Scopul dispoziţiilor art. 54 lit. C) din Legea nr.19/2000, este protejarea persoanei a cărei capacitate de muncă este diminuată şi nu îngrădirea dreptului
| Comentarii |
|
Scopul dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000, esteprotejarea persoanei a cărei capacitate de muncă este diminuată şinu îngrădirea dreptului la muncă al acesteiaArt. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000
Încadrarea unei persoane în gradul III de invaliditatepentru pierderea a jumătate din capacitatea de muncă nuînseamnă împiedicarea acesteia de a presta muncă pe durata a 8ore zilnic.
Este cert însă că munca prestată de această persoană nupresupune acelaşi volum de activitate, aceeaşi intensitate aefortului, cu activităţile pentru care este necesară capacitatea demuncă nediminuată, fără a fi afectate calitatea şi cantitateaprodusului muncii.
Altfel spus, scopul dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legeanr. 19/2000, este protejarea persoanei a cărei capacitate de muncăeste diminuată, şi nu îngrădirea dreptului la muncă al acesteia.
Intenţia legiuitorului rezultă chiar din redactarea normeiinvalidul putând să presteze o activitate profesională", avându-se în vedere acea activitate profesională la care s-a făcut referitemai sus.
Mai mult, atât în art.54 lit. c) din lege, cât şi în art.94alin.1 lit. d) din acelaşi act normativ, nu se distinge între durata pecare poate presta o activitate profesională persoana încadrată îngradul III de invaliditate, nici între mărimea veniturilor pe care leobţine din această activitate şi pe care le poate cumula cu pensiade invaliditate.
A distinge acolo unde legiuitorul nu o face ar însemna aînlătura protecţia oferită de lege invalidului, care este nevoit săaleagă, din cauza reducerii capacităţii de muncă, o activitate maifacilă, în privinţa efortului fizic, dar posibil mai prost remunerată.
Tocmai reducerea veniturilor rezultând din posibilaschimbare a tipului de activitate este acoperită sau înlocuită prinprestaţia de asigurare socială conform art.7 din lege, ceea ceînseamnă că venitul încasat de contestator cu titlu de pensie nueste unul necuvenit spre a fi restituit.
(Decizia civilă nr.1257/R-CA/29 septembrie 2009)
Prin contestaţia înregistrată la data de 22.04.2009 pe rolulTribunalului Vâlcea, contestatorul G.C. a solicitat ca în contradictoriu cuintimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea să fie anulată decizia nr. 39 din1.04.2009 prin care i s-a stabilit un debit de 16787,11 lei pentru pensieîncasată necuvenit pe perioada 1.05.2006 - 31.08.2008 şi 137,11 lei taxăpoştală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin decizia menţionatăs-a înfiinţat un debit avându-se în vedere prevederile art. 54 lit. c) dinLegea nr. 19/2000 modificată şi republicată.
Prin decizia asupra capacităţii de muncă nr. 6899 din2.11.2004 a fost schimbată pensia de invaliditate din gradul II în gradulIII, astfel încât contestatorul a pierdut? din capacitatea de muncăîncepând cu data de 1.12.2004 până la zi.
Conform art. 94 din Legea nr. 19/2000, pot cumula pensiacu veniturile realizate dintr-o activitate profesională indiferent de nivelulveniturilor şi pensionarii de invaliditate de gradul III.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea asolicitat respingerea contestaţiei pe considerentul că potrivit dispoziţiilorart. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, o persoană căreia i s-a stabilit gradulIII de invaliditate are pe jumătate capacitatea de muncă pierdută şi nupoate lucra mai mult de 4 ore/zi din programul normal de lucru, careconform Codului muncii este de 8 ore/zi.
Referitor la dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. d) din Legea nr.19/2000, pârâta nu neagă faptul că un pensionar de invaliditate gradul IIIpoate să presteze o activitate profesională de 4 ore/zi şi poate obţinevenituri.
Prin sentinţa civilă nr.609/9.06.2009, Tribunalul Vâlcea aadmis contestaţia, a anulat decizia nr.39/2008 emisă de intimată,obligând-o pe aceasta din urmă la 1600 lei cheltuieli de judecată cătrecontestator.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt şi îndrept următoarele:
Potrivit deciziei nr. 157988/2006 emisă de intimata CasaJudeţeană de Pensii Vâlcea, contestatorul a devenit pensionar de gradulIII cu pierderea unei jumătăţi din capacitatea sa de muncă începând cudata de 2.11.2004 şi în continuare până la zi.
Prin decizia nr. 39/1.04.2009 întocmită de intimată, având învedere referatul nr. 16743/30.03.2009, s-a constatat că petiţionarul G.C.a încasat necuvenit drepturi de pensie cu încălcarea dispoziţiilor art. 54lit. c) din Legea nr. 19/2000 în perioada 1.05.2006 - 31.08.2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. 1 lit. d) din Legea nr.19/2000 modificată şi republicată, pot cumula pensia cu veniturilerealizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilorrespective, pensionarii de invaliditate de gradul III. Aşadar, în conţinutulacestui text legal nu se face nicio menţiune cu privire la numărul de orepe care le poate presta zilnic.
În consecinţă, chiar dacă potrivit prevederilor art. 54 lit. c)din Legea nr. 19/2000 un pensionar nu poate lucra decât norma de?zilnic, acestea nu sunt decât dispoziţii de favoare pentru pensionari carese completează cu cele prevăzute de art. 94 din care nu rezultă că se facevreo trimitere la numărul de ore.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 87 raportat la art.94 din Legea nr. 19/2000 a fost admisă contestaţia şi anulată decizia nr.39/2009 emisă de intimată.
În cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.274 Codprocedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal,intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitateşi netemeinicie astfel:
- Instanţa de fond a înlăturat în mod greşit de la aplicareprevederile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora persoanaîncadrată în gradul III de invaliditate are capacitatea de muncă pejumătate pierdută, prin urmare nu poate munci decât jumătate de normă,adică 4 ore.
- Sentinţa cuprinde motive contradictorii deoarece se arată,pe de o parte, faptul că potrivit art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000contestatorul trebuia să lucreze? din normă, iar pe de altă parte, că acesttext de lege se completează cu prevederile art. 94, care nu face vreotrimitere la numărul de ore ce trebuie lucrat în cazul invalidităţii de gradIII.
Textele menţionate nu se completează, ele făcând parte dincapitole diferite ale legii, care reglementează situaţii juridice diferite -semnificaţia gradelor de invaliditate şi plata pensiilor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7şi 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea reţinândurmătoarele:
Contrar celor susţinute în cererea de recurs, textele de legeaplicate la soluţionarea cauzei în primă instanţă se completează.
Astfel, încadrarea unei persoane în gradul III de invaliditatepentru pierderea a jumătate din capacitatea de muncă nu înseamnăîmpiedicarea acesteia de a presta muncă pe durata a 8 ore zilnic.
Este cert însă că munca prestată de această persoană nupresupune acelaşi volum de activitate, aceeaşi intensitate a efortului, cuactivităţile pentru care este necesară capacitatea de muncă nediminuată,fără a fi afectate calitatea şi cantitatea produsului muncii.
Altfel spus, scopul dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legea nr.19/2000, este protejarea persoanei a cărei capacitate de muncă estediminuată, şi nu îngrădirea dreptului la muncă al acesteia.
Intenţia legiuitorului rezultă chiar din redactarea normei -invalidul putând să presteze o activitate profesională", avându-se învedere acea activitate profesională la care s-a făcut referite mai sus.
Mai mult, atât în art.54 lit. c) din lege, cât şi în art.94 alin.1lit.d) din acelaşi act normativ, nu se distinge între durata pe care poatepresta o activitate profesională persoana încadrată în gradul III deinvaliditate, nici între mărimea veniturilor pe care le obţine din aceastăactivitate şi pe care le poate cumula cu pensia de invaliditate.
A distinge acolo unde legiuitorul nu o face ar însemna aînlătura protecţia oferită de lege invalidului, care este nevoit să aleagă,din cauza reducerii capacităţii de muncă, o activitate mai facilă, înprivinţa efortului fizic, dar posibil mai prost remunerată.
Tocmai reducerea veniturilor rezultând din posibilaschimbare a tipului de activitate este acoperită sau înlocuită prin prestaţiade asigurare socială conform art.7 din lege, ceea ce înseamnă că venitulîncasat de contestator cu titlu de pensie nu este unul necuvenit spre a firestituit.
Aceasta înseamnă că soluţia instanţei de fond este rezultatulaplicării şi interpretării corecte a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Constatându-se că nu se regăsesc în cauză motivele denelegalitate şi netemeinicie reglementate de dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul afost respins ca nefondat.
| ← Repararea prejudiciului cauzat de fapta ilicita | Contencios fiscal. Suspendarea soluţionării contestaţiei în... → |
|---|
