Contestație decizie de sancționare. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 872
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Universitatea de Medicină și farmacie Gr. I împotriva sentinței civile nr. 518 din 27.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. I și intimatul asistat de avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe deoarece este netemeinică și nelegală, iar pe fond să se respingă acțiunea. Arată că instanța de fond a ignorat faptul că în art. 267 alin.1 din Codul Muncii se arată că sancțiunea avertismentului se poate aplica, ca excepție de la regulă, fără a se efectua cercetarea disciplinară. S-a mai reținut că din cuprinsul deciziei de sancționare lipsesc întru totul elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de către art.268 din Codul Muncii. Dar având în vedere că sancțiunea avertismentului se poate aplica fără efectuarea cercetării disciplinare în cauză nu se aplică art. 268 Codul Muncii. Precizează că la dosar sunt dovezi, respectiv decizia nr. 993/2008 prin care se numește comisia de disciplină, în care unul dintre lideri este lider de sindicat, și procesele verbale încheiate în fața comisiei de disciplină. Mai arată că din procesele verbale rezultă faptele săvârșite de către intimat. În chiar unul din procesele verbale se arată că se dă citire la referatele care a dus întocmirea comisiei. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică. Precizează că tribunalul a arătat în mod corect că în cuprinsul deciziei de sancționare nu se arată ce prevederi legale au fost încălcate de intimat. De asemenea a reținut că lipsesc cu desăvârșire motivele care au fost înlăturate apărările clientului său. Arată că art.119 din Statutul personalului didactic prevede că sancțiunile se aplică numai după ascultarea părții. Consideră că cercetarea disciplinară nu a fost făcută efectiv de către recurentă. Mai arată că procesul verbal întocmit de comisia de disciplină nu e semnat de intimat și în consecință nu ii este opozabil intimatului. De asemenea acesta nu are dată și nu se știe când a fost întocmit. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar o copie de pe chitanța nr. - din 24.06.2009 în valoare de 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
În replică avocat pentru recurenta Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. I arată că nu există text de lege care să prevadă că procesul verbal trebuie semnat de cel cercetat. Mai arată că intimatul a arătat că înțelege să rezolve o parte din situațiile școlare a studenților prin transmiterea notelor către decanat. Aceasta reprezintă o recunoaștere.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 10070/99/19.12.2008, contestatorul chemat în judecată Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " solicitând anularea deciziei nr. 1040 din 25.11.2008 și obligarea intimatei la plata daunelor morale, materiale și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că decizia nr. 1040/25.11.2008 este lovită de nulitate absolută fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin.2 din Codul Muncii, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, nefiind precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
S- mai invocat de către contestator și nulitatea absolută deciziei de sancționare prin încălcarea dispozițiilor art. 119 alin.1 din Statutul personalului didactic potrivit cărora: "Sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare". S-a susținut că cercetarea disciplinară nu fost efectiv făcută comisie, nu i- fost respectat dreptul de cunoaște toate actele cercetării și de a-și formula probe, nu i-au fost arătate sesizările scrise ale studenților, nu i-au fost arătate ștersăturile cu pastă albă, modificările din centralizator care- i sunt puse în sarcină.
Contestatorul mai arată că prin convocare se solicita prezența "în vederea analizării situației create la anul V, seria A, grupa 5", în decizia 1040 din 25.11.2008 se arată că cercetarea disciplinară fost inițiată în urma sesizărilor făcute de studenții din anii II, III, IV și V, iar decizia avut în vedere referatele studenților din anii II, III, IV și nr. 15246/15.09.2008, 19098/14.10.2008, 19516/20.10.2008, 20293/28.10.2008, prin care Conducerea Universității este sesizată de modul de desfășurare examenului la Disciplina de. S-a susținut că pentru faptele sesizate de către studenții din anii II, III, IV nu s- efectuat cercetarea prealabilă.
Contestatorul a susținut că deciziile nr. 1040 din 25.11.2008 și 1091 din 15.12.2008, emise nelegal, pentru fapte foarte grave care nu îi aparțin, l-au pus într- situație extrem de grea, constituind o gravă denigrare activității sale profesionale., integritatea și profesionalismul său sunt puse la îndoială atât de către colegi cât și de către studenți., aprecierea celor din jur, stima, respectul și considerația colegilor și studenților, toate aceste atribute ale persoanei sale au fost știrbite prin emiterea deciziilor de sancționare care rețin vinovăția sa pentru fapte foarte grave, pe care nu le- săvârșit.
Intimata formulat întâmpinare și solicitat respingerea excepției nulității deciziei nr. 1040 din 25.11.2008, întrucât aceasta fost emisă în urma respectării procedurii analizării abaterilor disciplinare, în conformitate cu dispozițiile din Legea nr. 128/1997, Titlul VI, coroborate cu cele din Codul Muncii.
Comisia de disciplină s- întrunit, în urma mai multor sesizări formulate de către studenții de la Facultatea de Medicină care au întâmpinat dificultăți în sesiunile anterioare. Astfel, la disciplina de nu s-au acceptat înscrieri în sesiunea de restanțe tuturor studenților aflați în această situație, există deficiențe în transmiterea notelor la secretariat, fiind cazuri de note pierdute, un număr de 13 studenți din anul au constatat că notele lor fuseseră șterse cu pasta corectoare din centralizatoarele facultății, sub motivația neregăsirii lor în catalogul disciplinei, iar ulterior au apărut completate alte note care nu permit promovarea.
Intimata a arătat că, potrivit art. 267 alin.1 din Codul Muncii, nici sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În aceste condiții nu pot fi primite ca temeinice nici susținerile reclamantului că procedura nu fost desfășurată legal și că decizia nu cuprinde toate elementele obligatorii, atâta timp cât sancțiunea aplicată, avertismentului scris, nu obligă la efectuarea de cercetări disciplinare prealabile.
În ceea ce privește daunele materiale și morale solicitate, intimata a arătat că acestea nu au fost dovedite și nici nu fost motivată această solicitare, drept pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.
La dosar, intimata depus documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.518/27.03.2009, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatorul, a constatat nulitatea absolută deciziei nr. 1040/25.11.2008 emisă de intimată, a respins cererile contestatorului privind obligarea intimatei la plata daunelor materiale și morale și a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1040/25.11.2008, Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." a dispus sancționarea disciplinară contestatorului cu avertisment, în baza art. 116 lit. b) din Statutul personalului didactic. S- reținut în decizia de sancționare că, în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, contestatorul nu s- achitat de sarcinile de serviciu care îi revin conform fișei postului, prin pierderea rezultatelor obținute în urma examinării studenților, prin ștergerea cu pastă corectoare notelor din centralizatorul secretariatului Facultății de Medicină, sub motivația neregăsirii lor în catalogul disciplinei, sau uneori prin modificarea unor note de promovare, în note de nepromovare a examenului.
În decizia contestată se face mențiune și despre referatele studenților care au sesizat Conducerea Universității cu privire la modul de desfășurare examenului la Disciplina de, fiind îndeplinită cerința prevăzută de lege privind descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară în decizia de sancționare.
Potrivit dispozițiilor art. 268 pct.2 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin.(3), nu fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Prima instanță reținut că în decizia contestată nu sunt precizate în concret care din prevederile fișei postului, ale Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă la nivel de universitate, ale Regulamentului de ordine interioară, ale Statutului personalului didactic, ale Regulamentului de studii universitare și ale Cartei Universității nu au fost respectate.
S- mai reținut că intimata nu îndeplinit cerința obligatorie prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. c) Codul Muncii de menționa în decizia de sancționare care au fost motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Statutul personalului didactic prevede, în art. 119, că sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare, iar în art. 120, că audierea celui cercetat și verificarea apărării acestuia sunt obligatorii, cadrul didactic cercetat având dreptul să cunoască toate actele cercetării și să-și producă probe în apărare.
Legea nr.128/1997 nu prevede sancțiunea nulității absolute deciziei în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile menționate.
Pentru considerentele arătate, prima instanță reținut că decizia contestată fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin.2 Codul Muncii, fiind lovită de nulitate absolută.
Potrivit disp. art. 269 alin.1 Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Există daună morală atunci când sunt atinse valori ce se referă la existența fizică omului, la sănătatea, integritatea corporală, sentimente, cinste, demnitate, profesionalism.
Prima instanță a reținut că, din probele administrate, nu rezultă că integritatea, credibilitatea și profesionalismul contestatorului sunt puse la îndoială de către colegii săi și de către studenți sau că prin emiterea deciziei nr. 1040/2008 au fost atinse valori care să necesitate repararea lor prin acordarea de daune morale.
Contestatorul nu a probat că ar fi suferit un prejudiciu material din culpa Universității de Medicină și Farmacie "Gr. ".
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Universitatea de Medicină și Farmacie " " I, prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a înlăturat apărarea formulată de către angajator, potrivit căreia sancțiunea avertismentului poate fi aplicată, în temeiul disp.art.267 alin.1 din Codul Muncii și fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Se susține că pentru aceste motive, decizia prin care se aplică sancțiunea avertismentului nu poate fi analizată prin prisma disp.art.268 din Codul Muncii.
Recurenta arată astfel că în mod greșit prima instanță a reținut că nu ar fi fost menționate în decizia de sancționare motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.
Se mai susține că, deși Legea nr.128/1997 nu prevede sancțiunea nulității absolute, prima instanță o aplică în temeiul Codului muncii.
Recurenta mai invocă faptul că în mod netemeinic prima instanță a reținut că în decizia contestată nu sunt precizate în concret care din prevederile fișei postului, ale Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă la nivel de Universitate, ale Regulamentului de ordine interioară, ale Statutului personalului didactic, ale Regulamentului de studii universitare și ale Cartei universității au fost nerespectate.
Se invocă faptul că reclamantului i s-au adus la cunoștință toate faptele imputate prin decizie, i s-au prezentat toate documentele pe baza cărora s-a aplicat sancțiunea avertismentului, atât în fața comisiei de la decanat, cât și în fața comisiei de disciplină, acesta recunoscându-și practic vina în activitatea de notare și completare a documentelor oficiale.
În ceea ce privește descrierea faptei, s-a invocat faptul că la punctul 1 din decizie sunt enumerate faptele reținute de către comisie în sarcina reclamantului, fiind anexate și referatele studenților, precum și anexele doveditoare.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de Universitatea de Medicină și Farmacie " " I, prin reprezentant, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art. 116 din Legea nr.128/1997, sancțiunile disciplinare, care se pot aplica personalului prevăzut la art. 115, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observație scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu pana la 15%, pe o perioada de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioada de pana la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control;
e) destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de control din învățământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului de munca.
Conform disp.art. 119 din Legea nr.128/1997, sancțiunea disciplinară se aplica numai după efectuarea cercetării faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta, în apărare.
Art. 264 din Codul Muncii stabilește că sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;
c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
e) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Potrivit disp.art. 267 din Codul Muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
Chiar dacă Codul Muncii nu prevede în mod imperativ necesitatea efectuării unei cercetări disciplinare prealabile în cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, în speță în mod corect angajatorul a procedat la efectuarea unei asemenea cerceetări, în temeiul disp.art. 119 din Legea nr.128/1997, care este aplicabil în cauză potrivit disp.art.295 alin.1 din Codul Muncii, ce prevede că dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii.
De altfel, prin art.75 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 s-a prevăzut obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile și în situația în care se aplică sancțiunea avertismentului scris, ceea ce reprezintă o dispoziție de favoare pentru salariat, admisibilă în condițiile în care prevederile Codului muncii, referitoare la drepturile salariaților, au un caracter minimal.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.268 Codul Muncii privind mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare disciplinară, se reține că aceasta este de necontestat, fiind norme generale imperative de protecție a tuturor categoriilor de salariați.
Astfel, chiar dacă Statutul cadrelor didactice nu prevede asemenea mențiuni obligatorii care să fie cuprinse în decizia de sancționare disciplinară, după întrarea în vigoare a actualului Cod al muncii, angajatorul, pentru a emite o decizie legală, va aplica sanctiunea cu respectarea disp.art.268 alin.2 din Codul Muncii.
Prima instanță a constatat în mod corect că decizia contestată în speță cupinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.
Această decizie nu cuprinde însă mențiunile prevăzute de disp.art.268 alin.2 lit.b) și c) din Codul Muncii.
Astfel, deși la punctul 2 din decizie se prevede că, prin faptele comise de către intimat, nu s-au respectat atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, prevederile Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă la nivel de Universitate, ale Regulamentului de ordine interioară, ale Statutului personalului didactic, ale Regulamentului de studii universitare și ale Cartei Universitare, nu s-a precizat care anume dintre aceste prevederi au fost incălcate de salariat.
Având în vedere obligativitatea efectuării cerectării disciplinare prealabile, dar și faptul că această îndatorire chiar s-a respectat în cauză, angajatorul avea obligația de a menționa în decizie motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare, ori decizia contestată în cauză nu cuprinde aceste motive.
Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională prin deciziile nr.383/2005, nr.319/2007, condițiile de formă și conținut ale actului prin care angajatorul aplică o sancțiune disciplinară sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, față de care salariatul se află în raporturi de subordonare, pentru a-l informa concret și complet pe angajat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care se aplică sancțiunea, precum și pentru ca instanța să aibă suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
Obligativitatea cuprinderii acestor date chiar în decizia de sancționare oferă salariatului garanția că angajatorul nu va invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în acest act.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de Universitatea de Medicină și Farmacie " " I, prin reprezentant și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
În temeiul disp.art.274 din Codul d e procedură civilă, recurenta, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către intimat, dovedite cu chitanța nr.- din 24.06.2009 eliberată de Cabinet avocat - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Universitatea de Medicină și Farmacie " " I, prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr.518 din 27.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 06.10.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 9398/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 968/2009. Curtea de... → |
|---|
