2004, și că, după administrarea vaccinului antigripal s- declanșat o viroză respiratorie, apărând ulterior complicațiile neurologice, pentru care este spitalizat în clinicile de neurologie.
Reclamantul făcut dovada deselor internări în spital cu biletele de ieșire din spital din 8.05.2005, 27.07.2005, 26.08.2005, 27.09.2005, 11.01.2007, 20.11.2007.
La data de 17.10.2005, prin decizia asupra capacității de muncă nr. 6302 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare capacității de muncă s-a constatat că reclamantul și- pierdut capacitatea de muncă în totalitate.
Cu privire la starea sănătății reclamantului, martorul declarat că reclamantul avut probleme cu menținerea echilibrului, stări de amețeală, mai multe erupții la, în condițiile în care nu avut probleme de sănătate majore anterior.
Având în vedere suferințele reclamantului după administrarea vaccinului antigripal, pierderea capacității de lucra, de se întreține, problemele în ceea ce privește menținerea echilibrului, auzului, prima instanță reținut că cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune morale este întemeiată.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamantul, astfel cum rezultă din actele medicale și declarația martorului, s-a reținut că suma de 50.000 lei este de natură să acopere acest prejudiciu.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta "", considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins excepția tardivității invocată în cauză, întrucât în cauză erau aplicabile dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 și nu cele ale art.8 din același decret, reținute de către prima instanță, prescripția dreptului la acțiune începând să curgă de la data nașterii raportului juridic, respectiv data vaccinării, pe care instanța de fond a reținut-o ca fiind luna octombrie 2004, iar reclamantul a precizat-o ca fiind luna februarie 2005.
Se mai arată că prima instanță nu a avut competența materială de a soluționa această cauză, întrucât din data de 04.04.2007 reclamantul nu mai este salariatul societății, astfel încât acest litigiu era de competența instanțelor civile de drept comun.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de disp.art.269 alin.1 din Codul Muncii, pentru a fi antrenată răspunderea angajatorului în cauză.
Astfel, în mod greșit prima instanță a acordat reclamantului daune morale, deși nu s-a dovedit în vreun mod culpa societății angajatoare în producerea prejudiciului.
Se arată astfel că în mod greșit prima instanță a reținut incidența în cauză a disp.art.171 din Codul Muncii, deși societatea recurentă nu a apelat la persoane sau servicii exterioare pentru asigurarea sănătății angajaților, ci vaccinarea s-a efectuat gratuit în baza programului național anual desfășurat de către Ministerul Sănătății, iar tratamentul preventiv s-a făcut de personal medical din cadrul Direcției de Sănătate Publică I, cu acordul prealabil al reclamantului.
Din acest motiv, recurenta consideră că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
Se mai invocă faptul că instanța de fond nu a analizat existența unei legături de cauzalitate între fapta pretins a fi săvârșită de către societate și prejudiciul suferit de către intimat.
Astfel, se arată că prima instanță nu a stabilit că între pretinsa faptă de vaccinare antigripală și afecțiunile de care suferă intimatul, stabilite prin acte medicale, există o legătură de cauzalitate clară și incontestabilă di punct de vedere medical.
Recurenta mai arată că, prin Comunicatul de presă al Ministerului Sănătății din data de 15.10.2007, se arată care pot fi reacțiile adverse la vaccinarea antigripală, acestea fiind următoarele: durere, roșeață, întărirea zonei respective, vânătaie, la un procent de 30-50% dintre cei vaccinați. Totodată, pot apărea reacții generale(la 1%), precum febra de 39ș C, de scurtă durată și foarte rar, pot apărea reacții alergice severe precum urticaria, rinita, șocul anafilactic.
Se mai invocă faptul că reclamantul nu a dovedit existența și întinderea prejudiciului, nefiind probate suferințele sale fizice și morale, iar hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pentru care a fost reținut că acestuia i se cuvin daune morale în cuantum de 50000 lei.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.3,7,8, 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de către pârâta "", prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Intimatul a înțeles să investească instanța cu o acțiune în despăgubiri materiale și morale îndreptată împotriva angajatorului său la data vaccinării sale, "", astfel încât în mod corect prima instanță a calificat acest litigiu ca fiind un conflict de muncă, în temeiul disp.art.248 alin.3 și 281 din Codul Muncii.
Având în vedere natura acestui litigiu declanșat de către reclamantul, care se prevalează de calitatea sa de salariat al recurentei la data vaccinării antigripale, solicitând a fi despăgubit în această calitate, potrivit dispozițiilor dreptului muncii, ce fac desigur trimitere la dispozițiile răspunderii civile contractuale, se reține că în mod corect și în temeiul disp.art.282 din Codul Muncii, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtă.
Conform practicii judiciare în domeniu, chiar dacă paguba a fost descoperită după încetarea contractului individual de muncă, deci după încetarea calității de salariat, recuperarea pagubei se face tot în cadrul răspunderii patrimoniale.
Se mai reține în acest sens că problema existenței unei fapte ilicite a angajatorului și a culpei sale sunt aspecte care nu privesc calitatea procesuală a acestuia în cauză, ci reprezintă chestiuni de fond.
Având în vedere că prezenta acțiune se încadrează în categoria conflictelor de drepturi întemeiate pe disp.art.269 din Codul Muncii, în mod corect și în temeiul disp.art.284 din Codul Muncii și art.2 alin.1 lit.c)din Codul d e procedură civilă, prima instanță a constatat că este competentă să judece această cauză, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut dedisp.art.304 pct.3 Cod.proc.civilă.
Se mai reține că în mod corect a fost soluționată și excepția prescripției dreptului la acțiune de către prima instanță, pentru despăgubirile solicitate de către intimatul-reclamant fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) din Codul Muncii, asemenea cereri putând fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Întrucât dispozițiile art.269 din Codul Muncii fac trimitere la normele și principiile răspunderii civile contractuale, momentul nașterii dreptului la acțiune a fost în mod corect reținut de către prima instanță ca fiind momentul la care intimatul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul, potrivit art.8 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, se reține că, potrivit documentarului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă din data de 27.09.2005, depus la fila nr.16 dosar de fond, reclamantul a luat cunoștință de prejudiciul suferit în luna mai 2005, formulând astfel, la data de 04.03.2008, acțiunea înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) din Codul Muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține însă că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului, ca varietate a răspunderii civile contractuale, cu particularități determinate de specificul raporturilor de muncă.
Astfel, se reține că în cauză, prin probele administrate, intimatul-reclamant nu a reușit să dovedească existența faptei ilicite a angajatorului care să fi cauzat acestuia un prejudiciu moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Se reține că, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei trebuie analizată în raport cu obligațiile ce revin angajatorului, stabilite prin legislația specifică aplicabilă raporturilor de muncă.
Intimatul-reclamant a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei, pentru suferința fizică și morală pe care îndură, ca urmare a modului în care vaccinarea sa antigripală efectuată în cadrul societății angajatoare a afectat starea sănătății sale, ajungând chiar la incapacitate de muncă încadrată în gradul doi de invaliditate.
În mod corect prima instanță a reținut că, potrivit disp. art.171 alin.1 din Codul Muncii, angajatorul are obligația să asigure sănătatea și securitatea salariaților în toate aspectele legate de muncă și conform alin.3 din același articol, dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în domeniu.
Se reține însă că în speță nu sunt aplicabile disp.alin.3 art.171 din Codul Muncii, întrucât, în primul rând, obligațiile angajatorilor privind sănătatea și securitatea în muncă privesc doar "aspectele legate de muncă", de asigurare a protecției muncii, de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, neîncadrându-se aici și cele privind combaterea epidemiilor de gripă și în al doilea rând, nu s-a dovedit în cauză că vaccinarea antigripală s-a efectuat salariaților unității de către Direcția de Sănătate Publică I la solicitarea angajatorului.
În același sens sunt și dispozițiile art. 6 din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă care prevăd că angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de munca, iar în cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.
Art.5 din aceeași lege clarifică însă înțelesul termenului de "prevenire", ca fiind ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale și cel al expresiei "servicii externe" ca reprezentând persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unității, abilitate sa presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în munca, conform legii.
Din înțelesul acestor termeni rezultă cu certitudine că disp.art.171 din Codul Muncii și art.6 din Legea nr.319/2006 nu sunt aplicabile în speță pentru a stabili existența unei fapte ilicite a angajatorului care să fi cauzat reclamantului -intimat un prejudiciu.
De altfel, analizând obligațiile ce revin angajatorului potrivit art.7-13 din Legea nr.319/2006, se reține că acestea privesc doar protecția sănătății salariaților în raport de condițiile specifice de muncă dintr-o anumită unitate în scopul prevenirii riscurilor profesionale.
Potrivit art.18 alin.1 lit.c) din Legea nr.90/1996 a protecției muncii, ce era în vigoare la data când reclamantul pretinde că s-a efectuat vaccinarea antigripală, conducerea angajatorilor are obligația de a stabili normele tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii, corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici ai unității.
Prin urmare, angajatorul are doar obligații privind asigurarea sănătății muncii în raport de condițiile și factorii de mediu specifici din unitatea în care se desfășoară raporturile de muncă.
De altfel, potrivit disp.art. 26 din HG nr.377/2006, promovarea sănătății la locul de munca reprezintă supravegherea activă a sănătății lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de munca și, în mod particular, cu factorii de risc profesionali.
Se reține că și în ipoteza în care angajatorul ar considera că este benefic pentru salariații săi ca aceștia să fie vaccinați pentru combaterea unor epidemii gripale, nu s-ar putea reține că ar exista o faptă ilicită a acestuia de a solicita efectuarea acestui tratament preventiv angajaților de către cadrele medicale competente, cu excepția cazului în care s-ar dovedi că aceștia ar fi fost constrânși să efectueze vaccinul, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor legale privind drepturile pacientului, salariații au dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală (art.13 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului), iar răspunderea pentru modul de îndeplinire a actul medical, cu informarea celui ce urmează a-l suporta asupra intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, conform art.6 din Legea nr.46/2003, nu poate fi transferată societății.
Se mai reține în acest sens că, potrivit art.1 din Legea nr.46/2003, prin "pacient" se înțelege persoana sănătoasa sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate.
Conform art.50 din Codul d e deontologie medicală, pentru orice activitate medicală se va cere consimțământul bolnavului.
Potrivit art.5 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane, ratificată prin Legea nr.17/2000, o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să își retragă în mod liber consimțământul.
Asemenea dispoziții regăsim și în Declarația promovării drepturilor pacienților din Europa, care garantează dreptul pacientului de a primi informații asupra riscurilor potențiale și a beneficiilor fiecărui procedeu, care să fie comunicate pacientului într-un mod adecvat capacității sale de înțelegere.
Aceeași declarație stabilește importanța consimțământului pacientului ca o condiție preliminară pentru orice intervenție medicală, consacrând dreptul pacientului de a refuza sau de a opri un tratament medical.
Se mai constată că asigurații în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, din care face parte și intimatul, beneficiază, potrivit disp.art.11 lit.f) și 16 alin.2 lit.d) din nr.OUG150/2002, de serviciile de asistență medicală preventivă, care cuprind și serviciile medicale în cadrul programului național de vaccinări, în cadrul cărora tratamentele, potrivit disp.art.19 alin.2 din lege, se efectuează de către medici, asistenți medicali și alt personal medical acreditat.
În prezent aceleași reglementări le regăsim în art.218 alin.2 lit.f), 223 alin.2 lit.d) și art.226 din Legea nr.95/2006, care a abrogat nr.OUG150/2002.
Având în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosar se reține că nu se poate constata săvârșirea de către recurentă a unor fapte ilicite care să fi cauzat intimatului-reclamant un prejudiciu, lipsind astfel o condiție esențială pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a angajatorului, se reține că nu se impune analizarea în speță a cerințelor privind existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și a culpei societății, care oricum, potrivit regulii de drept comun în materia răspunderii contractuale, era prezumată în condițiile în care recurenta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile legale.
Se reține astfel că în mod greșit prima instanță a obligat recurenta-pârâtă la plata de daune morale în sumă de 50000 lei pentru compensarea suferințelor fizice și morale suferite de către intimatul-reclamant, fără a fi probată în cauză încălcarea unor dispoziții legale ce să stabilească îndatoriri ale angajatorului în prevenirea unor epidemii gripale în rândul salariaților unității și mai ales, a unor obligații privind prevenirea consecințelor unei vaccinări antigripale sau existența unor fapte de constrângere a salariaților de a efectua un astfel de vaccin.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, se va admite recursul formulat de pârâta ""I, se va modifica în parte sentința pronunțată de prima instanță și se va respinge acțiunea formulată reclamantul în contradictoriu cu "" I, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta ""I împotriva sentinței civile nr.1286/12.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată reclamantul în contradictoriu cu ""
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 03.04.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1412/2008. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
