Contestație decizie de concediere. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 871
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de SC "" SA B împotriva sentinței civile nr. 193 din data de 12.02.2009 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimat fiind
OGLa apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul G, lipsă fiind reprezentantul recurentei SC "" SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimatul G arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul G solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică deoarece în motivele de recurs se arată că nu sunt de acord cu acordarea daunelor morale și nu cu privire la soluționarea pe fond a cauzei. Arată că s-a invocat de către recurentă o decizie a Înaltei Curți de Casație de Justiție căreia aceasta i-a dat o interpretare greșită. Precizează că în acordul social încheiat se arată că nerespectarea acestuia îndreptățește părțile să solicite daune morale, iar acest acord social este legea părților. De asemenea legea prevede în mod expres acordarea daunelor morale. Consideră că nu s-a făcut nici o greșeală de către instanța de fond atunci când a dat daune morale și nu a stabilit criterii de evaluare. Mai arată că intimatul se află a doua oară instanței deoarece recurenta i-a desfăcut a doua oară contractul de muncă. Mai precizează că s-a ajuns ca intimatul să fie bolnav psihic datorită stresului și că s-a început urmărirea penală împotriva reprezentantului societății. Clientul său își merită cu prisosință daunele morale. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, contestatorul Gas olicitat anularea deciziei de suspendare a raportului de muncă nr. 225 emisă de intimata B și reintegrarea pe postul deținut anterior, plata integrală a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate în procent de 25% pentru perioada 25.07.2008 - 27.08.2008, rectificarea mențiunilor făcute în cartea de muncă cu privire la suspendarea temporară din activitate precum și plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost angajat la SC SA B și că prin decizia nr. 225/25.07.2008, pe care o consideră nelegală, i se interzice dreptul la muncă consacrat de dispozițiile art. 3 alin 1. muncii și de dispozițiile art. 41 alin 1 din Constituția României. A precizat contestatorul că la aceeași dată, respectiv 25.07.2008, s-a emis decizia nr. 224, care avea aceeași finalitate ca și decizia contestată, respectiv i se interzicea accesul în cadrul societății, iar această decizie, deși a fost anulată prin decizia nr. 225/25.07.2008, a continuat să fie valabilă până la data de 27.08.2008. A apreciat contestatorul că decizia nr. 225/25.07.2008 nu este întemeiată în drept și suficient motivată în fapt, deoarece nu se impunea suspendarea sa temporară din activitate, deoarece la acea dată existau utilaje libere, în funcțiune, pe care ar fi putut lucra.
La data de 02 octombrie 2008, contestatorul Gaf ormulat o altă contestație, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 3107/89, prin care a solicitat anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 261 din data de 04.09.2008, repunerea părților în situația anterioară, plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum și plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acestei acțiuni, contestatorul Gaa rătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 65 alin 2. muncii (temeiul de drept în baza căruia i-a încetat contractul individual de muncă fiind art. 65 alin. 1. muncii), în sensul că desființarea postului său de muncă nu a avut la bază o cauză reală și serioasă deoarece în cadrul societății mai existau și alte utilaje libere pe care putea lucra. A mai susținut contestatorul că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 10 alin 1 din Legea 54/2003 (legea sindicatelor), el aflându-se în perioada celor 2 ani de la încetarea mandatului de lider de sindicat, nici dispozițiile art. 185 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate care prevede că angajatorul este obligat să garanteze menținerea locului de muncă pe perioada deținerii funcții în cadrul sindicatului și 3 ani după perioada mandatului și nici prevederile Acordului social încheiat la data de 01.10.2004 încheiat între noii proprietari și Sindicatul Liber care prevedea ca noii proprietari să mențină locurile de muncă ce corespund salariaților angajați pe perioadă nedeterminată pe o perioadă de 5 ani de la data semnării acordului. Adresa nr. 3822 din 04.09.2008, prin care intimata solicita AJOFM sprijin în vederea redistribuirii salariatului ce urma a fi disponibilizat, a fost un act întocmit "pro-causa" în scopul de a constitui o falsă motivare a deciziei de încetare a contractului de muncă.
Tribunalul Vasluia dispus conexarea celor două cauze.
Contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus înscrisuri în apărare.
Prin sentința civilă nr. 193 din 12 februarie 2009, Tribunalul Vasluia admis contestațiile formulate de contestatorul G în contradictoriu cu intimata SC "" SA B și, în consecință, a dispus anularea Deciziilor nr.225 din 25.07.2008 și nr. 261 din 04.09.2008 emise de intimată.
A obligat intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 261 din 04.09.2008, respectiv strungar.
A obligat intimata să achite contestatorului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate în procent de 25% pentru perioada 25.07.2008 - 27.08.2008.
A obligat intimata să achite contestatorului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
A obligat intimata să rectifice mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului seria - nr. - privind decizia nr. 225/25.07.2008.
A obligat intimata să achite contestatorului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat intimata să achite contestatorului suma de 6.000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 14772/31.05.1978, contestatorul a fost angajat pe postul de strungar la ""
Prin decizia nr. 225/25.07.2008, contestatorul a fost suspendat temporar din activitate pe o perioadă de 45 de zile, perioadă pentru care va primi o indemnizație egală cu 75 % din salariul brut lunar. Totodată, prin această decizie, este anulată și decizia nr. 224/25.07.2008, care în esență dispunea același rezultat, respectiv suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului din inițiativa angajatorului dar fără a preciza durata suspendării și nici indemnizația de care beneficiază salariatul al cărui contract individual de muncă a fost suspendat nerespectându-se astfel prevederile art. 53 alin 1 din muncii drept pentru care intimata a anulat- Prin înscrisul de la fila 25 contestatorul afirmă că decizia nr. 224/25.07.2008 (decizie anulată prin decizia nr. 225/25.07.2008) a continuat să fie valabilă până la data de 27.08.2008, dar tribunalul a apreciat că decizia nr. 224/25.07.2008 a fost anulată din inițiativa angajatorului, prin decizia nr. 225 din aceeași dată, respectiv 25.07.2008. Tribunalul a apreciat de asemenea că decizia 225 produs efecte de la data de 25.07.2008 până la data de 27.08.2008, urmând să admită pretențiile contestatorului pentru această perioadă, în sensul că va anula decizia nr. 225/25.07.2008, va obliga intimata să achite contestatorului drepturi salariale indexate, majorate și reactualizate în procent de 25% pentru perioada mai sus arătată și va obliga intimata să rectifice mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatorului privind decizia contestată având în vedere că intimata nu a făcut dovada întreruperii temporare a activității în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin 1 lit. d simpla întocmire a unui referat privind defectarea utilajului neputând complini dispoziții legale imperative.
Referitor la decizia nr. 261/04.09.2008, instanța a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile art. 65 alin 2. muncii astfel: în baza aceluiași referat prin care s-a constatat defectarea utilajului pe care lucra contestatorul, s-a emis decizia nr. 260/04.09.2008 prin care s-a dispus casarea utilajului și desființarea postului ocupat de contestator. Ca urmare a emiterii acestei decizii, angajatorul emite decizia nr. 261 din 04.09.2008 prin care în conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 din muncii contestatorul este anunțat la că la data de 29.09.2008 încetează contractul individual de muncă. Tribunalul nu a putut reține că dispoziția contestată are o cauză reală și serioasă. Astfel, la data de 04.09.2008, angajatorul emite decizia nr. 261 prin care contestatorul este anunțat că la data de 29.09.2008, după efectuarea preavizului, contractul individual de muncă încetează ca urmare a desființării locului de muncă ocupat determinat de dificultățile economice cu care se confruntă angajatorul. La data de 19.09.2008 (dar și anterior acestei date), angajatorul SC SA B face o solicitare Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă V filiala B prin care cerea sprijin pentru ocuparea a unui număr de 30 de locuri, muncitori în domeniul prelucrării mecanice prin așchiere. Astfel, mențiunea de la punctul 2 din decizia nr. 261/04.09.2008 prin care se specifică că societatea nu poate oferi salariatului un alt loc de muncă de natura pregătirii sale apare ca în măsura în care la 15 zile după emiterea deciziei și anterior ca aceasta să-și producă efectul angajatorul solicită sprijin în vederea ocupării a unui număr de 30 de posturi de natura celui ocupat de contestator. Mai mult, intimata nu a depus o organigramă înainte și după organizare care să releve că postul de muncă pe care era angajat contestatorul a fost efectiv desființat.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale, instanța a constatat că deciziile contestate de G se înscriu în rândul deciziilor cu caracter șicanatoriu, că prin măsurile dispuse contestatorului i s-a adus o gravă atingere drepturilor recunoscute de legislația în vigoare, demnității și onoarei, intimata neconformându-se nici unor dispoziții anterioare emise de instanțele judecătorești, dar a apreciat că suma care i s-ar cuveni contestatorului pentru prejudiciul suferit este în cuantum de 6.000 lei.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata SC SA
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, recurenta susține, în primul rând, citând decizia XL din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că, în mod greșit, prima instanță a obligat-o la plata daunelor morale către contestator. O decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, iar contestatorul nu a probat justificarea daunelor morale.
În al doilea rând, recurenta consideră că decizia nr. 261/4.09.2008 a fost anulată în mod greșit de instanța de fond, dovada constând în demersurile legale efectuate de recurentă. Decizia nu a fost luată în mod unilateral de conducerea societății, care nu are nici o culpă în legătură cu situația financiară dificilă la nivel național și internațional.
Mai susține recurenta că și decizia 225/25.07.2008 a fost anulată în mod greșit. Aceasta nu are caracter șicanatoriu, ci a avut la bază considerente tehnice, contestatorul fiind retribuit legal cu o indemnizație egală cu 75% din salariul brut lunar. De asemenea, instanța de fond a greșit când și-a atribuit rol de contabil, obligând recurenta la plata drepturilor salariale în procent de 25%.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Gas olicitat respingerea recursului și plata cheltuielilor de judecată. Intimatul a depus înscrisuri, în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. XL (40) din 7 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite- a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a statuat că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, însă decizia nr. XL din 7 mai 2007 fost pronunțată pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. 1 Codul muncii, în forma în care acesta era în vigoare la data pronunțării deciziei. Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. 1 Codul muncii, avute în vedere de instanța supremă la pronunțarea deciziei în interesul legii invocate de recurent, "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul". Așadar, dispozițiile art. 269 alin. 1 Codul muncii nu prevedeau expres prejudiciul moral suferit de salariat, iar instanța supremă s-a pronunțat, față de practica neunitară a instanțelor de judecată, asupra admisibilității acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului pentru prejudiciul moral suferit de salariat, aceasta în condițiile în care legea prevedea doar prejudiciul material.
Ulterior pronunțării deciziei în interesul legii, art. 269 alin. 1 Codul munciia fost modificat prin Legea nr. 237/2007, având următoarea formă, în vigoare în prezent, avută în vedere și de prima instanță: "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură". Prin urmare, în urma modificării textului de lege, se prevede în mod expres, în cadrul răspunderii patrimoniale a angajatorului, posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de salariat, iar această chestiune de drept nu mai face obiectul deciziei în interesul legii invocate de recurentă.
În ceea ce privește "justificarea acordării daunelor morale", se constată că prima instanță a reținut în mod corect, pe baza probatoriului administrat în cauză, că intimatul a suferit, din culpa angajatorului, care a emis dispoziții unilaterale, anulate de instanțele de judecată, un prejudiciu moral, care poate fi acoperit prin echivalent bănesc, al cărui cuantum a fost stabilit în mod echitabil și rezonabil.
Față de decizia nr. 261 din 4.09.2008 emisă de intimată, Curtea reține, contrar susținerilor recurentei, că prima instanță nu a anulat această decizie de concediere pentru că a fost emisă în scop "șicanatoriu". "Demersurile legale" invocate de recurentă, respectiv adresele înaintate către Sindicatul Liber "", către intimat și către AJOFM, nu înlătură nelegalitatea concedierii, reținută de prima instanță, care a examinat respectarea dispozițiilor art. 65 alin. 2 Codul muncii privind desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de intimat și existența unei cauze reale și serioase. Nelegalitatea concedierii, concediere care este un act unilateral al angajatorului, nu este înlăturată nici de situația financiară dificilă la nivel național și internațional, și nici nu poate fi acoperită prin reangajarea ulterioară a intimatului, pe baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
De asemenea, prima instanță nu a anulat nici decizia nr. 225 din 25.07.2008 pentru că a fost emisă în scop "șicanatoriu", ci pentru că recurenta nu a făcut dovada întreruperii temporare a activității, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. d Codul muncii. De altfel, și în prezentul recurs se invocă aceleași defecțiuni ale strungului pe care lucra intimatul, ce nu echivalează cu un caz de întrerupere temporară a activității, care să justifice suspendarea, din inițiativa recurentei, a contractului individual de muncă al intimatului.
Ca o consecință a anulării deciziei nr. 225/25.07.2008, în vederea repunerii părților în situația anterioară, prima instanță a obligat recurenta la plata diferenței de drepturi salariale, în procent de 25%, pentru perioada în care contractul individual de muncă al intimatului a fost suspendat. Așadar, prima instanță, nu "și-a atribuit rol de contabil", ci, în condițiile în care intimatul a primit o indemnizație egală cu 75% din salariu, a obligat recurenta la plata unei despăgubiri egale cu 25% din drepturile salariale de care ar fi beneficiat intimatul în perioada 25.07.2008-27.08.2008.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata "" B, prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr. 193 din 12.02.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta "" B să plătească intimatului G suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui: -,
12.10.2009
2 ex.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 9487/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1726/2009. Curtea... → |
|---|
