Anulare act. Jurisprudență Raporturi de muncă

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 311 din data de 26.04.2016

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 21.04.2015 și înregistrată sub nr. 3679/101/2015 reclamantul PC a chemat în judecată pe pârâtul S.C. ȘN SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în termen în vederea Anularii Hotărârii Consiliului de Administrație nr.6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr.6 din 18.03.2015 a ȘN O, anularea preavizului nr. 803 din 18.03.2015, repunerea părților în situația anterioara, respectiv reîncadrarea în munca a reclamantului pe funcția deținută anterior, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate pentru perioada de la încetarea efectiva a contractului individual de munca și până la data reîncadrării, acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional și de drept la care a fost supus și acordarea cheltuielilor de judecata.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului individual de munca pe perioada nedeterminata nr.2148/28.10.1997 este salariat al societății parate, iar din anul 2008 este director executiv cu remunerație bruta lunara in suma de 12.500 lei.

A arătat ca din data de 17.12.2014 a fost in concediu de odihna si concediu fără plată pană in data de 17.03 2015, când a revenit la locul de munca, așa cum rezultă si din decizia nr.5/18.03.2015, prin care se constata încetarea suspendării contractului individual de munca.

A precizat că în perioada suspendării contractului individual de munca a fost plecat din tară, iar in lipsa sa i s-a comunicat o adresa intitulata "comunicarea nr.248/20.02.2015";, prin care i se aduce la cunoștința că s-a luat o hotărâre in cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație a ȘN O prin care s-a aprobat noua organigrama potrivit căreia se desființează postul de director de producție ocupat de acesta.

A susținut că această comunicare a fost primita de către un vecin care i-a pus-o la dispoziție când s-a întâlnit după întoarcerea în țară, nefiind însoțită de nici un act care sa ateste ca cele consemnate in cuprinsul său sunt reale.

A menționat ca in decembrie 2014 a promovat o acțiune in instanță privind obligarea intimate societăți la plata unor drepturi salariale reținute ilegal, acțiune ce a fost admisa in cadrul dosarului cu numărul 8981/101/2014 al Tribunalului M, iar potrivit acestor acte s-a dispus concedierea pe temeiul desființării locului de munca urmare noii organigrame.

A arătat că potrivit art.65 Codul Muncii rezultă că pentru a se desființa un loc de munca sunt necesare condiții esențiale ce trebuie întrunite pentru ca desființarea locului de munca sa fie efectiva, sa fie o cauza reala si serioasa.

A invocat faptul că actele contestate sunt lovite de nulitate absoluta deoarece nu se respectă prevederile art. 76 din Codul Muncii, deoarece nu cuprinde motivele concedierii, este nelegala si netemeinica, deoarece reorganizarea este una formala, nefiind determinate de lipsa de utilitate a postului de director operațional in condițiile in care atribuțiile acestuia sunt exercitate in continuare de către o alta persoana.

A susținut că aspectele enunțate ca motiv al concedierii sunt numai o aparentă a legalității, in realitate fiind măsuri abuzive care țin de persoana sa, deoarece a solicitat drepturi salariale reținute de către unitate in mod ilegal.

In ceea ce privește reducerea cheltuielilor invocate ca motiv al reorganizării, a arătat ca sunt menținuți in cadrul șantierului doi maiștrii care au ieșit la pensie, continuarea activității acestora fiind ilegala deoarece nu au aprobarea sa in calitate de director de producție, fiind vorba despre maiștrii AG si Vl, acest aspect încălcând si contractual colectiv de muncă, ultima prelungire a activității celor doi efectuându-se in 08.03.2015.

A arătat că potrivit raportului anual al administratorilor, conform Legii 297/2004 a Regulamentului CNVM nr.1/2006 si a ordinului MFP nr.1286/01.10.2013 pentru exercițiul financiar 2014 - document cu caracter public al ȘN O, societatea are profit net înregistrat de 4.404.700 lei.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului Muncii.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: comunicarea nr. 248/20.02.2015, preaviz nr. 803/18.03.2015 și contract individual de muncă nr. 2148/28.10.1997.

La data de 29.05.2015 pârâtul S.C. ȘN SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, in principal, ca inadmisibila, iar, in subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepție a invocat necompetenta funcționala a Secției de contencios - administrativ si fiscal în soluționarea prezentului litigiu.

Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere, având ca obiect "Repunerea in termen în vederea anularii Hotărârii Consiliului de Administrație nr 6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015", urmează sa se constatate că acesta este de competența funcționala a Secției a II- a Civile, fiind vorba despre un litigiu între o persoana fizică și un profesionist, având ca obiect anularea unor acte interne de organizare ale profesionistului, iar în ceea ce privește capetele 2-5 de cerere, urmează sa se constatate ca este un litigiu de dreptul muncii - având ca obiect anularea unui act juridic vizând raporturile de muncă dintre parți si capete de cerere accesorii anularii acestui act juridic, inclusiv pretenții în considerarea raporturilor de dreptul muncii derulate intre părți - capete de cerere care sunt de competenta Secției Conflicte de Munca si Asigurări Sociale.

Pe cale de excepție a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, având ca obiect Anularea hotărârii Consiliului de Administrație nr 6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015.

A solicitat să se constatate că hotărârile Consiliului de Administrație și ale Conducerii Executive având ca obiect aprobarea unei organigrame nu pot fi contestate in instanța, sens in care precizează că menținerea, invalidarea sau suspendarea efectelor unei decizii a Consiliului de Administrație cu privire la aprobarea unei organigrame este atributul Adunării Generale a Acționarilor, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. 3 si art. 132 din Legea nr. 31/1990.

A arătat că, din analiza textelor legale invocate rezulta foarte clar ca posibilitatea atacării unei Decizii a Consiliului de Administrație este acordata numai în situația în care respectiva decizie are ca obiect masurile prevăzute de art. 113 litera b si c din Legea 31/1990 (mutarea sediului societății si schimbarea obiectului de activitate).

A susținut că analiza legalității administrării si a oportunității luării unor decizii de către organele de conducere se face de către Adunarea Generală a Acționarilor, organism abilitat de lege sa decidă antrenarea răspunderii organelor de conducere, iar în cazul dedus judecații, Adunarea generala Ordinara a SNO SA a decis, prin Hotărârea nr. 42/17.04.2015 aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor pentru exercițiul financiar 2015 - hotărâre care atesta însușirea deciziilor luate de organele de conducere ale societății.

Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea capătului 2 de cerere având ca obiect anularea preavizului nr. 803A8-03.2015 si a capetelor de cerere subsecvente, respectiv a capetelor 3-5 de cerere, solicitând să se constate că actul juridic atacat - respectiv Preavizul purtând nr. 803/18.03.2015 - nu este un act juridic care modifica condițiile de încheiere sau de executare a contractului individual de munca, ci reprezintă o înștiințare prealabila prin care i s-a adus la cunoștința angajatului că la o data ulterioara, respectiv la împlinirea termenului de preaviz, urmează sa se dispună desfacerea contractului de muncă.

A invocat prevederile art. 266 din Codul Muncii care circumscriu obiectului unui conflict de muncă actele juridice vizând încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale.

Având in vedere ca actul juridic atacat, respectiv înscrisul intitulat "Preaviz", purtând numărul 803/18.03.2015 nu a avut ca efect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de munca al reclamantului, a apreciat că acțiune este inadmisibilă.

În acest sens, a invocat si Decizia nr. 7/1999 a Curții Constituționale, care a arătat ca nu se impune reglementarea posibilității atacării in instanța a înștiințării emise de angajator vizând acordarea de preaviz, tocmai având în vedere că aceasta înștiințare nu are ca efect încetarea contractului individual de muncă.

A susținut că si capetele 3-5 de cerere sunt inadmisibile.

A solicitat să se pună in vedere reclamantului să își precizeze, in fapt si in drept, ultimul capăt de cerere, respectiv capătul de cerere prin care solicita acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei, întrucât reclamantul nu a precizat considerentele pentru care solicita obligarea la plata de despăgubiri morale.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A arătat că reclamantul a fost salariat al societății pârâte in perioada 14.10.1997-2015 fiind încadrat inițial in funcția de inginer, iar din 15.09.2008 a fost numit in funcția de director producție.

A menționat că situația financiara a societății a fost foarte dificila începând cu anul 2009 - anul declanșării crizei financiare mondiale afectând foarte puternic sectorul construcțiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2009, societatea pârâtă a fost intr-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activității.

Astfel, in aceasta perioada au fost efectuate mai multe concedieri individuale si colective, astfel încât numărul de salariați sa corespunda nevoilor reale ale societății.

In acest sens a menționat ca, daca in anul 2008 societatea avea un număr de 850 salariați, in anul 2015 societatea mai are un număr de 332 salariați

A susținut că în ciuda eforturilor depuse, societatea a înregistrat pierderi in anii fiscali 2012 si 2013, pentru ca in anul 2014 sa se realizeze un profit determinat de activitatea desfășurata de Sucursala A a societății, dar fără a se reuși acoperirea pierderilor din anii precedenți.

In acest sens, a menționat că activitatea derulata de societate la sediul principal din O nu a dus la realizarea unui profit, profitul precizat de reclamant din acțiune rezultând, în principal, din activitatea desfășurata de Sucursala A a societății.

A arătat că pe fondul rezultatelor financiare slabe ale societății precum si față de solicitările formulate de sindicatele din societate (adresa nr. 1799/24.05.2013), prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 6/10.12.2014 s-a dispus reorganizarea activității de producție. Astfel, s-a decis ca activitatea de producție sa fie subordonata Directorului Tehnic Pregătirea Fabricației, fiind desființat postul de Director de Producție, iar această decizie nu a avut în vedere persoana reclamantului ci adoptarea acesteia s-a efectuat numai pe fondul necesitații eficientizării activității si a reducerii costurilor.

A menționat ca societatea i-a oferit reclamantului un post de inginer, corespunzător pregătirii sale profesionale, dar acesta nu a înțeles să accepte postul care i-a fost oferit și a făcut demersuri si către Agenția de Ocupare a Forței de Munca în vederea redistribuirii reclamantului.

Totodată, a arătat ca reorganizarea a fost reala si efectiva, sens in care a menționat ca postul deținut de contestator nu mai exista în prezent in organigrama societății iar in ședința Consiliului de Administrație din data de 10.12.2014 au fost luate mai multe măsuri, respectiv: a fost analizat si modul de realizare a bugetului de venituri si cheltuieli la 31.12.2014, s-a decis aprobarea unor contracte perfectate de societate, s-a decis aprobarea organigramei societății.

A solicitat să se observe că introducerea acțiunii in instanța (dosar nr.8981/ 101/2014) despre care face vorbire reclamantul s-a realizat in data de 23.12.2014, deci ulterior desființării postului in baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.6 din 10.12.2014, astfel încât susținerile reclamantului potrivit cărora desființarea postului de director producție ar fi ca urmare a promovării acestei acțiuni, sunt total nefondate.

În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 Noul Cod Procedură civilă.

În dovedire a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Hotărârea Consiliului de Administrație nr.6 din 10.12.2014, Decizia Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015, Preavizul nr.803/18.03.2015, Hotărârea AGOA nr.42/17.04.2015, adresa sindicate nr. 1799/24.05.2013, organigrame societate, contractul individual de munca nr.2148/28.10.1997, portal Tribunalul M - Informații, adresa către AJOFM M nr.812/19.03.2015 si răspunsul AJOFM M nr.59R/02.04.2015, cu lista locurilor de munca vacante.

Prin încheierea de ședință din 29.06.2015 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Palcu Cristian, și pe pârâtul S.C. ȘN SA, în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M.

Urmare a declinării dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.3679/101/2015*.

Prin sentința civilă nr.4075/29.09.2015 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul PC, și pe pârâtul S.C. ȘN SA, în favoarea Tribunalului M Secția a II a de Contencios Administrativ și Fiscal și s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel C pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea în termen în vederea Anularii Hotărârii Consiliului de Administrație nr.6/10.12.2014 si a Deciziei Conducerii Executive nr.6 din 18.03.2015 a ȘN O, anularea preavizului nr.803 din 18.03.2015, repunerea părților în situația anterioara, respectiv reîncadrarea în munca a reclamantului pe funcția deținută anterior, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate pentru perioada de la încetarea efectiva a contractului individual de munca și până la data reîncadrării, acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional și de drept la care a fost supus

Urmare a declinării dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C sub nr. 1452/54/2015.

Prin cerere de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea mai multor cereri, și anume: anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 6/18.03.2015 emisă de ȘN O, anularea hotărârii Consiliului de administarție nr. 6/10.12.2014, anularea preavizului acordat nr. 803/18.03.2015, precum și repunerae părților în situația anterioară desfacerii contractului de muncă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.3679/101/2015**.

La data de 19.01.2016 contestatorul a depus precizare în sensul că a înțeles să conteste concedierea sa despre care a luat cunoștință la data comunicării preavizului concretizată prin Decizia de concediere nr.11/24.04.2015, precum și actele avute în vedere de intimată la luarea măsurii de concediere.

Prin încheierea de ședință din data de 01.03.2016 a fost conexat la dosarul de față dosarul 5372/101/2015 întrucât între cele două există o strânsă legătură și pentru o soluționare unitară a acestora.

Pârâtul ȘN O S.A., a depus la dosar note de ședința prin care a solicitat calificarea juridica a precizărilor formulate la termenul de judecata din data de 19.01.2016 ca fiind o modificare a acțiunii in sensul completării obiectului cererii de chemare în judecata cu un nou capăt de cerere, vizând anularea deciziei de concediere nr. 11/124.04.2015, cu consecința:

În principal, a respingerii ca tardiv formulate a cererii modificatoare, ca urmare a aplicării prevederilor art. 204 alin. 1 Cproc.civ, coroborate cu art. 204 alin. 3 C.proc.civ;

În subsidiar, a solicitat respingerea acestui nou capăt de cerere ca tardiv formulat, raportat la prevederile art. 45 de zile prevăzut de art. 211 litera a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

În măsura în care se vor respinge primele doua excepții solicită respingerea acestui nou capăt de cerere ca nefondat

I. În ceea ce privește "Precizările" formulate pentru termenul din 19.01.2016, apreciază că se impune ca instanța de judecata să dea calificarea juridica corectă a acestor precizări.

În acest sens, urmează să se constate că nu sunt în ipoteza unor precizări la cererea de chemare în judecata ci în ipoteza clară a unei cereri modificatoare a acțiunii, prin introducerea unui nou capăt de cerere, respectiv acela al anularii deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015.

Cererea de chemare în judecata a fost formulată de către reclamant prin apărător ales, obiectul acesteia fiind foarte clar exprimat în 6 capete de cerere, prin care s-a solicitat să se dispună: repunerea în termen în vederea anularii Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015; anularea preavizului nr. 803/18.03.2015; repunerea părților în situația anterioară, respectiv reîncadrarea în muncă a reclamantului pe funcția deținută anterior;

Acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate pentru perioada de la încetarea efectivă a contractului individual de muncă și până la data reîncadrării; acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei - pentru abuzul decizional și de drept la care a fost supus; cu plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 21.04.2015, dată la care nu se poate susține că s-ar fi intenționat și atacarea deciziei de concediere, deoarece la acea data decizia de concediere nu fusese emisă, fiind emisă ulterior sesizării instanței, respectiv în data de 24.04.2015. Totodată, din lecturarea cererii de chemare în judecată rezultă foarte clar că la momentul formulării acesteia reclamantul nu a înțeles să investească instanța și cu actele juridice ulterioare preavizului nr. 803/18.03.2^015.

O dovadă că prezenta acțiune nu a avut ca obiect și decizia de concediere nr. 11/24.04.2015 este acțiunea formulata de același reclamant și înregistrată pe rolul Tribunalului M sub nr. 5372/101/2015 - acțiune prin care a fost atacata, în mod expres aceasta decizie de concediere.

Având în vedere că prin precizările formulate la data de 19.01.2016 s-a solicitat anularea unui act juridic care nu există la momentul formulării cererii de chemare in judecata, urmează să se constate că solicitarea reclamantului nu poate fi calificata decât ca o modificare a obiectului acțiunii, prin introducerea unui nou capăt de cerere constând în anularea deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015.

Urmează să se constate că nu sunt în ipoteza juridica indicată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, respectiv 204 alin. 2 C.proc.civ, deoarece nu sunt în nici una din cele 4 ipoteze reglementate de art. 204 alin. 2 NCPC, respectiv: îndreptare de eroare materiala, mărirea sau micșorarea cuantumului obiectului cererii, etc. În acest sens, urmează să se constate că deși reclamantul face trimitere la art. 204 alin. 2 NCPC acesta "omite" să indice pe care dintre cele 4 ipoteze juridice le-a considerat aplicabile în cauza.

În raport de acest nou capăt de cerere, societatea înțelege să invoce 2 excepții, respectiv:

1. Excepția decăderii reclamantului din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 1 NCPC.

În susținerea excepției arată că primul termen la care reclamantul a fost legal citat în această cauză a fost termenul din data de 29.06.2015, termen la care reclamantul nu a înțeles să își modifice acțiunea.

De asemenea, în considerarea prevederilor art. 204 alin. 3 NCPC menționează că societatea nu este de acord cu aceasta modificare a acțiunii, sens în care nu dorește ca această modificare să fie avuta în vedere de instanța de judecată.

Având în vedere evidența depășirii a termenului legal în care se poate modifica acțiunea - respectiv termenul la care partea este legal citată - solicită decăderea reclamantului din dreptul de a își modifica acțiunea cu consecința respingerii ca tardiv formulată a modificării acțiunii.

2. În măsura în care se va trece peste excepția decăderii reclamantului din dreptul de a - și modifica acțiunea, solicită respingerea ca tardiv formulata a capătului de cerere care vizează anularea deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015.

În susținerea acestei excepții învederează următoarele aspecte: să se constate că actul juridic atacat - respectiv Decizia nr. 11/24.02.201)5 a fost comunicat către reclamant, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta fiind primită la data de 27.04.2015.

Raportat la data comunicării deciziei de concediere (27.04.2015) termenul de 45 de zile calendaristice in care ar fi putut fi contestata aceasta decizie expira la data de 10.06.2015.

Arată că noul capăt de cerere a fost tardiv formulat, având în vedere că modificarea acțiunii a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M în data de 19.01.2016, cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut de art 211 litera a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Nu se poate reține că reclamantul ar fi formulat în termen modificarea la acțiune cu privire la anularea deciziei de concediere, în condițiile în care:

Prezenta acțiune a fost formulata la data de 21.04.2015 - anterior emiterii si comunicării Deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015;

Reclamantul a mai formulat o acțiune având același obiect (anularea deciziei nr. 11 /2015) - respectiv acțiunea înregistrată sub nr. 5372/101/2015, acțiune care inițial a fost trimisă în vederea conexării cu prezenta cauza și ulterior a fost suspendata, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPC. Arată că în cadrul apărărilor formulate în această acțiune a solicitat respingerea acțiunii ca tardiv formulată;

În perioada 10.06.2015-19.01.2016 reclamantul nu a înțeles să formuleze precizări în prezenta cauza, astfel că termenul la care a înțeles să investească instanța cu soluționarea acestui nou capăt de cerere nu poate fi reținut ca fiind decât cel din data de 19.01.2016.

II. În subsidiar, dacă se va trece peste cele doua excepții invocate anterior, solicită respingerea acestui nou capăt de cerere ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost salariatul societății începând cu data de 14.10.1997, având pregătirea de inginer (CIM nr.2148/28.10.1997). începând cu data de 15.09.2008, d-1 PC a fost numit în funcția de director producție în baza hotărârilor CA nr.9/17.09.2008 și nr.3/13.03.2009. În perioada 15.09.2008-2015 a fost încadrat în funcția de director de producție.

Arată că situația financiara a societarii a fost foarte dificilă începând cu anul 2008 - anul declanșării crizei financiare mondiale.

Precizează că această criza financiară a afectat foarte puternic sectorul construcțiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2008, societatea a fost într-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activității.

Astfel, în aceasta perioadă au fost afectați toți salariații societarii, deoarece în aceasta perioadă au fost adoptate următoarele masuri:

În ceea ce privește preturile s-a constatat o scădere a preturilor aferente construcției corpurilor de nave (activitate derulată de societatea noastră), ceea ce a determinat conducerea societății să adopte masuri organizatorice din punctul de vedere al personalului care să permită menținerea societății pe piața constructorilor de nave;

Au fost efectuate mai multe concedieri colective și individuale, astfel încât numărul de salariați să corespundă nevoilor reale ale societății. în acest sens menționează că, dacă în anul 2008 societatea avea un număr de 850 salariați, în anul 2015 societatea mai avea un număr de 355 salariați. S-a aplicat salarizarea în acord a personalului societății - forma de salarizare care a dus la reducerea veniturilor tuturor salariaților în raport de rezultatele activității de producție;

Cu toate eforturile depuse, societatea a înregistrat pierderi în anii fiscali 2012 și 2013, pentru ca în anul 2014 să se realizeze un profit determinat de activitatea desfășurată de Sucursala A a Societății.

Pe fondul rezultatelor financiare slabe ale societății precum și față de solicitările formulate de sindicatele din societate, prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 6/10.12.2014 s-a dispus reorganizarea secției de producție. Astfel, s-a decis ca secția de producție să fie subordonata Directorului Tehnic Pregătirea Fabricației, fiind desființat postul de Director de Producție.

A mai menționat că aceasta decizie nu a avut în vedere persoana reclamantului ci adoptarea acesteia s-a efectuat numai pe fondul necesitații eficientizării activității și a reducerii costurilor.

De asemenea, arată că decizia nu a avut în vedere litigiul demarat de reclamant, litigiu care a făcut obiectul dosarului nr. 8981/101/2014 al Tribunalului M și care a fost soluționat favorabil societății prin decizia pronunțată de Curtea de Apel C la data de 03.07.2015.

A mai arătat că societatea i-a oferit reclamantului un post de inginer, dar acesta nu a înțeles să accepte postul care i-a fost oferit.

De asemenea, precizează că societatea a făcut demersuri și către Agenția de Ocupare a Forței de Munca în vederea redistribuirii reclamantului.

Totodată, arătă că reorganizarea a fost reală și efectivă, sens în care menționează că postul deținut de contestator nu mai exista în prezent în organigrama societății.

În acest sens, arată că în ședința Consiliului de Administrație din data de 10.12.2014 au fost luate mai multe masuri, respectiv: a fost analizat și modul de realizare a bugetului de venituri și cheltuieli la 31.12.2014; s-a decis aprobarea unor contracte perfectate de societate;s-a decis majorarea salariilor de încadrare;s-a decis formarea unui fond de premiere al salariaților;s-a decis aprobarea organigramei societății.

A mai arătat că prin oferirea unui post de inginer și prin demersurile efectuate la AJOFM, a probat faptul că desființarea postului de Director de Producție a fost o măsură organizatorică care nu a fost luată în considerarea persoanei contestatorului, atâta timp cât societatea a dorit continuarea raporturilor de muncă cu acesta, doar ca pe alt post, sens în care i-a oferit postul de inginer.

În ceea ce privește conținutul Deciziei nr. 11/2015, urmează să se constate că aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 76 Codul Muncii cuprinzând pe larg motivele care determină concedierea în cuprinsul art. 2.1 din decizia contestată.

O dovada a faptului că această reorganizare a fost efectivă consta tocmai în faptul că atribuțiile contestatorului au fost redistribuite către un alt salariat al societății, nefiind angajat un alt salariat care să exercite aceste atribuții și fiind totodată diminuate cheltuielile de salarizare ale societății.

În ceea ce privește Decizia Consiliului de Administrație nr. 6/10.12.2014, precizează că: atribuțiile normale ale unui Consiliu de Administrație presupun și decizii în ceea ce privește personalul societății, decizii care întotdeauna sunt necesare, în cazul în care este evident ca efectele crizei financiare nu au dispărut, iar preturile aferente contractelor perfectate de societate nu mai sunt la nivelul anului 2008;

Reorganizarea ȘN O SA a presupus efectuarea mai multor concedieri individuale și colective în perioada 2008-2014 - oportunitatea acestor concedieri fiind analizată de Consiliul de Administrație la momentul emiterii fiecărei decizii;

Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea modificării acțiunii, în principal, ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire a depus următoarele înscrisuri: dovada comunicării Deciziei de concediere prin scrisoare recomandată în data de 27.04.2015; copia acțiune care face obiectul dosarului nr. 5372/101/2015 al Tribunalului Mehedinți; întâmpinarea formulata de societatea noastră în acea cauza; extras de pe portalul instanțelor

Pârâtul ȘN O SA a depus note de ședință prin care a arătat că :prin decizia Consiliului de Administrație nr. 6/10.12.2014 s-a dispus aprobarea

unei noi organigrame care cuprindea subordonarea activității de producție

Directorului Tehnic Pregătirea Fabricației și desființarea postului de Director

Producție. Conform deciziei CA nr. 6/10.12.2014, ca urmare a desființării postului de Director Producție, contestatorului i s-a oferit postul de inginer, dar acesta nu a dorit continuarea raporturilor de munca cu societatea noastră, astfel încât a fost emisa decizia de concediere contestata.

A menționat că societatea a disponibilizat in perioada 2011-2014 un număr de 82 de salariați, după cum urmează: în anul 2011 - 55 de salariați; în anul 2012 - 5 salariați; în anul 2013 - 20 de salariați; în anul 2014 - 1 salariat;în anul 2015 - 1 salariat.

La momentul emiterii deciziei de concediere societatea avea doi salariați

pensionari, respectiv: Dl.AG - angajat pe postul de maistru în cadrul secției Pregătirea fabricației, confecții secție volum, montaj, saturare probe, centre profit, bugete nave; Dl.VI - angajat pe postul de șef atelier din cadrul departamentului Organizare și Urmărirea Producției, At. întreținere reparații utilaje, marangozi, lansare nave;

Contractele individuale de muncă inițiale a celor doi salariați, au încetat de drept, conform art.56 lit.c din Codul Muncii(pensie limita de vârsta), iar ulterior li s-au încheiat alte contracte individuale de munca pe perioada determinata.

A menționat că de la data desfacerii contractului de munca și până în prezent societatea nu a avut angajata nici o alta persoană pe funcția de director de producție, funcție deținuta anterior de către contestator.

În ceea ce privește Compartimentul de Producție, arată că acesta este parte integranta din ȘN O SA. În acest sens, a menționat că nu poate

contabiliza rezultatele unui singur compartiment (a cărui contabilitate nu este

organizată distinct). În ceea ce privește ȘN O SA,

societatea înregistrează la data de 31.12.2015 suma de 6.274.833 lei, reprezentând pierderi neacoperite din anii precedenți (2011,2012 si 2013).

A precizat că nu s-au făcut angajări, după concedierea contestatorului, în funcția

deținuta de către acesta, respectiv de director producție, postul fiind desființat în

noua organigrama iar atribuțiile postului au fost preluate de directorul tehnic

pregătirea fabricației (post existent în organigrama societății în anul 2014, anul

emiterii Deciziei de CA nr. 6/2014).

Compartimentul Producție/Dispecerat a fost înființat conform organigramei la data de 01.01.2015.

În ceea ce privește preavizul acordat contestatorului înțelege să facă

următoarele precizări:

Potrivit art. 75 alin. 1 Cod Muncii termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare;

Potrivit art. 170 alin.2 din contractul colectiv de munca la nivel de societate termenul de preaviz este de 30 de zile calendaristice;

Termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare a început să curgă începând cu data de 19.03.2015 și s-a terminat în data de 28.04.2015, având in vedere că: În data de 19.03.2015 contestatorul a fost in preaviz; în data de 20.03.2015 contestatorul a avut o zi de concediu de odihna - concediu care nu suspenda termenul de preaviz. în perioada 23.03.2015-27.03.2015 contestatorul a fost în preaviz; în data de 30.03.2015 si respectiv 31.03.2015 contestatorul s-a aflat in concediu medical, concediu care s-a prelungit pana in data de 08.04.2015. Data de 13.04.2015 a fost zi libera (a doua zi de Paste); din data de 09.04.2015 până în data de 28.04.2015 inclusiv contestatorul s-a aflat în perioada de preaviz.

A mai arătat că astfel termenul de preaviz a fost respectat de societatea acesta fiind de 20 de zile lucrătoare (respectiv zilele de 19, 20, 23, 24, 25, 26 si 27 martie (7 zile) la care se adaugă zilele de 9,10,14,15,16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 27 si 28 aprilie 2015 (13 zile) - conform art. 75 alin. 1 din Codul Muncii.

De asemenea, a precizat că a fost respectat și termenul de preaviz 30 de zile calendaristice prevăzute de art. 170 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, acestea fiind: 19-29 martie 2015 (11 zile) la care se adaugă 9-28 aprilie (20 de zile).

În dovedire a depus :extras Statul de funcțiuni pentru Conducerea executiva a societății;concediile medicale relevante in calculul termenului de preaviz;pontajele lunare pe lunile martie si aprilie 2015 din care rezulta perioada de preaviz;

Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Excepția inadmisibilității petitului având ca obiect Anularea hotărârii Consiliului de Administrație nr 6/10.12.2014 și a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015 este întemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente.

Hotărârile Consiliului de Administrație și ale Conducerii Executive având ca obiect aprobarea unei organigrame nu pot fi contestate in instanța, în acest sens, menținerea, invalidarea sau suspendarea efectelor unei decizii a Consiliului de Administrație cu privire la aprobarea unei organigrame este atributul Adunării Generale a Acționarilor, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. 3 si art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Din analiza textelor legale menționate rezultă că posibilitatea atacării unei Decizii a Consiliului de Administrație este acordata numai în situația în care respectiva decizie are ca obiect masurile prevăzute de art. 113 litera b si c din Legea 31/1990 (mutarea sediului societății si schimbarea obiectului de activitate).

Analiza legalității administrării si a oportunității luării unor decizii de către organele de conducere se face de către Adunarea Generală a Acționarilor, organism abilitat de lege sa decidă antrenarea răspunderii organelor de conducere, iar în cazul dedus judecații, Adunarea generala Ordinara a SNO SA a decis, prin Hotărârea nr. 42/17.04.2015 aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor pentru exercițiul financiar 2015 - hotărâre care atesta însușirea deciziilor luate de organele de conducere ale societății.

Excepția decăderii reclamantului din dreptul de a modifica acțiunea precum și excepția tardivității contestației privind capătul de cerere care vizează anularea deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015 sunt nefondate pentru cele ce urmează.

Astfel, prin decizia nr. 93/09.10.2015 a Curții de Apel C, de soluționare a regulatorului de competență, s-a reținut că, acțiunea reclamantului are mai multe obiecte, având caracter principal cererea privind anularea deciziei de concediere, iar celelalte petite, (anularea preavizului, repunerea în termen) au un caracter accesoriu.

Față de calificarea cererii de chemare în judecată dată de către instanța superioară și raportat la data concedierii 24.04.2015 și respectiv data înregistrării acțiunii, 21.04.2015, se constată că acțiunea a fost formulată în termen.

Precizarea acțiunii după revenirea dosarului la tribunal, în urma regulatorului de competență, a fost efectuată la solicitarea instanței, urmare a calificării date cauzei de către Curte și deci nu poate fi considerată drept modificarea cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei se reține că, reclamantul PC a fost salariatul SC ȘN SA începând cu data de 14.10.1997, având pregătirea de inginer (CIM nr.2148/28.10.1997).

Începând cu data de 15.09.2008, contestatorul a fost numit în funcția de director producție în baza hotărârilor CA nr.9/17.09.2008 și nr.3/13.03.2009. În perioada 15.09.2008-2015 a fost încadrat în funcția de director de producție.

Datorită crizei financiare care a afectat foarte puternic sectorul construcțiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2008, societatea a fost într-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activității.

În urma desființării postului de Director de Producție societatea i-a oferit reclamantului un post de inginer, dar acesta nu a înțeles să accepte postul care i-a fost oferit.

De asemenea, societatea a făcut demersuri și către Agenția de Ocupare a Forței de Munca în vederea redistribuirii reclamantului.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv organigrama valabilă la data de 01.03.2011 și cea din data de 10.12.2014 reiese că, reorganizarea a fost reală și efectivă, în urma acesteia postul deținut de contestator respectiv cel de director de producție, a fost eliminat din organigrama societății.

În acest sens, în ședința Consiliului de Administrație din data de 10.12.2014 au fost luate mai multe masuri, respectiv: a fost analizat și modul de realizare a bugetului de venituri și cheltuieli la 31.12.2014; s-a decis aprobarea unor contracte perfectate de societate;s-a decis majorarea salariilor de încadrare; s-a decis formarea unui fond de premiere al salariaților;s-a decis aprobarea organigramei societății.

Prin oferirea unui post de inginer și prin demersurile efectuate la AJOFM, se dovedește că, desființarea postului de Director de Producție a fost o măsură organizatorică care nu a fost luată în considerarea persoanei contestatorului, atâta timp cât societatea a dorit continuarea raporturilor de muncă cu acesta, doar ca pe alt post, sens în care i-a oferit postul de inginer.

Referitor la susținerea contestatorului că nu ar fi beneficiat de preaviz se reține că, potrivit art. 75 alin. 1 Cod Muncii termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare;

Potrivit art. 170 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de societate termenul de preaviz este de 30 de zile calendaristice;

Termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare a început să curgă începând cu data de 19.03.2015 și s-a terminat în data de 28.04.2015, având in vedere că: în data de 19.03.2015 contestatorul a fost in preaviz; în data de 20.03.2015 contestatorul a avut o zi de concediu de odihna - concediu care nu suspenda termenul de preaviz.

În perioada 23.03.2015-27.03.2015 contestatorul a fost în preaviz;

În data de 30.03.2015 si respectiv 31.03.2015 contestatorul s-a aflat in concediu medical, concediu care s-a prelungit pana in data de 08.04.2015;

Data de 13.04.2015 a fost zi libera (a doua zi de Paste);

Din data de 09.04.2015 până în data de 28.04.2015 inclusiv contestatorul s-a aflat în perioada de preaviz.

Astfel, se constată că termenul de preaviz a fost respectat de societate acesta fiind de 20 de zile lucrătoare (respectiv zilele de 19, 20, 23, 24, 25, 26 si 27 martie (7 zile) la care se adaugă zilele de 9,10,14,15,16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 27 si 28 aprilie 2015 (13 zile) - conform art. 75 alin. 1 din Codul Muncii.

De asemenea, a fost respectat și termenul de preaviz 30 de zile calendaristice prevăzute de art. 170 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, acestea fiind: 19-29 martie 2015 (11 zile) la care se adaugă 9-28 aprilie (20 de zile).

În ceea ce privește conținutul Deciziei nr. 11/2015, se reține că aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 76 Codul Muncii cuprinzând temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă și pe larg motivele care determină concedierea în cuprinsul art. 2.1 concedierea fiind legală.

O dovada a faptului că această reorganizare a fost efectivă constă tocmai în faptul că atribuțiile contestatorului au fost redistribuite către un alt salariat al societății, nefiind angajat un alt salariat care să exercite aceste atribuții și fiind totodată diminuate cheltuielile de salarizare ale societății.

Faptul că, desființarea postului deținut de contestator a avut o cauză reală și serioasă în sensul art. 65 din Codul muncii reiese din considerentele expuse mai sus.

Având in vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că contestația formulată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă și pe cale de consecință și petitul privind acordarea daunelor morale.

Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr.3798/13.09.2016 a Curții de Apel Craiova prin care s-au respins apelurile reclamantului și intimatei.

← Pensii. Jurisprudență Pensii		Litigii de muncă-desfacere contract de muncă. Jurisprudență... →

Anulare act. Jurisprudență Raporturi de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Anulare act. Jurisprudență Raporturi de muncă