Vechime în muncă. Jurisprudență Vechime în muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 163 din data de 28.02.2017
-grupa a I-a de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat și eliberarea unei adeverințe; Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990
Prin cererea adresată acestei instanțe reclamantul ȘH, a chemat în judecată pe pârâta SC H SA, B, prin SH PdF, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pentru perioada 05.10.1979 - 13.03.1980 și 26.06.1981 -14.02.1986.
De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la emiterea și eliberarea unei adeverințe conform art. 34 alin 5 Codul Muncii completată cu mențiunile din dispozitivul hotărârii judecătorești.
În motivare a arătat că a desfășurat activitatea în cadrul SH PdF I, având funcția de electrician, efectuare lucrări de exploatare, întreținere, revizie, reparații, modernizare la centralele hidroelectrice, central hidroelectrice subterane, baraje, captări, stații electrice de 6000 volți, 10000 volți, 20000 volți, 110000 volți și 220000 volți, linii electrice subterane și aeriene.
A arătat că munca prestată ca electrician se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu, fiind prevăzut în dispozițiile art. 3,6,7 și 9 din Ordinul 50 /1990.
Astfel conform acestui ordin în anexa 1 poziția 1 sunt încadrați lucrătorii care asigura exploatarea și mentenanța prin întreținere, reparații și verificări PRAM a instalațiilor din centralele subterane, activități desfășurate în subteran, tunele, galerii, precum și centrale electrice subterane.
În baza aceluiași raționament, activitatea este cel puțin comparabilă cu cea prevăzuta în anexa 1, poziția 123 alin 15 - 17 din ordin, care încadrează în grupa I de muncă electricienii din cadrul CN CFR SA.
Ori, așa cum s-a statuat în mod constant după pronunțarea Deciziei nr. 87/1999 a Curții, nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceeași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă în favoarea cererii sale pledează și următoarele argumente:
În timpul îndeplinirii atribuțiunilor de serviciu (realizarea sarcinilor de muncă) au fost și sunt supuși unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidentare ce sunt determinați de sarcina de muncă , de natura instalațiilor pe care le avem în întreținere și exploatare și de mediul în care se desfășura activitatea.
Activitatea prestată de el s-a desfășurat și se desfășoară în prezenta permanența a unor factori de risc majori cum ar fi : electrocutare, accidentări de natura neelectrică (căderi în gol, arsuri, vătămări corporale), factori chimici: substanțe toxice (clophen, gaz SF 6), substanțe caustic (soluții de electrolit, acid sulfuric) substanțe inflamabile (ulei), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolații la transformatoarele de curent sau în tuneluri și puțuri de cabluri, pe lângă factorii de risc menționați își îndeplinesc atribuțiile de serviciu în condiții de umiditate, iluminat artificial, vibrații, diferențe de temperatura.
Toată această activitate se desfășoară efectiv în prezenta unei tensiuni a curentului electric cuprinsă între 6000 volți si 220000 de volți, împrejurare ce conduce la numeroase îmbolnăviri și determină o afectare fizică și psihică permanentă.
Pe lângă sindroamele neuro-cardio-vasculare generate de câmpul electromagnetic, sunt supuși în special riscului de hipoacuzie datorita zgomotului mult peste limita normalului.
In dovedirea acțiunii a depus la dosar, copie carte identitate, anexa 1, adeverința nr.11376/2006, copie carnet muncă.
In drept a întemeiat acțiunea pe disp. Ordinului nr. 50 / 1990 și art. 231 Codul Muncii.
Pârâta SPEEHH S.A. (denumita in continuare "H"), prin SH "PdF", DTS, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulata de către reclamant ca neîntemeiata, din următoarele motive :
Potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Cât privește îndeplinirea acestei condiții face precizarea că nu este și nu a fost niciodată îndeplinita raportarea la alte categorii de salariați în vederea aplicării prin similitudine a aceluiași tratament, este nejustificata. Acțiunea reclamantului se fundamentează pe ideea de similitudine între activitatea și condițiile de muncă ale personalului angajat în activitatea de exploatare a căilor ferate și activitatea și condițiile de muncă ale personalului lor, ori, există diferențe majore între condițiile de muncă și sarcinile de lucru ale salariaților care au obținut încadrarea în grupa I și salariații lor.
Reclamantul susține că a fost supus permanent unor factori de risc majori: electrocutare, accidentări de natura neelectrică, factori chimici, gaze toxice, etc.
Combate aceste afirmații, astfel: a) însăși profesia de electrician presupune riscul de electrocutare, dacă nu sunt respectate normele de securitate a muncii, fiind vorba de un risc profesional intrinsec, ocazionat de indisciplina tehnologică. Pentru asigurarea protecției individuale, societatea a prevăzut dotarea personalului care lucrează în instalațiile electrice cu echipament electroizolant (mânuși și cizme electroizolante, ochelari - viziere împotriva arcului electric, etc.) precum și mijloace de protecție electroizolante {detectoare de tensiune, covoare electroizolante, etc).
De asemenea, personalul a fost instruit corespunzător privind riscul de electrocutare prin instrucțiunile interne întocmite de societate și puse la dispoziția tuturor lucrătorilor. Acolo unde s-a considerat că ar putea apărea un eveniment electric s-au montat indicatoare de siguranță pentru avertizarea salariaților, respectiv limitarea accesului.
Cât privește susținerea reclamantului referitoare la riscul termic, precizează că, acestea pot avea mai multe cauze (utilizarea flăcării deschise, substanțe acide concentrate sau în urma electrocutărilor) pentru care societatea a stabilit reguli precise și echipament individual de protecție corespunzător, cauzele acestora având la bază tot nerespectarea prescripțiilor și prevederilor din acest domeniu.
Cât privește susținerea reclamantului referitoare la factorii chimici, în speța, gazele toxice la care pot fi expuși salariații, precizează că acestea pot apărea doar în cazuri excepționale, de evenimente ce implică incendii, iar societatea a luat măsuri prin dotarea punctelor de lucru cu instalații și echipamente de stins incendiu, aparate de salvare la centralele subterane, precum și cu măști de gaze. Riscul apariției gazelor de ardere sunt similare cu riscurile existente în orice activitate economico-industrială.
În ceea ce privește susținerea reclamantului referitoare la expunerea la gaze și pulberi toxice, arătă că punctele de lucru sunt prevăzute cu instalații de ventilație la toate obiectivele hidroelectrice pentru evacuarea gazelor de ardere, instalații de avertizare a incendiilor, instalații și echipamente de stins incendiu (instalație de stins incendiu cu apă pulverizată, rețea de hidranți, stingătoare de incendii de diverse tipuri).
A mai menționat că, unitatea, încă din faza de construcție, a asigurat mijloace tehnice și organizatorice pentru protejarea lucrătorilor (echipamente cu instalații de ventilație care să asigure evacuarea aerului viciat, acordarea de echipament individual de protecție, stabilind reguli cuprinse în instrucțiuni privind modul de acces și lucru). Unitatea, prin buletinele de măsurare, a urmărit identificarea unor posibile cauze de îmbolnăvire profesională dar, rezultatele obținute nu au confirmat corelarea directă între condițiile de mediu și afecțiunile neuro- cardio¬vasculare și endocrine.
Cu privire la expunerea la riscurile cauzate de vibrații precizează că în urma determinărilor efectuate de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii s-a constatat că valorile măsurate sunt sub nivelele stabilite prin Normele Generale de Protecția Muncii aprobate prin Ordinul MMPS nr. 578/1998. în ceea ce privește umiditatea expunerea lucrătorilor este de foarte scurtă durată, ocazionată de efectuarea controlului în instalație, aceasta nefiind caracteristică locurilor de muncă permanente.
Noxele existente în instalațiile societății nu se pot compara cu cele care au impus ca anumite activități să fie prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 - grupa I de muncă.
Având în vedere existența la unele puncte de lucru a unor condiții de muncă ce implică zgomot, diferențe de temperatură, umiditate, iluminat artificial, societatea a considerat întemeiată acordarea grupei II de muncă, respectând prevederile Ordinului nr. 50/1990 {poziția 111) și a Ordinului nr. 125/1990 (poziția 111 și 112). Consideră nejustificată solicitarea reclamantului de acordare a grupei I de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de munca salariaților conform Ordinului nr. 125/1990, poziția 111 (activitatea de exploatare, întreținere și reparații la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru), poziția 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național).
Prin acordarea grupei I de muncă acestor categorii de salariați, s-ar nesocoti și încălca voința legiuitorului care a statuat expres că pentru activitățile de la poziția 111,112 din cele două ordine se impune acordarea grupei II de muncă. După abrogarea celor doua ordine și apariția HG nr. 261/2001, locurile de muncă care au îndeplinit condițiile impuse de noua legislație au fost încadrate în condiții de muncă deosebite (echivalentul grupei II de muncă din vechea legislație) și nicidecum în condiții speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislație), fapt necontestat în anul 2001 de reclamant sau alt salariat al societății. Documentul care a clarificat aspectele legate de condițiile de munca ale salariaților noștri, este Decizia nr. 43/04.04.1994 care, în baza Ordinelor nr. 50/1990 si 125/1990 a stabilit care sunt grupele
de muncă aferente fiecărui loc de munca. Astfel, singurii care au primit grupa I de muncă au fost scafandrii, restul personalului fiind încadrat în grupele II si III de munca.
În Anexa I la Decizia 43/04.04.1994, se observa că tot personalul care a lucrat în Atelierele de reparații (electrice, hidromecanice, reparații și construcții UCCH), ca și reclamantul, au primit grupa II de muncă. Și din "Situația" comunicată de SH "PdF" la ITM M (Tabel nr. 1 -Personal încadrat în grupele I si II de munca la data de 31.03.2001), reiese în mod clar ca personalul încadrat în Atelierele de întreținere și reparații electrice, de întreținere și reparații hidromecanice și întreținere și reparații construcții au fost încadrați în grupa II de munca (pct. 111 anexa 2 din Ordinul 125/1990).
În drept, a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 201-208 C. pr. civ.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul ȘH a desfășurat activitatea în cadrul SH PdF I, având funcția de electrician conform înscrisurilor depuse la dosar.
Prin cererea adresată instanței reclamantul, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pentru perioada 05.10.1979 - 13.03.1980 și 26.06.1981 -14.02.1986.
Din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului precum și din întâmpinarea fostului angajator reiese că, în perioada menționată acesta a prestat muncă în beneficiul pârâtei în funcția de electrician la secția exploatare centrale.
Potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Nu poate fi reținută motivarea reclamantului potrivit căreia își fundamentează acțiunea pe ideea de similitudine între activitatea și condițiile de muncă ale personalului angajat în activitatea de exploatare a căilor ferate și activitatea și condițiile de muncă ale personalului lor, întrucât, există diferențe majore între condițiile de muncă și sarcinile de lucru ale salariaților celor două domenii de activitate comparate.
Reclamantul susține că a fost supus permanent unor factori de risc majori: electrocutare, accidentări de natura neelectrică, factori chimici, gaze toxice, etc.
Referitor la acest aspect, se reține că, pentru activitatea desfășurată de reclamant în condițiile specifice profesiei și locului său de muncă (activitatea de exploatare, întreținere și reparații la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru, activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național), legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de munca salariaților conform Ordinului nr. 125/1990, poziția 111 (activitatea de exploatare, întreținere și reparații la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru), poziția 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național).
Cu privire la expunerea la riscurile cauzate de vibrații precizează că în urma determinărilor efectuate de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii s-a constatat că valorile măsurate sunt sub nivelele stabilite prin Normele Generale de Protecția Muncii aprobate prin Ordinul MMPS nr. 578/1998. în ceea ce privește umiditatea expunerea lucrătorilor este de foarte scurtă durată, ocazionată de efectuarea controlului în instalație, aceasta nefiind caracteristică locurilor de muncă permanente.
Având în vedere considerentele anterior enunțate, se constată că acțiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Această sentință a fost atacată cu apel de către reclamant, aflându-se pe rolul Curții de Apel Craiova.
| ← Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... | Cerere suspendare executare decizie recuperare debit provenit... → |
|---|
