Salarizare. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 4101 din data de 30.09.2015
- activitate de pază - plata orelor prestate în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, a orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, plata orelor de noapte, plata sporului de armă, precum și plata drepturilor salariale aferente activității prestate în lunile în care s-a aflat în concediu de odihnă pentru care s-a plătit indemnizația aferentă
Tribunalul Mehedinți - sentința din 30.09.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2015 reclamantul MM a chemat în judecată pe pârâta SC CNP SRL DTS solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neachitate integral pentru perioada 04.05.2011 - 02.02.2015, respectiv: ore suplimentare, orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, orele de noapte, plata indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2011, 2012, 2013 și 2014; de asemenea, a solicitat ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la momentul plății, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte începând cu data de 04.05.2011 fiindu-i încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.109/03.05.2011 și a desfășurat activitate ca agent de pază (securitate) în punctele de lucru: cimitirul ortodox Sf. Gheorghe, piața C și Direcția de Impozite și Taxe DTS.
A arătat că programul de lucru se desfășura în ture între orele 0700 - 2000 , urmate de 24 ore libere, program de noapte de la 2000 -0700 , urmate de 48 ore libere , așa cum rezultă din procesele verbale de predare-primire a serviciului.
În perioada septembrie 2011 - septembrie 2014 reclamantul a arătat că a executat serviciul numai la Direcția de Impozite și Taxe DTS, fiind dotat în timpul executării serviciului cu armament cu muniție de război, însă nu a primit spor de armament.
Prin acțiune s-a mai arătat că în contractul individual de muncă era prevăzut un program de lucru de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, însă acest program nu a fost respectat, deoarece se lucra o zi program de zi, iar a doua zi program de noapte, fapt care a determinat efectuarea de ore suplimentare și ore de noapte pentru care nu a beneficiat de timp liber în compensare și nici de sporurile cuvenite, încălcându-se prevederile art.123 alin.2, art.126 Codul muncii. În situația în care se afla în tură în zilele de sâmbăta, duminica sau în zilele de sărbători legale, societatea nu a plătit spor la salariu și nici nu a compensat cu zile libere, fiind prejudiciat lunar.
Cu privire la acordarea indemnizației de concediu de odihnă, reclamantul a arătat că nu i-a fost acordată în anii 2011, 2012, 2013 și 2014, iar când a formulat cererile de concediu de odihnă i s-a comunicat faptul că în cadrul societății nu se plătește indemnizație de concediu de odihnă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul a fost angajatul societății din data de 04.05.2011 pe perioadă nedeterminată, iar prin decizia nr.43/02.02.2015 s-a dispus încetarea activității în baza art.81 Codul muncii, urmare a demisiei acestuia.
Față de perioada în litigiu 04.05.2011- 02.02.2015 și raportat la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată - 10.02.2015 - pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 04.05.2011- 09.02.2012 având în vedere disp. art.268 alin.1 lit.c Codul muncii.
Cu privire la plata contravalorii orelor suplimentare pe perioada 10.02.2012 - 02.02.2015 s-a arătat că în raport de programul de lucru în ture indicat prin acțiune, reclamantul a beneficiat pentru o parte dintre aceste ore suplimentare de zile libere, recuperări în următoarele 60 de zile, în mod corespunzător cu timpul lucrat, conform art.119 alin.1 și 2 din Codul muncii, iar pentru altă parte din orele suplimentare a beneficiat de acordarea unui spor la salariul de încadrare de 75% potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate nr.321/2012, nr.212/2013 și nr.537/2014. Din foile colective de prezență rezultă că pentru perioada menționată a beneficiat de un spor de 424 lei pentru orele suplimentare prestate.
Referitor la plata orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbătorile legale pârâta a arătat că aceste ore au fost compensate în condițiile art.137, art.142 alin.2 Codului muncii.
În acest sens s-a arătat că activitatea de pază are caracter continuu, iar programul de muncă al agentului de securitate este inegal și se desfășoară în ture.Ca urmare, pentru orele lucrate în timpul repausului săptămânal reclamantul a beneficiat de spor de 0,1% la salariu, prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, iar pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale a beneficiat de timp liber în compensare sau de spor la salariu.
În ceea ce privește acordarea sporului de noapte, prin întâmpinare s-a arătat că reclamantului nu i se cuvine acest spor, deoarece programul de lucru al salariaților ce efectuează ore de noapte a fost stabilit potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în concordanță cu art.126 alin.1 lit.a Codul muncii, programul de lucru fiind redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte , fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază.
Cu privire la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2011, 2012, 2013 și 2014, pârâta a precizat că dreptul aferent anului 2011 este supus prescripției extinctive, iar pentru ceilalți ani indemnizația a fost achitată: pentru anul 2012 s-a plătit suma de 700 lei aferentă unui număr de 21 zile de concediu efectuate în luna mai; pentru anul 2013 s-a plătit suma de 750 lei aferentă unui număr de 20 zile de concediu efectuate în luna martie și pentru anul 2014 s-a plătit suma de 850 lei aferentă unui număr de 20 zile de concediu efectuate în luna ianuarie.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că programul de lucru a fost repartizat în ture de 12/24 ore, respectiv 13 ore tură de zi, urmate de 11 ore tură de noapte, însă nu trebuia să afecteze durata normală a timpului de lucru de 8 ore/zi, susținând că în condițiile în care tura de zi și cea de noapte erau succesive, orele suplimentare sunt de 5 ore în tura de zi și de 4 ore în tura de noapte.
Referitor la contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale a arătat că nu au fost compensate nici cu timp liber și nici plătite cu spor de 100% conform Codului muncii și contractului colectiv de muncă, iar sporul de noapte nu s-a acordat, programul de muncă nefiind redus cu 1 oră în condițiile în care a efectuat ore suplimentare consecutiv în fiecare săptămână, ajungându-se ca orele lucrate să fie în jur de 60- 70 ore săptămânal, nefiind acordat timpul liber corespunzător.
Cu privire la indemnizația de concediu, reclamantul a arătat că sumele menționate de către societate sunt înscrise și în fișa fiscală a salariatului, dar acestea sunt sume brute, iar suma primită a fost mult mai mică. De asemenea, în perioada concediului de odihnă a fost la serviciu și nu a fost plătit pentru munca prestată, iar societatea nu a depus la dosar pentru lunile în litigiu procesele verbale de predare/primire a postului.
Din oficiu, în ședința publică din data de 09.04.2015 s-a luat o declarație reclamantului care a precizat că solicită obligarea societății pârâte la plata, pe perioada 10.02.2012-02.02.2015, a drepturilor bănești cuvenite pentru : orele suplimentare, orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale, orele de noapte, plata sporului de armă. Referitor la perioadele în care s-a aflat în concediu de odihnă a arătat că i s-a plătit indemnizația aferentă, dar s-a prezentat la serviciu și nu i s-au plătit drepturile salariale aferente activității prestate.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a arătat că sporul de armă este solicitat conform anexei 3 la Legea nr. 330/2009, text aplicabil prin analogie și în speța de față.
Față de temeiul juridic indicat de reclamant referitor la acest petit, pârâta a depus note scrise prin care a arătat că temeiul de drept menționat nu are legătură cu sporul solicitat, deoarece Legea nr. 330/2009 a fost abrogată la data de 01.01.2011. A mai arătat că activitatea de pază nu face obiectul încadrării în condiții speciale, periculoase sau vătămătoare de muncă, iar societatea nu a urmat metodologia prevăzută de HG nr. 1025/2003.
Așa fiind, pârâta a arătat că sporul solicitat nu este prevăzut de legislația în vigoare și nici de contractul individual sau de contractul colectiv de muncă.
La solicitarea părților a fost încuviințată proba testimonială și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile
Analizând acțiunea în raport de materialul probator administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul MM a fost angajatul pârâtei SC CNP SRL DTS ca agent pază începând cu data de 04.05.2011, fiindu-i încheiat contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat sub nr.109/03.05.2011. Prin decizia nr.43/2015 s-a dispus conform art.81 alin.1 Codul muncii încetarea activității reclamantului prin demisie, începând cu data de 02.02.2015.
Prin acțiunea dedusă judecății așa cum a fost precizată reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata actualizată, pe perioada 10.02.2012 - 02.02.2015, a următoarelor drepturi bănești: orele suplimentare, orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale, plata orelor de noapte, plata sporului de armă, precum și plata drepturilor salariale aferente activității prestate în lunile în care s-a aflat în concediu de odihnă pentru care i s-a plătit indemnizația aferentă.
Față de solicitările reclamantului Tribunalul reține că pe perioada 10.02.2012 - 02.02.2015 la nivelul societății s-a încheiat contractul colectiv de muncă nr.2/16.02.2012 a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 16.01.2014, conform actului adițional înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M sub nr.2/15.01.2013. Ulterior s-a încheiat contractul colectiv de muncă nr.3/20.01.2014 a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 26.01.2016, conform actului adițional înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă M sub nr.3/26.01.2015 .
Referitor la petitul privind orele suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale în perioada 10.02.2012-02.02.2015, se reține că programul de lucru al reclamantului a fost inegal, în ture, respectiv tură de zi de 13 ore, de la 0700-2000 , urmată de 24 ore libere și tură de noapte de 11ore de la 2000 - 0700, urmată de 48 ore libere, program necontestat de nici una dintre părți.
Potrivit art. 120 alin.1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Art. 122 Codul muncii dispune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, iar art. 123 alin.1 din același cod prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia, spor care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.
Prin art. 39 din contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe perioada în litigiu s-a prevăzut un spor de 75 % la salariul de bază pentru orele suplimentare .
Potrivit raportului de expertiză contabilă, în perioada în litigiu, reclamantul a prestat un număr de 397 ore peste programul normal de lucru, din care 40 ore i-au fost compensate cu timp liber, iar pentru diferența de 357 ore nu a primit sporul cuvenit muncii suplimentare, întrucât pârâta a plătit reclamantului c/val celor 357 ore suplimentare fără să îi acorde sporul de 75% , rezultând o diferență în sumă brută de 872 lei și în sumă netă actualizată de 641 lei.
Potrivit art. 137 alin. 1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica; alin.2 al aceluiași articol dispune că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 137 alin.3 Codul muncii prevede că în situația prevăzută la aliniatul 2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă.
De asemenea, art. 142 al. 1, 2 Codul muncii dispune că munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în situația în care nu se acordă zile libere, beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază.
Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe perioada în litigiu s-a prevăzut pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică un spor de 0,01% conform art.41 din contractul colectiv de muncă nr.2/16.01.2012, spor care a fost modificat la 0,1% prin art.41 din contractul colectiv nr.3/20.01.2014.
În raport de aceste dispoziții ale Codului muncii coroborate cu prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate și cu programul de lucru al reclamantului, din raportul de expertiză contabilă rezultă că în perioada în litigiu acesta a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal cumulând un număr de 1.278 ore pentru care s-a acordat lunar suma de 1 leu prin aplicarea sporului prevăzut de contractele colective de muncă .
În urma examinării statelor de salarii, foilor colective de prezență, fișelor de realizări anuale pe perioada în litigiu, expertul a constatat că nu sunt diferențe de plată.
De asemenea, expertul contabil, în urma verificărilor efectuate, a constatat că în zilele de sărbători legale reclamantul a prestat un număr de 110 ore pentru care nu i s-a acordat timp liber corespunzător și nici sporul de 100% prevăzut în art.142 alin.2 Codul muncii, rezultând o diferență în sumă brută 460 lei și în sumă netă actualizată de 402 lei.
Deși reclamantul a solicitat ca expertul să calculeze diferențele bănești și pentru un program de 8 ore, alături de programul de lucru în ture, respectiv 13 ore de zi și 11 ore tură de noapte, instanța reține că numărul orelor suplimentare este același indiferent de varianta de program, deoarece repartizarea programului de lucru nu influențează durata timpului de muncă care este de 8 ore /zi, numărul orelor suplimentare reprezentând diferența dintre numărul orelor lucrate efectiv și numărul orelor normate din lună; numărul orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale este același în ambele variante de program, fiind stabilit după foile colective de prezență și al zilelor declarate ca sărbători legale.
În ceea ce privește petitul privind plata sporului de noapte pe perioada 10.02.2012 - 02.02.2015, instanța reține că potrivit art. 126 Codul muncii "salariații de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.";
În raport de aceste dispoziții legale, la nivelul societății s-a aplicat un program de lucru de 11 ore tură noapte, urmate de 48 ore libere și 13 ore tură de zi, urmate de 24 ore libere, rezultând că programul a fost redus cu 1 oră pe tura de noapte, față de durata normală a programului.
Referitor la programul de noapte, expertul contabil a susținut că s-a redus programul cu 1 oră, însă a fost afectat salariul de bază al reclamantului și a calculat diferențele rezultate din reducerea programului normal de lucru cu 1 oră în timpul nopții ca și ore suplimentare.
Contrar constatărilor expertului instanța reține că pentru activitatea prestată pe timp de noapte nu a fost redus salariul de bază al reclamantului, în acest sens fiind fișele cu realizările anuale pe perioada 2012- februarie 2015 din care rezultă că reducerea programului de lucru cu 1 oră în timpul nopții nu a afectat salariul de bază al acestuia
Calculul orelor lucrate indiferent dacă au fost ore de noapte, ore suplimentare, ore lucrate în timpul repausului săptămânal sau de sărbătorile legale s-a raportat la salariul de bază negociat care nu a fost redus, conform actelor contabile ale societății.
Prin urmare, reclamantul nu este îndreptățit la plata unei diferențe salariale pentru activitatea prestată în timpul nopții.
Cât privește solicitarea reclamantului privind plata sporului de armă se constată că acesta a invocat ca temei juridic anexa 3 la Legea 330/2009, apreciind că este un spor de condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, susținând că dispozițiile legale indicate se aplică prin analogie.
În raport de susținerile reclamantului referitor la sporul de armă, instanța constată că prin contractul individual de muncă nu s-a prevăzut acordarea acestui spor și nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu s-a reglementat plata acestui spor către salariați.
Se mai reține că sporul de armă este solicitat pentru perioada 10.02.2012 - 02.02.2015, iar temeiul juridic invocat este anexa 3 la Legea 330/2009, însă acest act normativ a fost abrogat la data de 01.01.2011 prin art.39 lit w din Legea 284/2010, rezultând că legea menționată nu mai era în vigoare în perioada în litigiu.
Față de considerentele expuse se apreciază că solicitarea privind acordarea sporului de armă este lipsită de temei legal.
Referitor la acordarea drepturilor bănești aferente activității prestate în lunile mai 2012, martie 2013, ianuarie 2014 când reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă, luni pentru care i s-a plătit indemnizația aferentă concediului, instanța constată următoarele:
În data de 10.05.2012 reclamantul a formulat cerere pentru efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2012, cerere înregistrată în evidențele societății sub nr. 290/15.06.2012. Concediul de odihnă a fost efectuat în perioada 02.05. - 31.05.2012, 21 de zile, așa cum rezultă din foaia de prezență pe această lună
La data de 07.03.2013 reclamantul a formulat cerere pentru acordarea concediului de odihnă aferent anului 2013, cerere înregistrată în evidențele societății sub nr. 129/03.04.2013 . Concediul de odihnă a fost efectuat în perioada 01.03.- 28.03.2013, 20 de zile, așa cum rezultă din foaia de prezență pe această lună.
De asemenea, la data de 30.12.2013 reclamantul a formulat cerere pentru efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2014, cerere care a fost aprobată și s-a dispus efectuarea concediului începând cu 01.01.2014). Concediul de odihnă a fost efectuat în perioada 03.01.- 30.01.2014, 20 de zile , așa cum rezultă din foaia de prezență pe această lună.
De asemenea, în statele de plată așa cum sunt redate în înscrisul "situație salariați"; rezultă că în lunile mai 2012, martie 2013 și ianuarie 2014 reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă.
Prin urmare, în acte contabile ale societății reclamantul a figurat în cele 3 luni menționate în concediu de odihnă, în baza cererilor formulate de fostul salariat.
Împrejurarea că cererile formulate în lunile mai 2012 și martie 2013 au fost înregistrate de către societate ulterior adresării solicitării de către reclamant, nu poate conduce la concluzia că, în aceste luni, reclamantul a prestat activitate, cât timp evidențele societății sunt în sensul că reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă.
Cât privește faptul că reclamantul a invocat în sprijinul solicitării sale mențiunile din registrul de predare/primire a armelor pentru postul de pază în care și-a desfășurat activitatea, instanța reține că acest registru nu este deținut de societate care are o singură armă ce este predată de la un agent de securitate la altul pe baza procesului verbal de predare/primire a postului de pază în care se menționează tipul și seria armei ( conform relațiilor comunicate de pârâtă).
În raport de motivele expuse se apreciază că este neîntemeiată solicitarea de acordare a drepturilor bănești aferente activității prestate în lunile mai 2012, martie 2013, ianuarie 2014 când s-a aflat în concediu de odihnă.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea precizată este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantului următoarele diferențe de drepturi salariale, nete și actualizate la data de 31.05.2015, aferente perioadei 10.02.2012 - 02.02.2015, respectiv: 641 lei reprezentând c/val spor ore lucrate peste programul normal de lucru, 402 lei reprezentând c/val spor ore lucrate în zilele de sărbători legale, sume care vor fi actualizate în continuare până la data plății efective.
Potrivit art.253 alin.1 Codul muncii "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Diferențele de drepturi bănești se vor acorda actualizate, întrucât reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost plătită reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamant prin privarea de acest drept.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului, fiind cunoscut că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În baza art. 453 alin.1, 2 Cod proc. civ. coroborat cu art.451 alin.1 Cod proc. civ. va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant pe parcursul litigiului (onorariu avocat și onorariu expert), cheltuieli care vor fi reduse având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, urmând să se acorde suma de 800 lei cu acest titlu.
Această sentință a rămas definitivă prin neapelare.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Jurisprudență Pensii | Tichete de masă pentru personalul sanitar din Spitalele publice → |
|---|
