Dispoziţiile art.13 şi 47 din Legea nr.138/1999 se aplică şi personalului civil din administraţia publică, însă nu tot personalului civil din sectorul
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art.13 şi 47 din Legea nr.138/1999 se aplică şi personalului civildin administraţia publică, însă nu tot personalului civil din sectorul bugetar
Art. 13 şi 47 din Legea nr.138/1999
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede că, militarii angajaţi pebază de contract, cadrele militare în activitate şi salariaţii civili beneficiazăde o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25\% din solda de funcţie, solda degrad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv dinsalariul de bază, însă potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 dispoziţiileprezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul MinisteruluiApărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român deInformaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şiPază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
De asemenea, art.47 din acelaşi act normativ prevede căpersonalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art.1beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislaţia aplicabilă însectorul bugetar şi de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, iarart.49 prevede că personalul civil din ministerele şi instituţiile centraleprevăzute la art.47, care desfăşoară activităţi în condiţii similare cu cele alecadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şi indemnizaţiileacordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare înactivitate.
Potrivit tuturor acestor dispoziţii, indemnizaţia de dispozitiv seacordă şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniuladministraţiei publice, de exemplu serviciul de eliberare şi evidenţă apaşapoartelor, permiselor şi certificatelor de înmatriculare sau cel deevidenţă informatizată a persoanei, însă prin personal civil, în sensul legii şia normelor metodologice de aplicare a acesteia, nu se înţelege tot personalulbugetar care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică, ci doarfuncţionarii publici şi personalul contractual civil din MinisterulAdministraţiei şi Internelor, personal din care nu fac parte şi reclamanţii,aceştia făcând parte dintr-un organ al administraţiei publice locale,autoritate publică autonomă fără nici o subordonare faţă de MinisterulAdministraţiei şi Internelor.
Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile depersonal care funcţionează în administraţia publică nu este corectă, şi arconduce la modificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.
(Decizia civilă nr.1347/R-CM din 07 octombrie 2009)
La data de 16.10.2008, reclamantul Sindicatul Independent alSalariaţilor din cadrul Primăriei Municipiului Piteşti, în numele şi pentru membrii desindicat A.C.V. ş.a., a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piteşti, solicitândobligarea acestuia la plata sporului de dispozitiv în proporţie de 25\% din salariul debază, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acţiunii şi în continuare, drepturi cevor fi actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii, cu cheltuieli dejudecată.
În motivare, reclamanţii au arătat că sunt salariaţii pârâtei şi că potrivitdisp. art.9.2 anexa 1 din Normele Metodologice modificate prin Ordinulnr.496/2003 al Ministerului Administraţiei şi Internelor, care prevăd căindemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce îşi desfăşoară activitateaîn domeniul administraţiei publice li se cuvenea şi acestora, ca şi funcţionarilorpublici, acest spor încă de la apariţia Legii nr.13/1999 modificată şi completată.Indemnizaţia de dispozitiv se acordă pentru tot personalul ce face parte dinadministraţia publică, potrivit disp.art.5 şi 6 din Codul muncii privitoare ladiscriminare şi la plata egală pentru muncă egală, precum şi a disp. art.14 dinConvenţia Europeană a Drepturilor Omului care instituie principiul nediscriminării
La data de 05.12.2008 s-a dispus disjungerea cererii formulate dereclamanţii A.R. ş.a. - personal contractual, cerere ce face obiectul prezentuluidosar, de acţiunea formulată de reclamanţii ce au calitatea de funcţionari publici.
La data de 18.02.2009, Marin Maria a formulat cerere de intervenţie îninteres propriu, solicitând să fie obligat pârâtul la plata sporului de dispozitiv, înproporţie de 25\% din salariul de bază, începând cu ultimii trei ani anteriori acţiunii,arătând că face parte din personalul contractual al Primăriei Municipiului Piteşti, înfuncţia de operator treapta I, în cadrul Direcţiei Economice - Serviciul ConstatareImpunere persoane fizice.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.543/CM din 13.03.2009, arespins acţiunea ca nefondată reţinând următoarele:
Aşa cum rezultă din actele de la filele 26-78 din dosar şi din cărţile demuncă ale reclamanţilor, aceştia sunt încadraţi la Primăria Piteşti, în calitate depersonal contractual. Reclamanţii au pretins că dreptul la sporul de dispozitiv li secuvine în baza dispoziţiilor Legii nr.138/1999.
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede că militarii angajaţi pe bază decontract, cadrele militare în activitate şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţiede dispozitiv lunară de 25\% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit,indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază, însă potrivit art.1din Legea nr.138/1999 dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şicivil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, ServiciuluiRomân de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şiPază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
De asemenea, art.47 din acelaşi act normativ prevede că personalulcivil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturilesalariale reglementate în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturisalariale prevăzute în prezenta lege, iar art.49 prevede că personalul civil dinministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art.47, care desfăşoară activităţi încondiţii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile şiindemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare înactivitate.
Din analiza acestor texte de lege, rezultă evident că este vorba doar depersonalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne,Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului deProtecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
Reclamanţii au susţinut că potrivit disp. art.9.2 anexa 1 din NormeleMetodologice modificate prin Ordinul nr.496/2003 s-a prevăzut ca de acest spor săbeneficieze şi personalul civil din cadrul administraţiei publice.
Prin Ordinul Ministerului de Interne nr.275/2002 au fost adoptateNormele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, care a fostmodificată şi completată prin Ordinul M.A.I. nr.496/2003. Potrivit pct.9.2 dinordin, indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil care îşi desfăşoarăactivitatea în domeniul administraţiei publice, iar pct.31.1 din ordin prevede că prinpersonalul civil, în sensul prezentului ordin se înţelege: funcţionarii publici şipersonalul contractual civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Deasemenea, se prevede că personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelorbeneficiază de drepturile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia celui din domeniuladministraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege,precum şi de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaţiloromologi din sectorul bugetar.De asemenea, potrivit pct.VI din ordin, măsurile deaplicare a acestuia vor fi luate de comandanţii şi şefii de unităţi.
Reclamanţii fac parte dintr-un organ al administraţiei publice locale şinu din cadrul Ministerului de Interne, astfel că Ordinul invocat nr.496/2003 nu îşiare aplicabilitate în privinţa acestora, neexistând nici o legătură de subordonare ainstituţiei pârâte faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, consiliul local fiind,potrivit Legii nr.215/2001, o autoritate publică locală autonomă.
În ceea ce priveşte constatarea unei eventuale discriminări întrepersonalul militarizat şi reclamanţi, instanţa a apreciat că diferenţa de tratamentdintre cele două categorii nu poate fi reţinută ca discriminare. Pentru ca aceasta săpoată fi reţinută este necesar să se stabilească că persoane aflate în situaţiiasemănătoare sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferenţial,iar dacă o asemenea distincţie între situaţii analoage sau comparabile există, ea să nuîşi găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. În cauză nu există egalitateîntre persoanele care îşi desfăşoară activitatea într-un dispozitiv militar - în careexistă anumite reguli de acces specifice, de circulaţie în interiorul dispozitivului, decomunicare - şi o instituţie publică în care toate aceste reguli nu se aplică. Înconsecinţă, dispoziţiile art.16 din Constituţie şi art.14 din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauză.
Mai mult, prin Decizia 821/2008 a Curţii Constituţionale s-auconstatat neconstituţionale disp. art.2 alin.1 şi alin.11 şi ale art.27 din OGnr.137/2000 în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competenţainstanţei de judecată reţinerea încălcării principiului egalităţii în faţa legii prinexaminarea şi cenzurarea soluţiilor cuprinse în legi şi ordonanţe şi, de asemenea, dea desfiinţa norme juridice instituite prin legi şi de a crea în locul acestora alte normesau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative. Art.31 alin.1 dinLegea nr.47/1992 prevede că decizia prin care se constată neconstituţionalitateaunei legi sau ordonanţe în vigoare este definitivă şi obligatorie.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termen legal,reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut deart.3041 Cod procedură civilă arătând, în esenţă, că prin Ordinul nr.496/2003, dat înaplicarea Legii nr.138/1999, s-a asigurat egalitatea de tratament salarial pentru toţisalariaţii din administraţia publică, aflaţi sub autoritatea şi coordonarea MinisteruluiInternelor şi Reformei Administrative.
S-a mai arătat că şi o parte a practicii judiciare este în acest sens,menţionându-se câteva hotărâri prin care au fost admise astfel de acţiuni.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şipe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Municipiul Piteşti a solicitatrespingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, că recurenţii fac parte dintr-un organ al administraţiei publice locale - autoritate publică autonomă, fărăsubordonare faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
S-a mai arătat că nici dispoziţiile art.5 şi 6 din Codul muncii şi cele aleart.14 din C.E.D.O. privind discriminarea nu justifică admiterea acţiunii, deoarecerecurenţii şi angajaţii instituţiilor menţionate nu se află în situaţii asemănătoare, iarprin hotărârile judecătoreşti invocate s-a adăugat la lege.
Recursul formulat de reclamanţi şi încadrat atât în dispoziţiile art.304pct.9 Cod procedură civilă, cât şi în cele ale art.3041 Cod procedură civilă, a fostrespins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii, respectiv adispoziţiilor art.13 şi 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturiale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, precum şiacordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cât şi adispoziţiilor art.9:2 şi 31.1. din Normele Metodologice de aplicare a legii, modificatăprin Ordinul nr.496/2003.
Potrivit tuturor acestor dispoziţii, indemnizaţia de dispozitiv se acordăşi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice,de exemplu serviciul de eliberare şi evidenţă a paşapoartelor, permiselor şicertificatelor de înmatriculare sau cel de evidenţă informatizată a persoanei, însăprin personal civil, în sensul legii şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia,nu se înţelege tot personalul bugetar care îşi desfăşoară activitatea în administraţiapublică, ci doar funcţionarii publici şi personalul contractual civil din MinisterulAdministraţiei şi Internelor, personal din care nu fac parte şi reclamanţii, aceştiafăcând parte dintr-un organ al administraţiei publice locale, autoritate publicăautonomă fără nici o subordonare faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile depersonal care funcţionează în administraţia publică nu este corectă, şi ar conduce lamodificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.
În ceea ce priveşte pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti prin care s-au admis astfel de acţiuni, s-a reţinut că o asemenea situaţie, chiar dacă ar fidovedită în cauză, nu poate conduce la admiterea recursului.Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, s-aconstatat că nu există alte motive de casare sau modificare a sentinţei recurate, iar înbaza art.312 al.1 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Aplicarea dispoziţiilor art. 93 din Legea nr.567/2004, doar a... | Nerespectarea dispoziţiilor art. 268 alin. 2 lit. A, c, d din... → |
|---|
