Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 120 din data de 08.02.2017
In ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 252 alin2 lit.c din Codul muncii, instanța reține ca deși in art. 251 alin.1 din codul muncii se prevede ca cercetarea disciplinara nu este necesara in cazul aplicării sancțiunii prevăzute de art. 248 alin.1 lit. a - avertisment scris, totuși pârâta a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, iar in decizie este reprodus integral procesul verbal încheiat la data de 13.09.2016 cu ocazia efectuării convocării contestatorului.
Așadar, întrucât codul muncii nu prevede necesitatea efectuării cercetării disciplinare in cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, instanța nu poate reține ca decizia de sancționare este lovita de nulitate absolută pentru ca in acesta nu sunt cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
( Tribunalul Mehedinți - sentința nr.120/08.02.2017)
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2016 sub nr. 4274/101/2016, contestatorul M.Ș.R.a solicitat anularea deciziei nr.567/10.10.2016, emisă de intimata E.R SA, ca fiind nelegală.
De asemenea a solicitat și obligarea intimatei, la plata cheltuielilor de judecată conform art.4553 c.pr.civ.
În fapt, a arătat că este angajat al intimatei în baza CIM nr. 364/23.11.2015 pe funcția de inginer asigurarea calității în cadrul proiectului de supervizare a lucrărilor de proiectare și execuție Autostrada Sebeș-Turda Lot 1.
În data de 06.09.2016 a primit o adresa din partea managerului RU - P.P. prin care a fost invitat pentru 13.09.2016, ora 9,00 - în biroul șefului direct M.S: - pentru a da o notă explicativă cu privire la posibile încălcări ale R.l.
În data de 13.09.2016 s-a prezentat în locația indicată și a răspuns la întrebările puse de dna P.P. întrebări și răspunsuri care au fost consemnate alături de prevederi din R.l. în procesul verbal încheiat la aceeași dată și semnat de el și de șeful direct.
A mai menționat că în data de 22.07.2016 a sesizat conducerii directe și implicit compartimentului RU faptul că sesizarea dnei T.E. nu cuprinde date și fapte reale comunicând aceste aspecte prin înscrisul intitulat "Internai Memo".
În decizia de sancționare se menționează că s-a avut ca baza juridică și Decizia nr. 504/05.09.2016 prin care s-a decis constituirea unei comisii de disciplină, însă această decizie nu este una completă întrucât nu se menționează care este componența comisiei și deci încheierea procesului verbal din data de 13.09.2016 este nelegală întrucât prin decizie nu se stabilesc membrii comisiei, iar acest PV este menționat în decizia de sancționare și preluat în integralitate în motivarea deciziei contestate.
Decizia contestată este lipsită de temei legal, întrucât în conținutul acesteia nu se menționează care sunt temeiurile de drept sau cele din R.l. care au fost încălcate și care sunt dispozițiile legale în baza cărora a fost sancționat și evident nici care au fost motivele pentru care s-au înlăturat apărările sale.
Față de aceste argumente decizia este lovită de nulitate absoluta în baza art. 252 alin. 2 din Codul Muncii întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 252 alin. 2 Ut. b, c și d din Codul Muncii.
În realitate, a susținut că nu a avut nici un comportament neadecvat față de dna T.E. care nu este angajat al E R SA ci colaborator, ci dimpotrivă aceasta a refuzat să-i îndeplinească atribuțiile pe care le avea fapt pentru care a și sesizat conducerea societății pentru că prin neîndeplinirea atribuțiilor sale erau împiedicați ei să respecte termenele prevăzute prin acte interne.
În condițiile în care nu a săvârșit nici o abatere disciplinară este cert că nu trebuia să fie sancționat, iar sancțiunea aplicată trebuia să respecte dispozițiile art. 250 din codul Muncii.
Este inadmisibil ca pentru o abatere disciplinară constând în faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice în timpul programului de lucru să se dispună sancționarea cu avertisment fapt care dovedește că el nu a fost niciodată la serviciu sub influența băuturilor alcoolice și nici măcar nu se pune în discuție ca el să fi consumat și cea mai mică cantitate de alcool în timpul programului de lucru având în vedere că zilnic conduce unul dintre autovehiculele angajatorului.
A mai arătat că este adevărat că între el și dna T.E. au avut loc discuții referitoare la faptul că domnia sa a refuzat să-și îndeplinească atribuțiunile de serviciu în sensul de a constata dacă grinzile corespund din punct de vedere calitativ și a transmite rezultatul constatărilor către antreprenor, astfel încât în situația unor nereguli acesta să poată proceda la remedierea lor în timp util.
Discuțiile nu au fost derulate pe un ton ridicat și nu au fost jigniri din nici o parte și cu atât mai puțin amenințări cu lovituri.
Având în vedere faptul că prin adresa de convocare la cercetare disciplinară nu se menționează care sunt fapte de care este acuzat a fost pus în imposibilitatea de a se apăra cu probe solide ci doar a fost nevoit să răspundă la întrebările puse, însă a doua zi după pretinsa cercetare a apelat la colegi și colaboratori pe care i-a rugat să dea declarații pe propria răspundere cu privire la modul său de comportare profesională și colegială precum și la consumul de alcool, declarații care au fost scrise și senate de colegii V.M.S., G.M și G.G., însă angajatorul nu a ținut seama de aceste probe solide și la data de 10.10. 2016 a decis sancționarea sa în mod evident nelegal.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 250 și urm. din Codul muncii.
În dovedire contestației a susținut că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii: V.M.S., G.M., G.G. si de orice alte mijloace de probă care vor rezulta din dezbateri.
În temeiul art. 272 Codul muncii coroborat cu art. 293 Cod procedură civilă a solicitat ca pârâta să depună toate documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
În dovedirea susținerilor a depus la dosar înscrisuri, respectiv: Decizia nr. 567/10.10.2016, Decizia nr. 504/05.09.2016, Internal Memo din 22.07.2016, contractul individual de muncă nr.364/23.11.2015, Declarațiile olografice ale numiților : V.M.S., G.M., G.G.
La data de 14.12.2016 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a deciziei nr. 567/10.10.2016 reprezentând Avertisment scris, în măsura respingerii cererii să se respingă și cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că, pe lângă documentele atașate la dosar de către contestator mai există și alte documente, sesizări, fapte, puncte de vedere referitor la atitudinea contestatorului, care contravin Regulamentului Intern al E R.
A mai susținut că din documentele anexate întâmpinării, se poate reține că, intimata a respectat întocmai prevederile legale, atât ale Codului Muncii, cât și Regulamentul Intern ( Cap.16, Răspundere Disciplinară), în procedura de cercetare disciplinară. .În urma sesizărilor primite a fost respectată întocmai procedura interna de cercetare disciplinară, iar Decizia de Avertisment scris se încadrează în Sancțiunile disciplinare pe care angajatorul E R le poate aplica, conform faptelor săvârșite.
În dovedirea susținerilor a depus la dosar următoarele înscrisuri:sesizare primită de la dna E.M. din data de 21.07.2016 și din data de 30.08.2016, răspuns sesizării înregistrată sub nr. 514/13.09.2016, referatul înregistrat sub nr. 476/31.08.2016, Anexa B la Regulamentul de Ordine al ER SA și Regulamentul intern al ER.
La termenul din 25.01.2017, apărătorul contestatorului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri depunând la dosar în copie e-mail din 5 decembrie și a probei testimoniale cu martorii : V.M.S., G.M., G.G..
La termenul din 08.02.2017, în conformitate cu prevederile art. 319 Cod procedură civilă se audiază sub prestare de jurământ martorii : V.M.S., G.G., răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile atașate la dosar.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul MSR este angajat al pârâtei in funcția de inginer CFDP începând cu data de 02.12.2015 așa cum reiese din contractul individual de munca înregistrat sub nr. 364/23.11.2015.
Prin decizia nr. 567/10.10.2016 reclamantul a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris reținându-se in sarcina sa săvârșirea următoarei abateri disciplinare - crearea unei situații conflictuale la locul de muncă si comportament nepoliticos fata de colegi.
Împotriva acestei decizii de sancționare reclamanta a formulat prezenta contestației invocând motive de nelegalitate si netemeinicie.
In ceea ce privește motivul de nulitate absoluta invocat de către contestator constând in faptul ca decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității la art. 252 alin.2 lit.b , c si d din Codul Muncii instanța nu le poate reține deoarece art. 252 alin.2 din Codul Muncii prevede ca "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
In ceea ce privește prevederile din statut care se invoca a fi încălcate, instanța constata ca in decizia de sancționare sunt cuprinse integral dispozițiile din ROI cu privire la conduita profesionala si disciplina muncii.
In ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 252 alin2 lit.c din Codul muncii, instanța reține ca deși in art. 251 alin.1 din codul muncii se prevede ca cercetarea disciplinara nu este necesara in cazul aplicării sancțiunii prevăzute de art. 248 alin.1 lit. a - avertisment scris, totuși pârâta a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, iar in decizie este reprodus integral procesul verbal încheiat la data de 13.09.2016 cu ocazia efectuării convocării contestatorului.
Așadar, întrucât codul muncii nu prevede necesitatea efectuării cercetării disciplinare in cazul aplicării sancțiunii avertismentului scris, instanța nu poate reține ca decizia de sancționare este lovita de nulitate absolută pentru ca in acesta nu sunt cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
In ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 252 alin.2 lit. d din Codul Muncii - temeiul de drept in baza căruia a fost aplicata sancțiunea, instanța nu o poate reține deoarece in decizie la art. 2 se precizează ca sancțiunea se dispune in baza prevederilor Regulamentului Intern si Codului Muncii, iar in cuprinsul deciziei sunt menționare faptele care constituie abateri disciplinare.
In ceea ce privește susținerea ca decizia de constituire a comisiei de disciplina nr. 504/05.09.2016 nu este legala deoarece in acesta nu se menționează componenta comisiei, instanța nu o poate reține deoarece in deoarece in Regulamentul Intern se prevede la art. 16.9 ca "Din comisia de disciplina vor face parte minim trei persoane, după cum urmează (i) superiorul ierarhic al salariatului cercetat, daca acesta nu este implicat in săvârșirea faptei, (ii) reprezentantul departamentului resurse umane, (iii) directorul general adjunct..
Intr-adevăr in decizia nr. 504/2016 se dispune constituirea unei comisii de disciplina cu rolul de a cerceta, evalua, sancționa posibilele abaterile întâmplate in cadrul Departamentului Calitate, Proiect supervizare autostrada Sebes -Turda, însa in decizia nr. 567/2016 sunt menționați membrii acestei comisii care sunt: M S - coordonator de contract Proiect de supervizare a lucrărilor de proiectare-execuție autostrada Sebes -Turda, M C - manager Departament dezvoltare urbană si manager de proiect, P.P. - manager resurse umane, astfel ca coroborat cu revederea din regulament care specifica clar membrii comisiei de disciplină, instanța apreciază ca pârâta a respectat prevederile din RI.
Așadar instanța apreciază ca nu exista nici un motiv de nulitate absoluta a deciziei de sancționare, aceasta îndeplinind toate cerințele de forma stipulate de art. 252 din legea nr. 53/2003.
In ceea ce privește motivele de netemeinicie a deciziei de sancționare instanța nu le poate reține pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 247 din Codul Muncii "(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.";
Din acest text de lege rezulta elementele esențiale ale angajării răspunderii disciplinare a salariatului, condiții fără a căror existența cumulată nu poate exista o atare abatere , si anume: calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, un rezultat dăunător si legătura de cauzalitate între fapta si rezultat.
In ceea ce privește prima condiție, cea de salariat a contestatorului, instanța constata ca acesta este îndeplinita, reclamantul având funcția de inginer in cadrul pârâtei.
In ceea ce privește existenta unei fapte ilicite, instanța reține ca potrivit art. 247 alin.2 fapta ilicita sub aspect disciplinar consta intr-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
In ceea ce privește abaterea contestatorului - crearea unui situații conflictuale la locul de muncă si comportament nepoliticos fata de colegi, instanța reține ca la data de 21.07.2016 d-na T. a formulat un internal memo prin care descria comportamentul nepotrivit al contestatorului "sfidări, altercații verbale, jigniri nenumărate, expresii vulgare…";, iar in data de 30.08.2016 d-na T. a formulat o noua sesizare cu un nou incident avut cu contestatorul prin care a făcut-o mincinoasa, ca i-a adus amenințări.
Contestatorul in cadrul cercetării disciplinare a declarat ca a fost un schimb de replici, însă nu a declarat așa ceva, menținându-se cele declarate in memo-ul din 22.07.2016.
Deși nu a fost prezenta la incidentul din iulie 2016 martora G G a declarat ca a aflat imediat de la coordonatorul de proiect care i-a spus ca d-na T. vrea sa facă reclamație la Bucuresti si ca este foarte speriata.
Instanța constata ca martorii propuși de reclamant nu au fost prezenți la incidentele din 20.07.2016 si 30.08.2016, însa ambii au declarat ca reclamantul nu era cunoscut ca o persoana conflictuală, ca consumator de băuturi alcoolice, totuși din înscrisurile aflate la dosar si din recunoașterea contestatorului cu ocazia cercetării disciplinare, coroborat cu declarația martorei G. care a aflat de incident de la coordonatorul de proiect imediat după ce acesta s-a întâmplat, instanța apreciază ca a existat un schimb de replici intre contestator si numita T. prin întrebuințarea unor expresii jignitoare si amenințări, deoarece d-na T. era foarte speriata, așa cum a declarat martora G..
Potrivit art. 14.1 din Regulamentul Intern "Conduita profesională desemnează comportamentul si atitudinea care reprezintă societatea la nivel de colectiv si salariați. Relațiile interpersonale la locul de muncă trebuie sa se bazeze pe încrederea reciprocă si loialitate fata de colegi si societate. Demnitatea si respectul reciproc sunt responsabilități importante pe care salariații trebuie sa le dezvolte unii fata de alții precum si fata de societate.";
Art. 14.5 alin.2 din Regulamentul intern "angajații au obligația de a nu-i aduce atingeri onoarei, reputației si demnității altora prin: (i) întrebuințarea unor expresii jignitoare, (iv) remarci depreciative, (v) comportament insolent si agresiv.";
Având in vedere aceste considerente, instanța apreciază ca reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute in sarcina sa, pârâta dovedind existenta faptelor, a vinovăției si a rezultatului dăunător si legăturii de cauzalitate între fapta si rezultat, iar sancțiunea aplicata este proporționala in raportat la gradul de pericol social al faptei, coroborat cu atitudinea generală in serviciu a salariatului si împrejurările in care fapta a fost săvârșita.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază contestația neîntemeiata, urmând a o respinge.
| ← Acordare spor doctorat.. Jurisprudență Salarizare | Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... → |
|---|
