Decizia civilă nr. 1132/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1132/2011
Ședința 28 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
GREFIER : A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamanta O. S. "C." și de către pârâta SC A. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3151 din
(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei recurente O. S. "C." - consilier juridic C. P. M. și reprezentanta pârâtei recurente SC A. I. S., avocat G. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 martie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC A. I. S. a depus la dosar întâmpinare și acte anexă, transmisă prin fax, ca apoi, tot în aceiași zi să fie depusă la dosar și prin poștă.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegația de reprezentare și arată că i-a fost comunicată un exemplar din întâmpinare și nu mai are cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente O. S. "C." solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, modificarea în parte a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei recurente la plata premiului de sfârșit de an 2009 calculat în condițiile prevăzute de art. 4 și anexa 4 din R. de O. I. pe anul
2009 adoptat la (...), susținând pe larg motivele expuse în memoriul depus la dosar.
Reprezentanta pârâtei recurente SC A. I. S. solicită respingerea recursului declarat de către reclamantă ca nefondat, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare. S. obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că, salarizarea și drepturile salariale au fost cuprinse în Cap. IV la art. 39 pct. 5 teza II-a din CCM la nivel de unitate, contract care a fostnegociat și acceptat de reclamantă, iar la data negocierii și semnării CCM A.
2009-2010 (iulie 2009) s-au negociat și stabilit drepturile de natură salarială, nefiind cuprinse și negociate clauze imperative și clar stabilite în ceea ce privește drepturile salariale de natura celor solicitate prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
De asemenea, arată că în R. de O. I. pe anul 2009, de care s-a prevalat reclamanta în promovarea acțiunii, prevedea acordarea PFA condiționat și diferențiat în funcție de numărul de absențe al fiecărui salariat, iar prin modificarea R. de O. I. prin D. C. de A. nr. 3. s-au abrogat prevederile referitoare la acordarea PIA și PFA, și evident condițiile de acordare a acestora. Arată că, această ultimă modificare a R. de O. I. a fost afișată la sediul instituției și comunicată cu reprezentanții sindicatului, nefiind contestată de aceștia.
Reprezentanta reclamantei recurente O. S. "C.", în replică, arată că CCM despre care se face vorbite a intrat în vigoare în iulie 2009 și orice modificare ulterioară intrării în vigoare a contractului nu poate aduce efecte asupra acordării premiului de sfârșit de an.
Reprezentanta pârâtei recurente SC A. I. S. solicită admiterea recursului declarat de către pârâtă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se dispune respingerea în întregime a acțiunii reclamantei recurente ca nefondată, susținând pe larg motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținere, arată că acordarea premiului de început de an era condiționată de semnarea unui act adițional la CIM, iar prin semnarea acestui act adițional se urmărea stabilizarea personalului, condițiile pe care trebuia să le îndeplinească fiecare salariat pentru a putea beneficia de acordarea premiului de început de an fiind de a nu părăsi societatea minim
12 luni și de a semna un act adițional la CIM în acest sens, prin urmare acordarea PIA era condiționată. Aceste anexe nu au fost încheiate nu din vina exclusivă a pârâtei recurente, deoarece interesul major aparținea salariaților.
Apreciază că, instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate reglementarea cu privire la condiția suspensivă, care suspendă existența drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative ale părților până la realizarea ei, prin urmare, acordarea premiului de început de an pentru anul 2009 a fost sub condiție suspensivă, dreptul pretins de reclamanți fiind condiționat de îndeplinirea celor două condiții menționate mai sus.
Reprezentanta reclamantei recurente O. S. "C." solicită respingerea recursului formulat de către pârâtă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate sub aspectele invocate. Arată că, încheierea actelor adiționale erau în atribuțiile angajatorului și nu ale salariaților, iar pârâta nu poate invoca că nu are nici o vină pentru faptul că nu s-au încheiat aceste documente.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă formulată de către reclamanta O. S. C. în numele si pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexat (f.4-9), în contradictoriu cu pârâta S. A. I. S. s-a solicitat instanței obligarea acesteia la plata către salariații membri de sindicat, reprezentați de reclamantă, apremiului de început de an 2009, în sumă de 300 lei, precum și a premiului de sfârșit de an (al 13-lea salariu) calculat în condițiile reglementate de art. 4 și A. 4 din R. de O. I. pe anul 2009, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație.
La data de (...) s-a pronunțat de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), sentința civilă nr. 3., prin care s-a admis în parte acțiunea, și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata către membrii de sindicat reprezentați de către reclamantă a sumelor reprezentând premiul de început de an pentru anul 2009, în cuantum de 300 lei pentru fiecare membru de sindicat.
S-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța soluția menționată, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Membrii de sindicat în numele cărora a fost formulată cererea (f.4-9) sunt angajați ai societății pârâte.
Potrivit prevederilor art. 3 din R. de O. I. pe anul 2009 la nivelul societății (f.11), în scopul stabilizării personalului, angajatorul și-a asumat obligația acordării unui premiu de început de an. C. anexei nr. 3 la R. (f.30), toți angajații existenți la data de (...), care au semnat anexa la contractul individual de muncă, beneficiau în perioada 10 - 15 aprilie 2009 de suma de
300 lei brut. Noii angajați urmau să beneficieze de acest drept începând cu lichidarea lunii următoare angajării, dar nu înainte de 10 - 15 aprilie.
În mod similar, în cuprinsul art. 4 din R. de O. I. a fost reglementată acordarea premiului de sfârșit de an, anexa 4 detaliind faptul că de acest premiu se vor bucura toți salariații existenți la (...), proporțional în funcție de numărul de absențe.
La data de (...) conducerea societății a emis D. nr. 2 (f.175) prin care a hotărât suspendarea atribuirii premiului de început de an, stabilit prin art. 3 din R. de O. I.. Ulterior, prin D. nr. 3/(...) angajatorul a hotărât anularea art. 3 referitor la premiul de început de an și art. 4 referitor la premiul de sfârșit de an din R. de O. I..
În această situație, obligația de plată a angajatorului își are izvor într- un act juridic și produce efecte întocmai. Nu poate fi reținută susținerea pârâtei conform căreia doar drepturile cuprinse în Contractul colectiv de muncă sunt obligatorii.
În cadrul raporturilor juridice de muncă, angajatorul are posibilitate a de a-și asuma obligații și de a reglementa aspecte privind desfășurarea activității prin mai multe acte juridice, printre care și R. de O. I., cu atât mai mult cu cât, în speță este vorba de reglementarea unei situații în beneficiul exclusiv al salariaților.
În aceste condiții, obligația de plată a premiului pentru început de an a devenit exigibilă la data de (...) pentru cei angajați la (...), respectiv la lichidarea lunii ulterioare angajării pentru cei angajați ulterior, însă nu înainte de (...). Având în vedere că anularea acestei dispoziții a survenit abia în luna septembrie 2009, cererea reclamantei este întemeiată în ce privește premiul de început de an, motiv pentru care instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către membrii de sindicat reprezentați de către reclamantă a sumelor reprezentând premiul de început de an pentru anul 2009, în cuantum de 300 lei pentru fiecare membru de sindicat.
Pentru aceleași motive, dată fiind anularea dispoziției privind plata premiului pentru sfârșit de an, începând cu luna septembrie, cererea privind plata acestui premiu a fost respinsă.
În termen legal, au declarat recurs atât reclamanta O. S. „., cât și pârâta S C A. I. S.
1. Prin recursul declarat, reclamanta O. S. „. a solicitat admitereapropriului recurs, modificarea în parte a sentinței civile atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei recurente la plata premiului de sfârșit de an 2009, calculat în condițiile prevăzute de art. 4 și anexa 4 din R. de O. I. pe anul 2009, adoptat la (...).
Reclamanta învederează că reținerea instanței de fond privitoare la lipsa temeiului legal de acordare a premiului de sfârșit de an nu este una corectă. În acest sens arată că deși acordarea acestui premiu a fost suspendata prin D. nr.2/(...), respectiv anulata prin D. nr.3/(...), prima instanță trebuia să procedeze la analizarea dispozițiilor care îl reglementează
și din perspectiva art.39.5 teza a II-a din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate 2009-2010 care prevede in mod expres:" salariații pot beneficia de premiul de S. de an (al 13-lea salar, cu respectarea R. de O. I.".
Susține, de asemenea, că interpretarea dispozițiilor art. 4 din ROI în raport de art. 39.5 teza a II-a din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate 2009-2010, se impune a fi făcută în favoarea salariaților, în consens cu art. 7 și 8 din L. nr. 1..
Potrivit reclamantei sintagma „salariații pot beneficia "; reglementată prin art. 39.5 din CCM 2009-2010 semnifică existenta unei obligații pentru angajator si nu a unui drept, acesta corespunzând in mod evident si voinței partenerilor de dialog social, fiind rezultat al negocierii, si care este susținuta si prin existenta C. nr.1/(...) potrivit căreia "începând cu 2008, va fi introdus in retribuția salariaților un Premiu de S. de an (PFA) - al 13-lea salar", acordarea PFA făcându-se diferențiat in funcție de numărul de absente, ceea ce însemna ca PFA făcea parte la momentul negocierii din drepturile salariale recunoscute salariaților, reprezentând un drept asupra căruia nu se poate tranzacționa sau renunța, căci s-ar ajunge sa se contravină dispozițiilor art. 38 C. muncii.
Mai mult, acest premiu a fost acordat pentru anul 2008.
Consideră că obligația ce revine în societății pârâte în baza art.39.5. din CCM 2009-2010 este una pură și simplă, nefiind condiționată acordarea acestor drepturi de existenta disponibilităților bănești, articolul menționat făcând trimitere la prevederile R. de O. I.
Un alt aspect omis de către instanța, si hotărâtor, potrivit reclamantei, in justa soluționare a cauzei este ca, la data încheierii CCM, ROI existent si adus la cunoștința salariaților era ROI 2009, aprobat de P. C. de A. în (...) si care era aplicabil începând cu (...) si care la art.4.stabilea condițiile de acordare a PFA prin trimitere la A. 4 care face parte integranta din acesta.
Prin urmare, ROI adoptat la (...) si existent la nivelul paratei la momentul intrării in vigoare a CCM 2009-2010, este si cel care devine aplicabil in ceea ce privește determinarea si conținutul PFA, acesta fiind cel la care se face trimitere în art.39.5 din CCM, fiind deci agreat de sindicat la momentul negocierii si devenind astfel parte integranta din CCM 2009-2010 prin semnarea si înregistrarea acestuia in condițiile legii.
Orice, modificare a ROI la nivelul societății parate ulterioara intrării in vigoare a CCM 2009-2010 este lipsita de efecte in ceea ce privește conținutul si întinderea clauzei prevăzute in art.39.5 din CCM 2009-2010, cu atât mai mult cu cât aceasta modificare nu a făcut obiectul negocierii in condițiile reglementate de art.31din L. 1. coroborat cu art.4 din CCM 2009-2010.
2. Prin recursul declarat de pârâta SC A. I. S., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii înîntregime a acțiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Societatea pârâtă opinează că în mod greșit premiul de început de an a fost acordat de către prima instanță salariaților, în contextul în care acordarea acestuia în baza art. 3 din ROI 2009 și anexa 3 a aceluiași regulament nu este una pură și simplă.
Menționează că acest premiu este afectat de două condiții suspensive și subsecvente, respectiv încheierea de către fiecare salariat angajat al societății la data de (...) a unui act adițional la CIM, iar fiecare salariat care încheie actul adițional la CIM este obligat să rămână în societate minim 12 luni, condiții care însă nu s-au realizat întrucât nu au fost încheiate acte adiționale în acest sens, aspecte care reies inclusiv din adresa depusă de societate la dosarul cauzei, la data de (...).
Consideră că neîncheierea actelor adiționale nu se datorează exclusiv culpei societății, aceasta întrucât interesul major în eficientizarea acestor clauze aparținea salariaților. Art. 3 alin. 6 din L. nr. 1. privind contractele colective de muncă, prevede că" în situația în care negocierile nu sunt demarate de patronat, acestea au loc "la cererea organizației sindicale sau a reprezentanților salariaților, după caz, în termen de 15 zile de la formularea cererii". Salariații din cadrul societății nu au formulat nicio cerere de încheierea a actelor adiționale, nu au făcut nici un demers în acest sens, neexprimându-și astfel acordul de încheiere a unei anexe care să aibă ca efect principal fidelizarea în cadrul societății pe o durată de minim 12 luni.
Acordarea premiului de început de an (PIA) a fost reglementată de societatea pârâtă în R. de O. I., regulament ce se întocmește de către angajator cu consultarea sindicatului, fiind supus afișării în vederea informării salariaților cu privire la conținutul acestuia (art. 259 alin. 2 și 4
C. muncii). Așadar poziția sindicatului sau a reprezentanților salariaților este doar facultativă, de consultare, prin urmare, chiar în lipsa acestei consultări, ROI este valabil.
Societatea pârâtă a informat de fiecare dată când a modificat ROI atât
S.ul, cât mai ales salariații, prin afișarea ROI și a modificărilor acestuia în toate secțiile unității, cu respectarea în acest sens a prevederilor art. 260 C. muncii raportat la art. 259 C. muncii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 261 alin. 2 C. muncii, orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la ROI, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său, însă societatea pârâtă nu a fost sesizată în scris de nici un salariat sau de către S. cu privire la modificarea A. 3 la R. De asemenea, nici salariații, nici S.ul nu au solicitat societății încheierea unui act adițional la CIM al fiecărui salariat care dorea acordarea PIA. Salariații, deși au luat la cunoștință prevederile ROI 2009 și modificările acestuia, nu au contestat în instanță în 30 de zile de afișare sau informare aceste modificări, acestea dobândind astfel caracter imperativ, respectarea acestora fiind obligatorie atât pentru societate și salariați, cât și pentru instanța de judecată.
Doar prin adresa nr. 1.398/(...) societatea pârâtă a fost sesizată cu privire modificarea ROI în sensul neacordării primelor de început și de sfârșit de an (PIA și PFA).
Consideră că obligația de plată a premiului de început de an nu a putut deveni exigibilă la data de (...) (așa cum a reținut instanța de fond) deoarece nu a fost îndeplinită condiția prevăzută în mod expres în A. 3 la R OI - încheierea de către salariați a unui act adițional la CIM, având ca obiect și scop stabilizarea personalului în cadrul societății pentru o perioadă de cel puțin 12 luni.
Criticile societății pârâte privesc și cheltuielile de judecată, cu privire la care susține că instanța de fond a omis să se pronunțe. Astfel, arată că în ciuda faptului că acțiunea introductivă a fost admisă doar în parte, respectiv doar cu privire la petitul referitor la PIA, societatea fiind îndreptățită să beneficieze de cheltuieli de judecată, T. nu a soluționat această cerere.
Prin cererea depusă la data de (...)(f. 17) și precizată ulterior (f. 24) pârâta S. A. I. S. a solicitat suspendarea executării sentinței atacate, cerere care a fost respinsă ca nefondată potrivit încheierii civile din (...)(f. 50). Prin aceeași încheiere s-a dispus și restituirea cauțiunii.
În ceea ce privește recursul formulat de către reclamant, pârâta S. A. I.
S. s-a opus prin întâmpinarea formulată la data de (...), admiterii acestuia și a solicitat cheltuieli de judecată (onorariu avocațial 4760 lei - fond, onorariu avocațial 4.480 lei - recurs).
Reclamantul a solicitat respingerea recursului formulat de către societatea pârâtă ca nefondat.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Procedând la analizarea sentinței recurate prin prisma motivelorinvocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut următoareleconsiderente:
Prezentul litigiu poartă asupra îndreptățirii salariaților la acordarea de către societatea pârâtă a premiului de început de an - PIA și a premiului de sfârșit de an - PFA ( reprezentând cel de-al 13-lea salariu) pentru anul 2009.
Cele două drepturi apar reglementate prin ROI al societății pârâte pentru anul 2009, intrat în vigoare la data de (...), prin afișare în toate secțiile societății.
Potrivit art. 3 din ROI 2009 coroborat cu anexa 3 la acest regulament(f. 11), reglementarea PIA s-a făcut în vederea fidelizării salariaților față de societate, acordarea acestui premiu în cuantum de 300 lei, fiind condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe: existența calității de salariat la data de (...), încheierea unui act adițional „anexă"; la contractul individual de muncă, cuprinzând o clauză de fidelitate pentru următoarele
12 luni, de la data încheierii actului adițional.
Curtea opinează că intenția societății pârâte materializată prin reglementările menționate a fost aceea de a acorda un beneficiu salariaților, însă nu unul pur și simplu, ci unul condiționat de satisfacerea unor cerințe considerate „minime";, în acest sens exprimându-se însăși societatea pârâtă în chiar cuprinsul „regulilor de acordare a P.(f. 30).
În ceea ce privește condiția care afectează acest drept, se observă că acesta este una suspensivă, astfel că potrivit art. 1017 Cod Civil, atât dreptul pe care îl reglementează, cât și obligația corelativă sunt afectate însăși sub aspectul existenței.
Cu alte cuvinte, până la data realizării condiției (în cauză dedusă judecății, încheierea actelor adiționale de fidelizare), dreptul și obligația corelativă au o existență incertă, astfel că creditorii, în cauză salariații, nu pot cere executarea obligației deoarece debitorul, în cauză societatea pârâtă, nu le datorează nimic.
Practic, dreptul salariaților la acordarea PIA se naște doar în momentul încheierii unui act adițional de fidelizare, însă probațiunea administrată nu confirmă efectuarea de demersuri în acest sens de către salariați, reprezentanți ai acestora, sau după caz de organizația sindicală.
Dreptul salariaților la acordarea PIA devine exigibil doar în momentul materializării actelor adiționale în sensul arătat, ceea ce însă nu e cazul.
Prin decizia nr. 2 din (...) a C. de A. al societăți pârâte(f. 175 dosar fond) acordarea PIA a fost suspendată, această modificare a ROI fiind adusă la cunoștință salariaților prin procesul verbal de afișare înregistrat în evidențele societății la data de (...).
Curtea constată că, și în măsura în care dreptul salariaților la acordarea PIA nu ar fi primit din partea angajatorului o reglementare condițională suspensivă, aceștia nu erau în măsură să beneficieze de acest premiu, în contextul în care deși plata acestuia a fost stabilită pentru intervalul 10-15 aprilie 2009(anexa 3 la ROI 2009), prin decizia nr. 2 din (...) a C. de A., adusă la cunoștința salariaților la data de (...), acordarea acestui premiu a fost suspendată. Așadar însăși dreptul a fost suspendat anterior perioadei în care acesta ar fi devenit exigibil.
De altfel, prin decizia nr. 3 din (...)(f. 177 dosar fond), a aceluiași
Consiliu s-a dispus anularea art. 3 și 4 din ROI 2009, referitoare la acordarea PIA și PFA, această modificare fiind adusă la cunoștința salariaților la data de (...)(f. 178 dosar fond).
În ciuda susținerilor reclamantului, Curtea opinează că inițiativa societății pârâte de modificare unilaterală a ROI 2009, fără a avea girul sindicatului este una care se încadrează în sfera legalității.
Potrivit art. 257 și următoarele din C. muncii, regulamentul de ordine interioară reprezintă actul intern al unei persoane juridice prin care se stabilesc, în conformitate cu prevederile legale, îndatoririle salariaților, măsurile ce se impun în vederea organizării muncii și asigurării disciplinei muncii, recompensele și sancțiunile, modul de cercetare al abaterilor disciplinare și procedura aplicării sancțiunilor disciplinare. Aceeași normă legală statuează că regulamentul de ordine interioară se întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului, fiind supus afișării în vederea informării salariaților cu privire la conținutul acestuia (art. 259 alin. 2 și 4
C. muncii).
Așadar, opinia sindicatului sau a reprezentanților salariaților este doar una facultativă, de consultare, prin urmare, chiar în lipsa acestei consultări, ROI este valabil. Mai mult, documentația de la dosar confirmă faptul că societatea pârâtă a procedat la afișarea ROI și a modificărilor acestuia în toate secțiile unității, cu respectarea în acest sens a prevederilor art. 260 raportat la art. 259 C. muncii.
Cu toate că orice salariat interesat avea posibilitatea legală în baza art. 261 alin. 2 din C. muncii de a sesiza societatea pârâtă în calitate de angajator cu privire la ROI, demersuri în acest sens au fost făcute doar în luna octombrie 2009, prin adresa nr. 1.398/(...).
Esențial este de precizat însă faptul că, deși salariații au luat la cunoștință de prevederile ROI 2009 și de modificările acestuia, nu au contestat în instanță în termen de 30 de zile de la afișare sau informare aceste modificări, astfel că acestea au dobândit un caracter imperativ, respectarea acestora fiind obligatorie atât pentru societate și salariați, cât și pentru instanța de judecată.
Așadar, prin prisma aspectelor menționate, Curtea apreciază că pretențiile privitoare la acordarea PIA pentru anul 2009 nu au un fundament legal.
Spre deosebire de premiul de început de an - PIA, care nu are decât o reglementare în ROI 2009, premiul de sfârșit de an - PFA este prevăzut atât de art. 4 din ROI 2009 și anexa 4 din același regulament, cât și de art. 39.5din CCM la nivel de societate pentru anii 2009-2010(f. 49 dosar fond), înregistrat la data de (...) la D. C. sub nr. 186.
Întrucât acest premiu are o reglementare diferită decât PIA, Curtea apreciază că se impun o serie de nuanțări.
În acest sens, constată că premiul de sfârșit de an a fost instituit de către societatea pârâtă prin dispozițiile art. 4 lit. a și b din ROI 2009, scopul acordării acestui beneficiu constând în reducerea absenteismului. Coroborând aceste dispoziții cu cele din anexa 4 pct. 5-9 (f. 30 dosar fond), se reține că acest spor se acorda în luna decembrie a anului 2009,
„salariaților existenți la (...)";, cuantumul acestuia fiind determinat prin raportare la numărul de absențe al fiecărui salariat.
Cum s-a menționat deja, ROI pe 2009 a intrat în vigoare la data de (...), acesta suferind modificări succesive, atât în ceea ce privește PIA, cât și PFA.
O altă chestiune ce se impune a fi menționată cu privire la PFA este aceea că, prin prisma normelor din ROI care îl reglementează, acest premiu devine exigibil doar în luna decembrie 2009.
Or, prin decizia nr. 3 din (...)(f. 177 dosar fond) a C. de A. a societății pârâte s-a anulat art. 4 din ROI 2009, referitoare la acordarea PFA, această modificare fiind adusă la cunoștința salariaților la data de (...)(f. 178 dosar fond), respectiv aceasta nu a fost contestată în termenul legal de 30 zile.
Este adevărat că referiri la PFA se regăsesc și în CCM la nivel de unitate pentru anii 2009-2010, contract ce produce efecte de la data de (...), data înregistrării la D. La fel de real este și faptul că potrivit art. 243 al. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Cu toate acestea, nu trebuie omis că reglementarea PFA prin art. 39.5 denotă faptul că acordarea acestui beneficiu este una facultativă. Astfel, se observă că art. 39.5. paragraful 2 prevede că "salariații pot beneficia de P. de sfârșit de an (al 13-lea salar) cu respectarea ROI", acordarea acestui premiu rămânând astfel la latitudinea societății pârâte angajatoare.
Nu poate fi primită o altă interpretare a sintagmei „pot beneficia";, căci într-o atare situație s-ar deturna intenția reală a părților care au negociat și achiesat la prevederile acestui contract colectiv.
Reclamanta se prevalează și de principiul drepturilor minimale, așa cum acesta este edictat de art. 8 din L. nr. 1., privind contractul colectiv de muncă, principiu cu privire la care Curtea notează că nu a fost încălcat, întrucât acordarea PFA este instituită prin CCM la nivel de unitate pentru perioada 2009-2010 ca o „..Mai mult, acest beneficiu a fost anulat anterior momentului în care acesta ar fi devenit exigibil.
Nu poate fi primită nici susținerea conform căreia PFA apare ca un drept salarial asupra căruia nu se poate tranzacționa sau renunța, în sensul art. 38 din C. muncii, prin prisma faptului că acesta nu a fost reglementat ca un drept pur și simplu, ci ca o posibilitate raportată la prevederile din R.
Așadar condițiile și criteriile de acordare au fost lăsate la latitudinea societății pârâte, care a și dispus de această prerogativă, în sensul că a anulat prin decizia nr. 3/(...) (f. 177 ) acordarea acestui beneficiu.
Contrar celor susținute de către reclamantă, Curtea consideră că modificarea ROI (în sensul anulării dispozițiilor art. 4 privind acordarea PFA) ulterior intrării în vigoare a CCM la nivel de unitate 2009-2010, nu poate fi lipsită de către efecte, în contextul în care prin art. 39.5 din CCM nu instituie în sarcina societății pârâte o obligație de acordare a acestui premiu.
Pornind de la natura ROI, respectiv aceea de act intern al societății pârâte și având în vedere și dispozițiile art. 259 alin. 2 și 4 C. muncii, Curtea opinează că valabilitatea modificării ROI nu este condiționată de negocieri colective potrivit art. 31 din L. nr. 1., opinia sindicatului sau a reprezentanților salariaților având doar un caracter consultativ.
Concluzionând că modificările succesive ale ROI din 2009 au fost făcute de către societatea pârâtă cu respectarea prevederilor legale, respectiv faptul că salariații reprezentați de către sindicat nu sunt îndreptățiți să beneficieze de PIA și PFA pentru anul 2009, pentru argumentele deja expuse, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de către societatea pârâtă și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea Organizației Sindicale.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, reclamanta va fi obligată să plătească societății pârâte cheltuieli de judecată integrale la fondul cauzei, în cuantum de 4760 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceleași considerente, recursul formulat în cauză de către reclamanta O. S. „. va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod de procedură civilă reclamanta va fi obligată să plătească societății pârâte cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 4480 lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. A. I. S. împotriva sentinței civile numărul 3151 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...) pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta O. S. „. C.- N. în contradictoriu cu pârâta S. A. I. S.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei 4760 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta O. S. „. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe recurenta O. S. „. să plătească recurentei S. A. I. S. suma de
4480 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. A. B.
Red. /dact /DG.
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B./I.P.
| ← Decizia civilă nr. 3064/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3596/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
