Contencios fiscal. Suspendarea soluţionării contestaţiei în baza art. 214 Cod pr. Fiscală. Condiţii.
| Comentarii |
|
Contencios fiscal. Suspendarea soluţionării contestaţiei înbaza art. 214 Cod pr. fiscală. Condiţii.
Art. 214 alin. 1 pct. a), art. 108 Cod proc. fiscală
În măsura în care procedura la care se referă art.108 Codprocedură fiscală nu a fost respectată de organele de procedurăfiscală, deci nu au întocmit în condiţiile prevăzute de legesesizarea penală, nu se poate lua măsura la care se referă lit.a dinart.214, pentru că nu a existat o sesizare conformă.
Legiuitorul a încercat astfel să creeze un echilibru întrerespectarea drepturilor agentului economic şi respectarea legii,fiind nefiresc ca numai în măsura în care se formulează contestaţieîmpotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impuneresă fie sesizate organele de urmărire penală.
(Decizia nr. 846 din 30 septembrie 2009 )
Prin acţiunea înregistrată la 2 februarie 2009, reclamanta SC MPMNC SRL a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a FinanţelorPublice Vâlcea anularea deciziei nr.61/30 iulie 2008, a deciziei deimpunere nr.198/29 mai 2008 şi a raportului de inspecţie fiscalănr.56413/28.05.2008, emise de pârâtă.
În motivare s-a arătat că se impune anularea măsurii desuspendare a soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotrivaactului fiscal prin care se reţinuse că datorează suma de 351.483 lei şiexonerarea de plata sumei de 17.649 lei, întrucât, în mod greşit, prindecizia criticată, s-a luat măsura suspendării pentru o parte din datoriilebugetare reţinute şi respingerii contestaţiei pentru majorările deîntârziere.
Astfel, au fost încălcate prevederile art.108 din Codul deprocedură fiscală, în sensul că nu s-a întocmit, cu ocazia controluluifiscal, un proces verbal de sesizare a organelor de urmărire penală, aşaîncât nu se putea face aplicarea prevederilor art.214 din acelaşi actnormativ.
Aceasta este interpretarea care se impune în raport şi dedispoziţiile art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, coroborat cu prevederileart.2 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
Prin sentinţa nr.504/2009, Tribunalul Vâlcea a respinsacţiunea, reţinând că, potrivit art.214 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003,organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda verificarea acesteiacând au fost sesizate organele în drept de existenţa săvârşirii unorinfracţiuni, ceea ce a avut loc în cauză date fiind modul de întocmire afacturilor prin care reclamanta a pretins că s-a aprovizionat cu marfă.
Nu se poate reţine nici agravarea situaţiei în propria cale deatac şi încălcării accesului la justiţie şi a termenului rezonabil desoluţionare a unui litigiu, dat fiind că, după pronunţarea asupra laturiipenale, procedura administrativă este reluată.
În ceea ce priveşte majorările de întârziere în sumă de 17.469lei, acestea se datorează ca urmare a neachitării la scadenţă acontribuţiilor de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta,invocând dispoziţiile art.304 pct.8, 9 şi art.3041 Cod pr.civilă, îndezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
- suspendarea la care se referă art.214 din Codul de procedurăfiscală poate să intervină numai dacă organul care a efectuat activitatea decontrol a sesizat organele în drept, pentru că o astfel de sesizare se faceîn urma încheierii unui proces verbal întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale,act ce se comunică şi contribuabilului care îl poate semna cu sau fărăobiecţiuni;
- se încalcă, prin soluţia pronunţată de către pârâtă, principiulneagravării situaţiei în propria cale de atac, cu atât mai mult cu câtintroducerea contestaţiei nu suspendă executarea;
- în cauză, sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcutdupă depunerea contestaţiei şi nu în timpul inspecţiei fiscale şi astfel,agentul economic este pus în imposibilitatea antamării fondului şiprezentării unui punct de vedere.
Examinând criticile formulate, Curtea a constata că ele suntfondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Potrivit art.214 alin.1 pct.a Cod pr.fiscală, organul competentpoate, printr-o decizie motivată, să suspende soluţionarea contestaţiei pecale administrativă dacă a) organul care a efectuat activitatea de controla sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii uneiinfracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asuprasoluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;...".
În ceea ce priveşte modalitatea în care are loc această sesizare,ea este stabilită de art.108 din cod, text potrivit căruia organele fiscale(deci organul de control) sunt acelea care, constatând existenţa unorindicii de săvârşire a unor infracţiuni au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supusinspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului.În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal,organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicatcontribuabilului."
Aceste dispoziţii legale se corelează cu cele precitate dinart.214 ale aceluiaşi act normativ, care au în vedere situaţia că sesizarea afost deja făcută şi numai atunci se poate aprecia asupra necesităţii sau nua suspendării procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei.
În măsura în care procedura la care se referă art.108 nu a fostrespectată de organele de procedură fiscală, deci nu acestea au întocmitîn condiţiile prevăzute de lege sesizarea penală, nu se poate lua măsura lacare se referă lit.a din art.214, pentru că nu a existat deja o sesizareconformă.
Legiuitorul a încercat astfel un echilibru între respectareadrepturilor agentului economic şi respectarea legii, fiind nefiresc canumai în măsura în care se formulează contestaţie împotriva raportuluide inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere să fie sesizate organele deurmărire penală.
În cauză, raportul de inspecţie a fost încheiat la 28 mai 2008,recurenta a depus contestaţie la 23 iunie 2008, iar plângerea penală s-aformulat la 14 iulie 2008 (fila 30) în absenţa procesului verbal la care sereferă art.108 din Codul de procedură fiscală.
Faţă de toate acestea se apreciază că decizia nr.61, emisă deintimată la 30 iulie 2008, este nelegală în ceea ce priveşte măsurasuspendării, de altfel singura criticată în prezentul recurs.
În consecinţă, recursul a fost admis, iar sentinţa modificată în ceeace priveşte măsura suspendării şi s-a dispus soluţionarea contestaţiei înceea ce priveşte suma de 351.483 lei, urmând ca decizia să fie menţinutăsub aspectul soluţiei pronunţate pentru suma de 17.469 lei.
| ← Scopul dispoziţiilor art. 54 lit. C) din Legea nr.19/2000, este... | Plenitudinea de competenţă a instanţei de judecată în... → |
|---|
