Litigii de muncă-drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 304 din data de 26.04.2016
Drepturi salariale. Acordare spor de noapte. Nerespectarea de către angajator a programului de lucru stabilit pentru lucrătorul său, conform dispozițiilor art.125 lit.c și 126 C.muncii, ce trebuie interpretate coroborat. Nerespectarea efectivă a dispozițiilor art.126 lit.a C.muncii, de vreme ce angajatorul, deși reduce tura de noapte cu o oră, stabilește pentru tura de zi un program de lucru de 13 ore.
Tribunalul Mehedinți-sentința din 26.04.2016
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.08.2015 pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta SC Vigilent Security SRL solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând: spor de noapte pentru orele lucrate pe timp de noapte, spor de vechime, orele suplimentare prestate în afara programului normal de muncă și în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale pe perioada 01.06.2012-08.07.2013 ,31.12.2013-01.06.2015, conform contractului individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, nr.4257/27.12.2013 și a actelor adiționale; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei cu titlu de drepturi salariale; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor sociale către CJP Mehedinți, cu cheltuielile de judecată.
In fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 08.06.2011-08.07.2013, ocupând funcția de paznic și în perioada 31.12.2013-01.06.2015 ocupând funcția de agent de securitate conform mențiunilor din C.I.M.
A menționat că, potrivit locului de munca și activității desfășurate inegal trebuia să beneficieze de diverse sporuri și drepturi salariale prevăzute în mod special și în contractul individual de muncă, astfel: drepturile salariale pentru orele suplimentare efectuate peste programul de 40 ore/săptămână ( lit.H pct.1 CIM) și cele prestate în zilele de sâmbăta și duminica și de sărbători legale, respectiv spor de noapte.
A susținut că, programul pe care l-a lucrat efectiv era de 12/12, lucrând astfel cel puțin 90 ore pe lună fără a beneficia de zile libere și nici plătite.
Apreciază că pârâta a încălcat dispozițiile art.40 alin.2 C.M., potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil și din contractele individuale de munca, precum și dispozițiile art.243,269 alin.1 si 2 Codul muncii.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.120 CM., art.142, art.248 alin.3 CM., art.269 alin.l si 2 CM., contractele individuale de muncă și actele adiționale.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele acte: contractul individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, contractul individual de muncă nr.4257/27.12.2013 și actelor adiționale nr. 1/29.03.2014 , nr.2/01.07.2014, nr.4/01.10.2014, nr.5/01.01.2015, nr.6/30.01.2015, nr. 7/01.03.2015, nr.8/01.05.2015.
La data de 07.09.2015, reclamantul și-a precizat acțiunea , în sensul că renunță la capătul de cerere reprezentând sporul de vechime.
În apărare pârâta SC Vigilent Security SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare pârâta a arătat că, reclamantul a fost angajatul societății în funcția de paznic, pe perioadă nedeterminată, din data de 08.06.2011 potrivit contractului individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, până la data de 08.07.2013, când acesta a încetat potrivit art. 55 lit. b) din Codul Muncii, în baza Deciziei nr. 572/18.06.2013, potrivit cererii nr. 571/18.06.2013.
De asemenea, a fost angajatul societății în funcția de agent de securitate, pe perioadă determinată de 3 luni, din data de 31.12.2013 - 29.03.2014 potrivit contractului individual de muncă nr. 4257/27.12.2013, perioadă ce a fost prelungită prin Actele adiționale încheiate la contract cu nr. 1/29.03.2014, 2/01.07.2014, 4/0110.2014, 5/01.01.2015, 6/30.01.2015, 7/01.03.2015, 8/01.05.2015, până la data de 01.06.2015, când acesta a încetat potrivit art. 56 lit i) Codul Muncii, în baza Deciziei nr. 253/01.06.2015.
În perioada 04.03.2015 - 15.03.2015 salariatul s-a aflat în concediu fără plată la solicitarea acestuia potrivit cererilor și deciziilor de suspendare nr. 695/02.03.2015 și nr. 160/06.03.2015, respectiv nr. 950/16.03.2015 și 167/16.03.2015.
Având în vedere cererea de chemare în judecată și perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale "01.06.2012-08.07,2013" și "31.12.2013 -01.06.2015", prin raportare la momentul în care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată - 24.08.2015, pârâta a invocat prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.06.2012 - 23,08.2012, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii.
În ceea ce privește acordarea sporului de noapte pentru perioadele în litigiu, a arătat că reclamantului i s-au aplicat dispozițiile legale ale art. 126 alin, 1 lit. a) din Codul Muncii, acesta nefiind îndreptățit la acordarea vreunui spor de noapte, deoarece programul de lucru al acestuia a fost stabilit potrivit art. 38 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 894/ 30.01.2012 în concordanță cu art. 126 alta. 1 lit a) din Codul Muncii care prevede faptul că salariații care lucrează pe timpul nopții beneficiază fie de un spor la salariu, fie de "program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază.
Având în vedere modalitatea programului de lucru prevăzută de Codul Muncii, de Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, stabilit astfel în concordanță cu dispozițiile legale în materie în vigoare, cât și cu acordul I.T.M. potrivit adresei nr. 4243/14.06.2011 în mod cert pentru perioada în litigiu a orelor de noapte lucrate nu se impune aplicarea niciunui fel de spor de noapte
Cu referire la acest program de lucru și la legalitatea aplicării art.126 alin.1 lit.a Codul muncii, pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat cu privire la considerentele sentinței civile nr.11779/03.10.2012 pronunțată de către Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr.850/318/2012 definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat că "prevederile Codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate"; de către societate, aspect care determină în mod cert pentru perioada ianuarie 2013 - iunie 2013 neaplicarea sporului de noapte.
Referitor la această excepție pârâta a arătat că este raportată la prevederile art.430 alin.1, 2 Cod pr. civ care dispune că excepția există dacă este vorba de "o chestiune deja tranșată";, inclusiv în "considerentele pe care aceasta se sprijină";, invocând în acest sens și disp. art.431 alin.2 Cod pr. civ., ceea ce este în concordanță și cu respectarea principiului securității raporturilor juridice prevăzut de dreptul comunitar.
În ceea ce privește petitul privind contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și sărbători legale pârâta a solicitat respingerea ca nefondat, deoarece aceste ore au fost compensate în condițiile art.137, art.142 alin.2 Codul muncii având în vedere că activitatea de pază are caracter continuu, acordându-se pentru repausul săptămânal spor la salariu negociat, prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar pentru orele lucrate în zilele de sărbători legale s-a acordat timp liber în compensare sau un spor la salariu potrivit art.141 raportat la art.142 alin.1 Codul muncii.
A menționat că, potrivit art. 137 alin. 3 din Codul Muncii în cadrul Contractului colectiv de muncă nr. 9696/15.12.2010 modificat prin Actul adițional nr. 3487/ 17.05.2011, la art. 41, s-a stabilit un spor adăugat la salariu pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de 0, 1%, apoi de 0,01%, spor care a fost acordat salariaților, aspect ce reiese din statele de plată și fișele de realizări.
Referitor la acordarea dobânzii legale la aceste drepturi alături de actualizarea cu indicele de inflație menționează că, s-ar afla în situația unei duble impuneri, în aplicarea unor penalități la penalități, între natura juridică a instituției indicelui de inflație și a instituției dobânzii legale fiind o clară diferență, respectiv prima este valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății daune compensatorii, iar ultima este o "sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată..", în acest sens fiind inclusiv practica judiciară în materie (Tribunalul Mehedinți, Sentința nr. 1509/13.03.2014).
De asemenea, în ceea ce privește plata contribuțiilor și impozitelor aferente diferențelor salariale stabilite arată că este o obligație ce incumbă societății și care se aplică în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, fiind efectul imediat următor a eventualei stabiliri de diferențe de drepturi salariale, aplicarea sancțiunii pentru neplata acestora căzând în sarcina altor organe ale statului.
În dovedirea celor susținute pârâta a depus la dosar în copie contractul individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, cererea de demisie nr. 571/18.06.2013;decizia nr. 572/18.06.2013; referatele șefului de obiectiv din 27.11.2012; contractul individual de muncă nr. 4257/27.12.2013 și actele adiționale; decizia nr. 253/01.06.2015; cererea nr. 695/02.03.2015 ; decizia nr. 160/06.03.2015; cererea nr. 950/16.03.2015; decizia nr. 167/16.03.2015;state de plată pentru perioada ianuarie 2012 - iunie 2013 și decembrie 2013 -iunie2015; pontajele pentru perioada august 2012 - iunie 2013 și decembrie 2013 - iunie 2015; Adresa nr. 452/26.01.2015 de înregistrare a Actul adițional nr. 2/2014 la CCM; Act adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă nr. 2/22.01.2014; răspunsul ITM la cererea nr. 536/22.01.2014; copie CCM, răspunsul ITM Mehedinți la cererea nr. 874/05.02.2013 referitor la Actul adițional la CCM nr. 3/31.01.2012; Act adițional nr. 1 la CCM nr. 3/31.01.2012; CCM nr. 3/31.01.2012;Adresele nr. 1681/17.05.2011 și nr. 4243/14.06.2011; Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 11779/3.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu; procese-verbale de predare-primire a postului de pază ianuarie 2014- iunie 2015.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că perioada pentru care solicită drepturile salariale este 24.08.2012-08.07.2013; 31.12.2013-01.06.2015.
La termenul din data de 06.11.2015 reclamantul și pârâta prin apărători, au solicitat încuviințarea probei testimoniale, iar prin încheierea din aceeași dată instanța a încuviințat proba testimonială.
În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții M. M., și M. N..
La termenul din data de 18.12.2015, reclamantul prin apărător a depus precizare de acțiunea prin care a solicitat actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale, rezultate din expertiză, cu indicele de inflație de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
Prin încheierea din data de 12.02.2016, în urma reiterării de către apărătorii părților de încuviințare a efectuării în cauză a probei cu expertiza contabilă, instanța a admis proba cu expertiza contabilă cu următoarele obiective:
- să se verifice și stabilească c/val. orelor suplimentare lucrate peste programul normal de lucru, în zilele de sărbători legale și repaus săptămânal în perioada 24.08.2012-08.07.2013; 31.12.2013-01.06.2015;
- să se verifice dacă reclamantul a efectuat ore suplimentare, dacă au fost plătite, dacă au fost compensate cu timp liber corespunzător;
- să se verifice și stabilească c/val orelor de noapte în perioada 24.08.2012-08.07.2013; 31.12.2013-01.06.2015, dacă a beneficiat de reducerea corespunzătoare a programului de lucru sau de sporul de 25% prevăzut de lege;
- să se calculeze indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- să se calculeze dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
În cauză a fost desemnat expert I. R., fiind încuviințată și cererea formulată de pârâtă privind participarea experților aleși în persoana expertului A. V., în baza art.330, pct.5 C.proc.civ.
Expertiza contabilă și opinia expertului asistent au fost depuse la dosar cu respectarea termenului prevăzut de art.336 C.proc.civ..
La expertiza depusă la dosar, reclamantul a formulat obiecțiuni, instanța apreciind întemeiată una singură, cea cu privire la aplicarea indicelui de inflație la sumele rezultate din raport. Astfel, pentru primele 5 obiecțiuni, instanța reține, în esență, că expertul a evidențiat înscrisurile și documentele, atât cele aflate la dosarul cauzei, cât și cele puse la dispoziție de pârâtă, care au stat la baza efectuării expertizei dispuse în cauză, respectiv contractele individuale de muncă și actele adiționale la acestea, foile colective de prezență, fluturașii de salarii și procesele verbale de predare-primire pe perioada din litigiu(din care rezultă fără echivoc programul de lucru al reclamantului).
De asemenea, a invocat și legislația avută în vedere la calculul dobânzii legale, respectiv OG13/2011 și a arătat că aceasta s-a aplicat la sumele brute rezultate din expertiză, iar cu privire la sporul privind munca prestată în zilele de repaus săptămânal a menționat că l-a calculat conform disp. art.41 din CCM la Nivel de Unitate aplicabil, respectiv de 0,1%(adică 1 leu/lună).
Cu privire la obiecțiunea referitoare la omisiunea expertului de a calcula valoarea contribuțiilor aferente drepturilor către Casa Județeană de Pensii, instanța constată că acesta nu a constituit obiectiv fixat de către instanță, și prin urmare nu poate fi avut în vedere de către expert.
Din suplimentul de expertiză depus la dosar ca răspuns la obiecțiunea admisă de instanță, reiese modul de calcul al indicilor prețurilor de consum, extrași de la INS.
La solicitarea instanței a fost depusă și anexa 4 cu indicii lunari a prețurilor de consum pentru perioada august 2012-ianuarie 2016.
Pârâta a formulat și depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul R. C. a fost angajatul societății pârâte în funcția de agent de pază, potrivit contractului individual de muncă nr. 3092/07.06.2011, contract încheiat pe perioadă nedeterminată, până la data de 08.07.2013 când în baza deciziei 572/18.06.2013 a încetat raporturile de muncă în temeiul art.55 lit.b C.muncii, ulterior reluând activitatea în cadrul societății tot în funcția de agent de securitate potrivit contractului individual de muncă nr.4257/27.12.2013, contract încheiat pe perioadă determinată de 3 luni, perioadă ce a fost prelungită prin actele adiționale încheiate la acest contract, respectiv nr.1/2014,2/2014,4/2014,5/2015,6/2015,7/2015 și 8/2015, până la data de 01.06.2015 când i-au încetat raporturile de muncă prin decizia nr.253/01.06.2015, decizie emisă în temeiul art.56 lit.i, C.muncii.
În perioada în care acesta a avut calitatea de salariat al societății a beneficiat de concediu fără plată, conform cererilor acestuia și a deciziilor de suspendare a raporturilor de muncă nr.695/02.03.2015, 160/06.03.2015, 950/16.03.2015 și 167/16.03.2015.
Din cuprinsul contractului individual de muncă încheiat de reclamant cu pârâta se constată că durata muncii era de 8 ore/zi respectiv 40 ore/săptămână însă specificul activității societății pârâte fiind unul de pază presupunea desfășurarea unei activități de pază în regim de lucru în ture de 12/24, precum și, datorită caracterului continuu, a unei activități desfășurate în timpul nopții, potrivit susținerilor atât ale reclamantului cât și ale pârâtei, susțineri confirmate și de procesele verbale de predare primire a serviciului, a pontajelor, a graficelor de lucru.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește modalitate de lucru cu privire la programul de noapte, pârâta a invocat în baza art. 430 cod proc civilă excepția puterii de lucru judecat cu privire la considerentele din sentința civilă 11779/3.10.2012 prin care s-a statuat că " prevederile codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate de către societatea pârâtă";.
Într-adevăr, din considerentele sentinței civile 11779/3.10.2012 a Judecătoriei Târgu-Jiu, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 252/26.02.2013 a Tribunalului Gorj, rezultă că prevederile codului muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate de societate, întrucât aceasta a înștiințat ITM cu referire la faptul că salariații societății prestează ore de noapte și li se aplică prevederile art. 126 lit. a Codul Muncii.
Astfel că, începând cu luna mai 2011, pentru orele de noapte lucrate, salariații beneficiază de program de lucru redus cu 1 oră față de durata normală a unei zile de lucru, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază. Această modalitate de lucru a fost inserată și în Decizia nr. 1559/5.05.2011 și în Regulamentul Intern nr. 1555/5.05.2011, art. 2, precum și în CCM la nivel de unitate, prin art. 40 ind.1.
În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât nu există tripla identitate prevăzută de art. 430 alin.3, respectiv oricare dintre părți poate opune lucru anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, ori în speța de față, hotărârea la care se face referire statuează asupra legalității stabilirii unui program de lucru la un alt punct de lucru al societății decât cel în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, iar verificările efectuate prin sondaj nu privesc și modalitatea în care a prestat activitate reclamantul, în cuprinsul hotărârii nefăcându-se referire în nici un fel la programul de lucru al acestuia, nici pe timp de zi și nici pe timp de noapte.
Cu privire la fondul pretențiilor instanța constată și reține următoarele:
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită plata orelor suplimentare efectuate în perioada 24.08.2012-07.07.2013 și 31.12.2013-01.06.2015 instanța îl constată întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Din procesele verbale de predare-primire a postului de pază aflate la dosar, din foile colective de prezență precum și din situația salariilor încasate de reclamant în perioada 24.08.2012-07.07.2013 și 31.12.2013-01.06.2015, analizate și de expertul numit în cauză cu efectuarea expertizei rezultă că, reclamantul a efectuat ore suplimentare peste programul de lucru în ture ca agent de pază 12/24 ore, având un program de lucru inegal datorită specificului postului acestuia și a specificului activității societății, ce implică o activitate continuă și un program de lucru în ture, existând și situația depășirii numărului de ore lucrătoare normate în lună.
Potrivit conținutului raportului de expertiză și a suplimentului la raport, în perioada dedusă judecății reclamantul a prestat un nr. de 112 ore suplimentare neplătite și necompensate cu timp liber corespunzător, respectiv un număr de 16 ore rezultate din statul lunii noiembrie 2012 în care se face mențiunea plății orelor suplimentare, valoare care însă nu se regăsește în salariul brut, un număr de 16 ore aferente lunii decembrie 2012, un număr de 3 ore/ noiembrie 2014, un număr de 19 ore/decembrie 2014, un număr de 19 ore/ianuarie 2015, un număr de 8 ore/februarie 2015, un număr de 11 ore/martie 2015 și un număr de 32 ore/mai 2015, din care un nr. de 12 ore au fost plătite în regim de ore suplimentare în luna aprilie și respectiv luna mai.
Faptul că, reclamantului nu i-au fost acordate recuperări pentru orele suplimentare prestate și nici c/val. acestora reiese din conținutul lucrării efectuate în cauză în urma verificării actelor dosarului și a actelor contabile aflate la sediul pârâtei din care rezultă că deși a prestat ore suplimentare acestea nu au fost compensate cu timp liber corespunzător și nici plătite neregăsindu-se în cuantumul salariului brut.
Conform prevederilor art. 120-124 Codul muncii, CCM valabil la nivel de unitate pe anii 2012-2014, munca suplimentară efectuată este prevăzută a se compensa cu ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acestora , iar în situația în care nu este posibilă compensarea cu ore libere plătite, se va proceda la plata acestor ore prin adăugarea la salariu de bază a unui spor ce nu poate fi mai mic de 75%.
Astfel, din probatoriul administrat coroborat cu concluziile raportului de expertiză și a suplimentului la acesta, instanța reține că în perioada dedusă judecății reclamantul a prestat activitate în ture inegale, conform specificului activității societății și a unui program prestabilit, fapt menționat și de către pârâtă, însă din documentele societății pârâte ce au fost puse la dispoziția expertului din care nu au reieșit date privind evidența orelor suplimentare pe perioada dedusă judecății, a rezultat efectiv că orele suplimentare prestate de reclamant , un număr de 112 ore, nu au fost compensate și nici plătite în următoarele 60 de zile, procedându-se de către expertul contabil la calcularea sporului legal prevăzut de actele normative sus arătate pentru aceste ore suplimentare efectuate de reclamant, rezultând suma netă și actualizată și cu dobânda legală de 334 lei.
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata orelor lucrate în zile de repaus săptămânal și sărbători legale, din același raport de expertiză rezultă că reclamantul a efectuat ore suplimentare pe perioada în litigiu și în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale datorită programului de lucru în ture, însă acestea i-au fost compensate doar parțial cu timp liber corespunzător, existând situații când nr. orelor lucrătoare a fost depășit și nu s-a acordat compensarea cu timp liber.
Deși pârâta a prevăzut prin contractele colective încheiate la nivelul societății acordarea de sporuri la salariu pentru activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal, din statele de plată și fișele de realizări coroborate cu lucrarea de specialitate efectuată în cauză se constată, că în perioada 24.08.2012-07.07.2013 și 31.12.2013-01.06.2015 pârâta a plătit efectiv reclamantului contravaloarea sporului de 0,1% pentru activitatea desfășurată respectiv câte un leu lunar.
Astfel, în urma recalculării orelor prestate în perioada de repaus săptămânal prin acordarea sporurilor prevăzute de CCM la nivel de unitate, pentru perioada dedusă judecății, reclamantul a beneficiat pentru numărul de 1154 prestate de c/val. a 1 leu lunar la salariu.
Pentru activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale, respectiv un nr. de 157 ore în perioada noiembrie 2012- mai 2015, pârâta, conform conținutului raportului de expertiză nu a acordat reclamantului nici compensarea cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile și nici nu le-a plătit prin acordarea unui spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100%, astfel că reclamantul a fost prejudiciat cu suma netă și actualizată și cu dobânda legală de 615 lei, astfel că în raport de prevederile art.142 C.muncii pârâta, nefăcând dovada compensării cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile a orelor astfel prestate, va fi obligată la plata sumei arătate reprezentând spor de 100% din salariul de bază.
Trebuie menționat că, în ceea ce privește drepturile astfel stabilite prin raportul de expertiză, respectiv ore suplimentare, ore în timpul repaosului săptămânal și ore desfășurate în sărbătorile legale, au fost însușite și de expertul parte al societății pârâte.
În ceea ce privește petitul privind acordarea sporului de noapte de 25%, instanța îl constată întemeiat urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Potrivit pontajelor, a proceselor verbale de predare-primire a turei, foile colective de prezență și situația salariilor pentru perioada dedusă judecății, reclamantul a desfășurat activitate în program de noapte un nr. de 1384 ore pentru care nu i-a fost plătită nici o sumă de bani cu titlu de spor ore noapte.
Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, pârâta a procedat la modificarea acestora în sensul punerii în concordanță cu prevederile art.126 lit.a C.muncii, respectiv reducerea programului de lucru cu 1 oră față de tura normală, însă din actele întocmite de însăși societatea pârâtă și depuse la dosarul cauzei, această prevedere nu a fost aplicată prin punerea în acord practic astfel că se impune aplicarea prevederilor C.muncii privind plata orelor de noapte prin acordarea unui spor la salariu de bază respectiv art.126 li.b.
Trebuie menționat că, susținerile pârâtei privind reducerea programului de noapte cu o oră, reducere care justifica neaplicarea unui spor pentru orele prestate în timpul nopții, instanța le constată nefondate, întrucât chiar dacă programul de muncă în timpul nopții a fost de doar 11 ore în loc de 12 ore, programul desfășurat în tura de zi era de 13 ore, respectiv de la orele 7,00 la orele 20,00, astfel că reclamantului nu i-a fost redus programul de lucru, conform actelor întocmite de pârâtă, cu o oră față de durata normală a zilei de muncă.
Astfel, potrivit conținutului raportului de expertiză contabilă, cât și din foile colective de prezență depuse la dosar rezultă cu certitudine faptul că salariatul nu au beneficiat de nici o compensare a efortului suplimentar prin reducerea turei de noapte, deoarece, tura de zi a fost mai mare, respectiv de 13 ore, ceea ce presupune faptul că, în realitate, programul de lucru nu a fost redus.
Mai mult, ceea ce nu a avut în vedere pârâta în calitate de angajator a fost faptul că dispozițiile art. 126 lit. a prevăd un "program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă";, iar noțiunea de durată normală a timpului de lucru este clar definită la art. 125 alin. (3) din Codul muncii astfel: "durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal";.
Câtă vreme programul de muncă stabilit a depășit durata normală a timpului de lucru ,,rezultând din expertiză faptul că au fost prestate lunar ore suplimentare, nu se poate vorbi despre aplicarea efectivă a dispozițiilor art. 126 lit. a din Codul muncii. Stabilirea prin actul adițional la contract colectiv de muncă a unui mod de organizare a activității în ture inegale nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor legale imperative ale art. 126 din Codul muncii. Mai mult, din examinarea dispozițiilor art. 401 din contractul colectiv de muncă, se constată că prin negociere nu s-a stabilit în vreun fel un program concret, ci au fost reluate parțial dispozițiile legale prevăzute la art. 125 și 126 din Codul muncii.
În speță pentru perioada dedusă judecății pentru cele 1384 ore prestate în program de noapte și neplătite de angajator, reclamantului i se cuvine suma netă și actualizată și cu dobânda legală de 1280 lei, sumă rezultată în urma aplicării unui spor de 25% conform prevederilor art.126 lit.b C.muncii, spor care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost aplicat urmare a nerespectării de către pârâtă a prevederilor art.126 lit.a C.muncii, prevederi pe care de altfel pârâta le inserase în CCM la nivel de unitate. .
În consecință, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului contravaloarea orelor lucrate în timpul nopții.
Cu privire la acordarea diferențelor de drepturi salariale susmenționate în cuantum reactualizat, precum și la plata dobânzii legale în raport de scadența fiecărui drept restant până la data plății efective, solicitată de reclamant, instanța apreciază că se impune această modalitate de plată având în vedere că dobânda reprezintă o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, daune compensatorii.
In ceea ce privește susținerea pârâtei că acordarea dobânzii alături de actualizarea cu indicele de inflație ar duce la o dublă impunere, instanța nu le poate primi întrucât indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantul din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost calculați și plătiți la termen, respectiv lunar, fiind astfel admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă impunere.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aferente diferențelor salariale cuvenite reclamantului instanța îl constată neîntemeiat urmând a-l respinge întrucât pe de o parte, chiar dacă art.40 alin.2 lit.f C.muncii prevede obligația angajatorului să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii, această obligație incumbă angajatorului pentru drepturile salariale cuvenite și acordate în baza contractului individual de muncă aflat în derulare, ori drepturile ce fac obiectul cauzei deduse judecății sunt drepturi de natură salarială nerecunoscute și neacordate de angajator.
Pe de altă parte, obligația de plată a contribuțiilor și impozitelor este o obligație ce incumbă societății la momentul efectuării plății acestor diferențe, diferențe ce au fost stabilite prin hotărârea judecătorească de față neputându-se reține la acest moment existența culpei angajatorului în neîndeplinirea acestei obligații.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța urmează a admite în parte acțiunea și precizarea de acțiune, va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, va lua act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la petitul privind sporul de vechime și va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2229 lei, sumă netă actualizată și cu dobânda legală reprezentând diferențe drepturi salariale cuvenite și neacordate, din care: 1280 lei reprezentând c/val. spor noapte pe perioada 24.08.2012-08.07.2013 și 31.12.2013-01.06.2015; 334 lei reprezentând c/val. orelor suplimentare lucrate peste timpul normal de lucru în perioada 24.08.2012-08.07.2013 și 31.12.2013-01.06.2015; 615 lei reprezentând c/val. ore lucrate în zilele de sărbători legale pe perioada 24.08.2012-08.07.2013 și 31.12.2013-01.06.2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală la data plății efective.
Va respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor aferente drepturilor de mai sus.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 cod proc civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 1600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând c/valoare onorariu expert și c/valoare onorariu avocat, apreciind că nu se impune reducerea acestora, raportat la complexitatea și circumstanțele cauzei, precum și la activitatea desfășurată de avocat(valoarea cauzei și prezența avocatului la 10 termene de judecată).
Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei conform deciziei nr.3684/01.09.2016 a Curții de Apel Craiova.
| ← Posibilitatea cumulului pensiei anticipate parţiale cu... | Contestaţie decizie de pensionare. Jurisprudență Pensii → |
|---|
