Aplicarea dispoziţiilor art. 93 din Legea nr.567/2004, doar a categoriilor expres prevăzute în textul de lege menţionat.
| Comentarii |
|
Aplicarea dispoziţiilor art. 93 din Legea nr.567/2004, doar a categoriilorexpres prevăzute în textul de lege menţionat.
Art. 93 din Legea nr.567/2004
Potrivit dispoziţiilor art.93 din Legea nr.567/2004, art.1,constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar alinstanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinitoricare dintre funcţiile prevăzute la art.3 (grefieri, grefieri-statisticieni,grefieri-documentarişti, grefieri-arhivari, grefieri-registratori, specialişti IT,agent procedural, aprod şi şofer), precum şi perioadele în care a îndeplinit,în cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea,procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi fostelor notariatede stat, funcţia de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar-dactilograf,dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar,registrator, curier, referent, steno-dactilograf, şef de cabinet, funcţionarstatistician, grefier-dactilograf, grefier analist-programator, informatician.
S-a precizat la pct.2 că se reţine ca vechime în specialitate şiperioada în care personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit funcţia deexecutor judecătoresc până la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar laart.3 şi perioada în care acestea au exercitat funcţii de aceeaşi natură încadrul Curţii Constituţionale sau în cadrul fostelor structuri jurisdicţionaleale Curţii de Conturi.
Curtea a reţinut astfel că vechimea în specialitate esterecunoscută numai categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anteriorîncadrării la instanţele judecătoreşti, la una din instituţiile expres şi limitativprevăzute mai sus.
Cum reclamantele nu au lucrat în aceste funcţii, în mod corectinstanţa de fond le-a respins acţiunea formulată.
(Decizia civilă nr.1334/R-CM din 06 octombrie 2009)
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 februarie 2009, reclamanteleS.P. ş.a. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti,Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Casa Judeţeană de PensiiVâlcea, solicitând să se recunoască discriminarea reclamantelor în raport de altecategorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor depe lângă acestea, salarizat în baza prevederilor O.G. nr.8/2007, discriminareinstituită prin dispoziţiile art.93 din Legea nr.567/2994 privind statutul personaluluiauxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângăacestea, cu modificările şi completările ulterioare; să li se recunoască perioada detimp în care fiecare dintre reclamante au fost angajate la alte instituţii în funcţii denatura celor prevăzute de art.93 din Legea nr.567/2004, cu modificările ulterioare,ca vechime în funcţie de personal auxiliar de specialitate; să fie înscrise acesteperioade, în mod corespunzător, în carnetele de muncă, în fiecare caz în parte, caurmare a recunoaşterii vechimii în specialitate - care să fie luată în calcul lastabilirea pensiei de serviciu şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat, în fapt, că sunt angajate,în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecătoriei Horezu,Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu şiParchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Anterior ocupării acestor funcţii, fiecare dintre reclamante au fostangajate la alte unităţi, unde au îndeplinit funcţii de natura celor prezentate de art.93din Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar laîncadrarea acestora în funcţia actuală de la instanţă/parchet, le-a fost recunoscută cavechime corespunzătoare, întrucât nu au fost angajate ca debutant.
Au precizat reclamantele că, deşi la angajarea acestora în sistemulJustiţiei, această vechime în funcţii anterioare le-a fost recunoscută ca fiind vechimeasimilată în specialitate, prin prevederile art.93 din Legea nr.567/2004, aceastăvechime în funcţiile de specialitate nu le-a fost recunoscută, ci numai anumitorcategorii de personal (cele care îndepliniseră anterior funcţia de impiegat, secretar,secretar ajutor, secretar dactilograf, stenodactilograf, grefier analist programator,informatician, funcţionar, executor judecătoresc, conducător de carte funciară,etc.,la instanţe şi parchetele de pe lângă acestea, la fostele unităţi de procuratură, fostelearbitraje de stat sau departamentale, fostele notariate de stat, precum şi celor car auexercitat funcţii de aceeaşi natură în cadrul Curţii Constituţionale sau în cadrulfostelor structuri jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, iar pentru grefieriiinformaticieni, se consideră vechime în specialitate orice perioadă lucrată în acelaşidomeniu în orice unităţi).
Considerând că o asemenea dispoziţie legală a creat un regimdiscriminatoriu între persoanele care fac parte din acelaşi sistem, în raport de criteriicare nu au nicio justificare rezonabilă, reclamantele au formulat o petiţie cătreC.S.M., care, prin Hotărârea Plenului nr.609/2008, s-a considerat organnecompetent să decidă asupra fondului problemelor ridicate, însă, în considerente,s-a inserat observaţia că, în cazul grefierilor informaticieni, dispoziţia legală analizată(art.92 din Lg.567/2004) a instituit o excepţie, recunoscându-se acestora vechime înspecialitate toată perioada în care aceştia au lucrat în acelaşi domeniu, în orice alteunităţi.
Au susţinut reclamantele că în speţă sunt aplicabile direct dispoziţiileinternaţionale cuprinse în art.23 din Declaraţia universală a Drepturilor Omuluiadoptată de Adunarea Generală ONU în anul 1948 şi ratificată de România în 1974,precum şi art.14 din Convenţie, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.Art.14 din Convenţie cuprinde o clauză de nediscriminare a cărei aplicare a fostextinsă în jurisprudenţa Curţii Europene în aşa măsură că a primit interpretarea uneiclauze de nediscriminare generală.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a formulat întâmpinare, princare a ridicat excepţia prematurităţii cererii, susţinând că nici o reclamantă nu arecalitatea de pensionar şi nu a formulat vreo cerere de înscriere la pensie, neexistândîn acest moment nici un raport juridic de asigurări sociale între instituţia pârâtă şireclamante.
La data de 15 decembrie 2008, au formulat cerere de intervenţie îninteres propriu intervenientele S.E. ş.a., solicitând să se recunoască discriminareaacestora în raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelorjudecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, salarizat în baza prevederilorO.G. nr.8/2007, discriminare instituită prin dispoziţiile art.93 din Legeanr.567/2994 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelorjudecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completărileulterioare; să li se recunoască perioada de timp în care fiecare dintre reclamante aufost angajate la alte instituţii în funcţii de natura celor prevăzute de art. 93 din Legeanr.567/2004, cu modificările ulterioare, ca vechime în funcţie de personal auxiliarde specialitate; să fie înscrise aceste perioade, în mod corespunzător, în carnetele demuncă, în fiecare caz în parte, ca urmare a recunoaşterii vechimii în specialitate -care să fie luată în calcul la stabilirea pensiei de serviciu şi a celorlalte drepturi deasigurări sociale.
În motivarea cererii, intervenientele au arătat, în fapt, că sunt angajate,în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Vâlcea şirespectiv al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Anterior ocupării acestor funcţii, fiecare dintre interveniente au fostangajate la alte unităţi, unde au îndeplinit funcţii de natura celor prezentate de art.93din Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar laîncadrarea acestora în funcţia actuală de la instanţă/parchet, le-a fost recunoscută cavechime corespunzătoare, întrucât nu au fost angajate ca debutant, situaţie în care,pentru aceleaşi motive invocate şi în acţiunea reclamantelor, au susţinut admitereaacesteia.
Cererea de intervenţie principală a fost încuviinţată în principiu prinîncheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti.
Iniţial, acţiunea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, care,prin încheierea din 21 ianuarie 2009, a dispus, faţă de decizia nr.104/20 ianuarie2009, pronunţată de Curtea Constituţională, scoaterea cauzei de pe rol şi înaintareaei către Tribunalul Vâlcea.
La data de 27 februarie 2009, reclamantele S.M., C.P. şi N.V. auformulat cerere de modificare a acţiunii introductive de instanţă, prin care ausolicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Parchetului de pe lângă Curteade Apel Piteşti.
Prin întâmpinare, Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a ridicat excepţialipsei de calitate procesuală pasivă a sa.
La data de 27 martie 2009 a fost introdus în cauză, în calitate de pârât,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a formulat cerere dechemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, pentru ca, în cazul în care seva admite cererea reclamantelor, să se ia act de obligativitatea adoptării unui proiectde rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocareasumelor ce reprezintă pretenţiile acestora.
Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, prin care asolicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prinsentinţa civilă nr.675 din 25 iunie 2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesualepasive şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, invocate de pârâta CasaJudeţeană de Pensii Vâlcea.
S-a respins acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interespropriu formulate de reclamante şi de interveniente, cât şi cererea de chemare îngaranţie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie.
S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, căreclamantele şi intervenientele în prezent sunt angajate la Judecătoria RâmnicuVâlcea, Judecătoria Horezu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, respectiv laParchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, având funcţia de grefier, respectiv demanager economic (reclamanta N.V.).
Anterior ocupării acestor funcţii, acestea au fost angajate la alte unităţi,unde au îndeplinit diverse funcţii, potrivit menţiunilor din cererea de chemare înjudecată.
Dispoziţiile art.93 din Legea nr.567/2004 (la care reclamantele şiintervenientele fac trimitere în cererile formulate) stabilesc: Constituie vechime înspecialitate perioada în care personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi alparchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcţiile prevăzute la art.3(grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieriregistratori, specialişti IT, agent procedural, aprod şi şofer), precum şi perioadele încare a îndeplinit, în cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea,procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi fostelor notariate destat, funcţia de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf,executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, şef de cabinet, funcţionar, statistician,grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician".
S-a apreciat astfel că vechimea în specialitate este recunoscută numaicategoriilor de personal auxiliar care, anterior, au lucrat la una din instituţiile expresşi limitativ prevăzute de normele indicate mai sus.
În speţă, astfel cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar,nici una dintre reclamante sau interveniente nu a fost încadrată anterior la vreunadin instituţiile avute în vedere de textul legal citat.
Nu există nici un text de lege care să recunoască reclamantelor şiintervenientelor vechimea în funcţia de personal auxiliar de specialitate pentruperioadele în care au fost încadrate la diverse instituţii, altele decât cele enumeratede textul art. 93 din Legea nr.567/2004.
Raportat la dispoziţiile art.16 alin.1 din Constituţie, CurteaConstituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că, prin lege, pot fiinstituite tratamente juridice diferite în raport de natura deosebită a raporturilorreglementate.
În considerarea celor expuse, recunoaşterea sau nerecunoaştereavechimii într-o specialitate este o opţiune a legiuitorului şi nu poate fi considerată caaducând atingere principiului egalităţii în drepturi şi nediscriminării.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele şiintervenientele, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât în modnejustificat s-a respins acţiunea formulată.
La pronunţarea sentinţei instanţa de fond nu a avut în vedere niciunargument întemeiat pe dreptul intern şi dreptul european în materie, nu a analizatdiscriminarea, practic nu a motivat soluţia raportat la argumentele aduse însusţinerea acţiunii.
Nu s-a avut în vedere că dispoziţiile art.4 şi 16 din ConstituţiaRomâniei consacră principiul egalităţii între cetăţeni, iar normele dreptului intern,respectiv art.5 şi 6 din Codul muncii, interzic discriminarea sub orice formă bazatăpe orice criteriu.
În speţă, sunt aplicabile direct dispoziţiile internaţionale cuprinse înart.23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art.14 dinConvenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăţilorFundamentale, care conţin o clauză de discriminare a cărei aplicare a fost extinsă înjurisprudenţa Curţii Europene în aşa măsură încât ea a primit interpretarea uneiclauze de nediscriminare generală.
De asemenea, conform Directivei 2000/EC/78, tratamentuldiferenţiat trebuia analizat prin prisma unor persoane aflate în situaţii comparabile,nu neapărat similare.
Faţă de motivele arătate s-a solicitat admiterea recursului şimodificarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii şi a cererii deintervenţie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Codprocedură civilă, precum şi pe prevederile art.3041 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamante a fost respins ca nefondat, iar celformulat de interveniente ca tardiv.
Referitor la recursul declarat de interveniente, s-a constatat că înmateria conflictelor de drepturi, Legea nr.168/1999 privind soluţionareaconflictelor de muncă, modificată, a stabilit prin dispoziţiile art.80 un termen derecurs de 10 zile, mai scurt decât cel de drept comun.
Acest termen curge de la data comunicării hotărârii pronunţate deinstanţa de fond.
În cauză, hotărârea a fost comunicată recurentelor-interveniente ladata de 14.07.2009, existând semnătura de primire pe dovezile de comunicare aflatela dosar.
Cererea de recurs a fost depusă la instanţă la data de 31.07.2009, fără afi însoţită de plicul poştei.
Până la această dată, termenul de recurs de 10 zile, prevăzut de normeimperative a fost depăşit, ceea ce atrage decăderea părţii din dreptul de a maiexercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art.103 alin.(1) Cod procedurăcivilă, recursul intervenientelor a fost respins ca tardiv formulat.
Referitor la recursul declarat de reclamante, s-a reţinut că în modcorect instanţa de fond a respins acţiunea formulată de acestea, pentru recunoaşteriivechimii în muncă de specialitate a perioadei lucrate în alte domenii.
Anterior ocupării funcţiilor de personal auxiliar la instanţejudecătoreşti, reclamantele au fost angajate la alte unităţi unde au îndeplinit diversefuncţii şi anume: S.M. - lucrător comercial cu atribuţii de secretar-dactilograf şi cuatribuţii personal; C.P. a fost angajată dactilograf la alte unităţi; O.M. -secretar-dactilograf; P.Z. - laborantă; M.I.M. - dactilograf II, C.E. - dactilograf -operator calcul principal, secretar, casier, funcţionar; D.E. - dactilograf şi operatormaşini de multiplicat; L.E.D. - telexist; C.M. - secretar-dactilograf; O.C. - operatormaşini calcul - dactilograf şi desenator tehnic-dactilograf; I.M. - secretar-dactilograf, T.F. - pregătitor completator şi secretar şi N.V. - economist şi şef debirou financiar.
Potrivit art.93 din Legea nr.567/2004, art.1, constituie vechime înspecialitate perioada în care personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti şiparchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcţiile prevăzute la art.3(grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentarişti, grefieri-arhivari, grefieri-registratori, specialişti IT, agent procedural, aprod şi şofer), precum şi perioadele încare a îndeplinit, în cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea,procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi fostelor notariate destat, funcţia de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar-dactilograf, dactilograf,executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, curier,referent, steno-dactilograf, şef de cabinet, funcţionar statistician, grefier-dactilograf,grefier analist-programator, informatician.
S-a precizat la pct.2 că se reţine ca vechime în specialitate şi perioadaîn care personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit funcţia de executorjudecătoresc până la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar la art.3 şi perioadaîn care acestea au exercitat funcţii de aceeaşi natură în cadrul Curţii Constituţionalesau în cadrul fostelor structuri jurisdicţionale ale Curţii de Conturi.
Curtea a reţinut astfel, că vechimea în specialitate este recunoscutănumai categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anterior încadrării la instanţelejudecătoreşti, la una din instituţiile expres şi limitativ prevăzute mai sus.
Cum reclamantele nu au lucrat în aceste funcţii, în mod corect instanţade fond le-a respins acţiunea formulată.
Reclamantele au invocat şi principiul nediscriminării faţă de altecategorii sociale, care ar fi instituit prin disp.art.93 din Legea nr.567/2004, însă,atâta vreme cât acest text de lege prevede în mod clar funcţiile avute în vedere lastabilirea vechimii în specialitate şi cuprinde o sferă largă de asemenea funcţii, nu sepoate pretinde că acestea au fost discriminate faţă de alte categorii de salariaţi.
În speţă, nu se pot aplica prevederile Codului Muncii şi altor actenormative şi convenţii invocate de reclamante în recurs, atâta vreme cât nu se puneproblema unei discriminări între reclamante şi alte categorii de salariaţi şi cât legeaprevede în mod clar funcţiile pentru care se stabileşte vechimea în specialitate.Prevăzând în acest mod funcţiile respective nu se creează o discriminare întrereclamante şi alte categorii sociale, deoarece acestea au îndeplinit alte funcţii decâtcele prevăzute de lege a fi avute în vedere la stabilirea vechimii respective.
Prin stabilirea vechimii în specialitate conform legii nu se poatepretinde că s-a aplicat reclamantelor un tratament diferenţiat, deoarece ele nu suntîn situaţii nici comparabile şi nici similare cu persoanele care lucrează în funcţiile pecare le-au avut anterior încadrării la instanţele judecătoreşti, ci solicită pur şi simplurecunoaşterea vechimii respective pe alte criterii decât cele prevăzute de lege.
Cum recunoaşterea sau nerecunoaşterea vechimii într-o specialitateeste o opţiune a legiuitorului şi nu se poate pretinde că aduce atingere principiuluiegalităţii în drepturi şi nediscriminării, în mod corect instanţa de fond a apreciat căLegea nr.567/2004 nu recunoaşte acestora vechimea în specialitate pentruperioadele în care au fost încadrate la diverse instituţii.
Constatându-se că sentinţa este legală şi temeinică, în baza art.312alin.1 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat dereclamante.
| ← Acordarea sporului de calculator de 15\% personalului auxiliar... | Dispoziţiile art.13 şi 47 din Legea nr.138/1999 se aplică şi... → |
|---|
