Contestaţie decizie de pensionare. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 69 din data de 21.10.2015
Contestație decizie de pensionare.
( Tribunalul Mehedinți - s.c. 69/21.10.2015 )
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2015, sub nr. 6135/101/2015, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII MEHEDINȚI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea pensiei și obligarea Casei Județene de Pensii Mehedinți la emiterea unei noi decizii în care să fie cuprinse și calculate veniturile obținute în perioada 10.06.1985- decembrie 1989 - specificate în adeverința nr. 6117/08.10.2009, emisă de SC TMUCB CRAIOVA SA, stabilind un punctaj superior și o pensie mai mare, solicitând acordarea drepturilor ce i se cuvin cu titlu de pensie pentru limită de vârstă începând cu data depunerii cererii de pensionare respectiv 22.08.2014, acesta fiind momentul în care s-a născut dreptul său de a primi pensie pentru limită de vârstă.
A mai arătat că formulat contestație la Comisia Centrală de Contestații împotriva deciziei de pensionare nr. 166240/09.12.2014, iar prin Hotărârea nr. 11744/30.06.2015 i-a fost respinsă această contestație.
În fapt, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă din data de 22.08.2014 conform deciziei de pensie revizuite nr.166240/09.12.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Mehedinți, iar în buletinul de calcul nu au fost incluse și veniturile obținute în programul de lucru reglementat de art.2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1546/1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.2579/1956, art.2 din Decretul nr.175/1973 pentru perioada 10.06.1985- decembrie 1989 în care a lucrat la SC TMUCB SA Craiova.
Veniturile obținute în perioada 10.06.1985- decembrie 1989 nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar pentru acestea s-au plătit asigurările sociale conform adeverinței nr. 6117/08.10.2009 , însă aceste venituri nu au fost luate în calculul pensiei .
În perioada reținută în adeverință reclamantul a arătat că a desfășurat activitate în regim de lucru prelungit conform art.2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1546/1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.2579/1956, art.2 din Decretul nr.175/1973, acte care prevedeau că ministerele de resort, de comun acord cu sindicatul, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite programul normal de lucru până la 10 ore /zi, iar în cazuri excepționale prelungirea zilei de lucru de peste 10 ore/zi.
Veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit acestor dispoziții legale, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, conform Anexei 15 la HG 257/2011.
Aceste venituri nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art.12 din Legea 57/1974 prevedea această formă de retribuție pentru situația în care retribuția tarifară era stabilită pe oră, zi sau lună, însă timpul de muncă în regim de lucru prelungit are un alt regim juridic, fiind considerat ca timp normal de lucru.
În perioada 10.06.1985-01.11.1990 reclamantul a arătat că a avut un program de lucru de 10 - 12 ore/zi, pe șantier - punct de lucru construcții montaj Combinatul de Apă Grea Turnu Severin, iar din adeverință rezultă că adaosurile salariale nu sunt sporadice, ci au caracter permanent.
De asemenea, reclamantul a invocat și decizia nr.5/20.09.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție arătând că în calculul punctajului pensiei trebuie să se respecte principiul contributivității prevăzut de Legea 263/2010.
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar a depus la dosar înscrisuri.
La data de 25.09.2015 pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți cu atribuții de reprezentare a Casei Naționale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații prin Ordinul nr. 1147/19.09.2011 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită arătând că prin decizia nr.166240/29.09.2014 reclamantului i s-a stabilit o pensie anticipată în sumă de 1.294 lei, plata efectuându-se din data de 22.08.2014.
Prin cererea nr.23.108/15.10.2014 pensionarul a solicitat revizuirea deciziei de pensie conform unei adeverințe privind grupa de muncă, în urma examinării actelor fiind emisă decizia de revizuire a pensiei nr.166240/09.12.2014. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nnr.1.104/16.01.2015 prin care își manifesta nemulțumirea pentru nevalorificarea adeverinței nr.6117/08.10.2009 emisă de SC TMUCB SA Craiova.
A mai arătat faptul că sumele prevăzute în adeverința nr. 6117/08.09.2009, reprezentând orele lucrate peste programul de 8 ore/ti nu au fost valorificate în primul rând pentru neindicarea corectă a temeiului legal corect ( întrucât sumele încasate vizează o perioadă ulterioară intrării în vigoare a legii 57/1974 iar în adeverință sunt consemnate acte normative abrogate în anul 1985).
A mai susținut că sporul pentru program prelungit este reglementat de art.71 al.4 din Legea nr. 57/1974 iar în situația de față nu se aplică Decizia nr. 5/2010 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât este vorba despre o sumă primită pentru ore suplimentare, ci nu spor pentru lucru sistematic peste programul normal.
Prin analizarea sumelor din adeverință se poate observa că acestea depășesc cu mult procentul de 25 % max din retribuția tarifară, pentru ca acest spor să fi fost acordat în baza art. 71 al.4 din Legea 57/1974 și să fi avut caracter permanent.
A mai arătat că sumele din adeverință nu sunt sume ce se regăsesc în Anexa nr. 15 la HG 257/2011 la sporuri cu caracter permanent, acestea regăsindu-se la mențiunea din Anexa 15 ca sume excluse de la calcul punctajului mediu anual întrucât acesta nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, motiv pentru care acestea nu au fost valorificate de instituțiile pârâte.
La data de 02.10.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare arătând că apărările formulate de pârâtă sunt neîntemeiate, reluând susținerile invocate prin acțiune.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Contestatorul B.D. este beneficiar al unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 22.08.2014, așa cum reiese din decizia nr. 166240/09.12.2014.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație , care a fost soluționată de Comisia centrală de Contestații prin hotărârea nr 11744/30.06.2015, prin care i s-a respins contestația.
Împotriva deciziei de pensionare si a hotărârii Comisiei Centrale de contestații, contestatorul a formulat prezenta contestație prin care a solicitat anularea cestora si obligarea CJP Mehedinți la valorificarea adeverinței nr. 6117/08.10.2009.
Instanța apreciază contestația întemeiata pentru următoarele considerente:
La data de 08.10.2009, SC TMUCB SA a eliberat contestatorului adeverința nr. 6117 prin care atesta ca acesta a fost salariat al acestei unități in perioada 10.06.1985-01.11.1990 si salariile tarifare corespunzătoare orelor lucrate peste programul de 8 ore/zi si plătite ca ore normale conform HCM 1546/1952 art.2, HCM 2579/1956 si Decretului 175/1973 art.2 pentru activitatea construcții montaj, precizând ca pentru acestea s-au virat contribuția de asigurări sociale.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială prevedea că pensia se stabilește în raport cu contribuția adusă de fiecare persoană la dezvoltarea societății și se diferențiază în funcție de vechimea în muncă, retribuția avută și grupa de muncă, iar art. 10 din același act normativ prevedea că baza de calcul care este avută în vedere la stabilirea pensiei este retribuția tarifară, respectiv media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.
Art. 10 din lege a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, forma după modificare prevăzând că baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și, printre alte sporuri, a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal.
Prin art. 3 alin. 1 din Legea nr. 3/1977 se prevedea că dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția prevăzută de lege la fondul de asigurări sociale de stat.
Regimul juridic al prelungirii timpului de lucru, reglementat inițial prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.546/1952, prevedea că ministerele de resort, de comun acord cu uniunea sindicală respectivă, vor putea aproba șantierele de construcții și montaj pentru care se admite program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, iar în cazuri excepționale, prelungirea zilei de lucru peste 10 ore pe zi.
Potrivit art. 2 din această hotărâre, orele efectuate în aceste condiții vor fi considerate și plătite ca ore normale.
Ulterior, prin Legea nr. 10/1972, a fost adoptat Codul muncii al R.S.R., care în art. 116 prevedea că în construcții, în industria forestieră, în agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condițiile și limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.
Potrivit art. 120 din fostul Cod al muncii, orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, în condițiile reglementate de același cod.
Aceste dispoziții au fost preluate și de Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, care în art. 71 prevedea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.
Prin urmare, se constată că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă.
Trebuie subliniat faptul că pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câștigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincție.
Or, potrivit principiului contributivității, stabilit prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Faptul că aceste venituri trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat și de prevederile art. 127 alin.5 din HG nr. 257/2011, care prevede că : "Pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) din lege, pentru perioadele lucrate anterior datei de 1 ianuarie 2011, veniturile brute/nete, după caz, realizate lunar, ce se utilizează la calculul punctajului lunar, cuprind drepturile salariale și cele asimilate acestora, încasate de beneficiari potrivit legislației în vigoare la data acordării lor, respectiv:
a) retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar, inclusiv indexări, compensații, indemnizații de conducere/comandă, salarii/solde de merit și alte drepturi similare prevăzute de legislația în vigoare la acea dată;
b) sporurile și indemnizațiile acordate în sume fixe sau sub formă de procent din retribuția tarifară lunară/salariul de bază lunar/solda lunară/salariul de bază de încadrare lunar ori din salariul funcției de bază/salariul funcției îndeplinite/solda de funcție/solda funcției de bază, potrivit legislației în vigoare la acea dată;
c) primele/premiile din cursul anului și cele anuale, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată;
d) sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă neefectuat, potrivit legii;
e) sumele cuvenite ca reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia, după data de 1 ianuarie 2008;
f) venitul corespunzător funcției pe care a fost încadrat în țară personalul trimis în străinătate în misiune permanentă sau, după caz, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, inclusiv pentru perioada efectuării concediului de odihnă/de misiuni în țară;
g) orice alte elemente salariale asimilate celor prevăzute la lit. a) - d), acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Or, potrivit pct. IV din anexa 15 pct. IV la HG nr. 257/2011 , intră în categoria sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare și acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
De asemenea, în această categorie intră și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Anexa 15 la HG nr. 257/2011 cuprinde la pct. V și mențiunea că la stabilirea punctajului mediu anual nu vor fi avute în vedere formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, deoarece acestea nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Veniturile obținute în regim de lucru prelungit nu reprezintă o formă de retribuire a muncii în regie sau după timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea această formă de retribuție pentru situația în care retribuția tarifară era stabilită pe o oră, zi sau lună și se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de producție zilnică sau prin atribuții stabilite concret pentru fiecare loc de muncă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 199 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, în cazuri excepționale, în anumite sectoare de activitate se putea aproba efectuarea în afara programului de lucru a unor munci retribuite cu ora sau în raport de lucrările executate.
Timpul de muncă în regim de lucru prelungit, are un alt regim juridic, fiind considerat de lege ca timp normal de lucru și retribuit ca atare.
Având in vedere ca aceasta adeverința nr. 6117/2009 vorbește de salarii tarifare corespunzătoare orelor peste programul de 8 ore/zi si plătite conform art. 2 din HCM 1546/1952, raportat la considerentele de mai sus, instanța apreciază ca in mod greșit Casa Județeană de Pensii Mehedinți nu a valorificat aceasta adeverința la stabilirea drepturilor de pensie al contestatorului, motiv pentru care urmează a admite contestația , a dispune anularea deciziei nr. 166240/2014 si a Hotărârii nr. 11744/2015 a Comisiei Centrale de Contestații, obligând pârâta CJPM sa emită o noua decizie de pensionare in care sa fie valorificata si adeverința nr. 6117/2009 emisa de SC TMUCB Craiova SA.
| ← Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare | Salarizare. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
