Decizia civilă nr. 1362/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1362/R/2011
Ședința din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta P. M. A. împotriva sentinței civile nr. 4047 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată
F. "A. C." R., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 12 aprilie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă P. M.-A. a depus la dosar note de ședință.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 11 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4047 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta P. M. A. în contradictoriu cu pârâta F. C. R. având ca obiect litigiu de muncă.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Prin Decizia nr.
003/(...), reclamanta a fost concediată în temeiul art. 65 alin. 1 din C. Muncii.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, prezintă caracter obiectiv și este derivată , când are la bază studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 din C. Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Conform dispozițiilor art. 68 alin. 1, prin concedierea colectivă se înțelege concedierea într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive, care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de: a) cel puțin 10 salariați - dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați mai mult de 20 salariați și mai puțin de 100 salariați; b) cel puțin 10 % din salariațidacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați cel puțin 100 salariați dar nu mai puțin de 300 salariați și c) cel puțin 30 salariați dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.
Pârâta, a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza căreia a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantei, respectiv copia Memoriului către Consiliul Director al Fundației „A. C. R., copia procesului-verbal încheiat la data de (...) cu ocazia ședinței de A. G. a M. din Consiliul Director , copia procesului-verbal încheiat la data de (...) prin care s-a analizat situația economico-financiară a fundației și copiile organigramelor anterioară și ulterioară luării măsurii disponibilizării reclamantei ( f.10-21, 26-35).
Astfel, din copia celor două organigrame cuprinzând numărul total și categoriile de salariați la data de (...) și la data de (...) rezultă că a avut loc o reorganizare la nivelul întregii fundații iar pe postul deținut de către reclamantă nu a fost angajată o altă persoană.
În acest context reorganizarea ,în înțelesul prevederilor art.65 alin.1 din
C. Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare așa cum a arătat pârâta prin întâmpinare ,fiind suficientă doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de piața economică sau financiară ori de atragerea surselor de finanțare.
De asemenea, s-a depus la dosar și scrisoarea adresată către conducerea fundației formulată de către reclamantă și înregistrată sub nr. 001/(...),din care rezultă că reclamanta este de acord să-și îndeplinească atribuțiile și pe perioadă de preaviz până la încetarea raporturilor juridice de muncă.
Susținerile reclamantei cum că desfacerea contractului individual de muncă s-ar fi datorat unui conflict pe care l-a avut cu directoarea fundației nu a fost probate și având în vedere cele de mai sus nu se poate reține că măsura a fost una abuzivă. Față de cele ce preced,având în vedere că reclamanta nu a probat că prin decizia contestată s-a urmărit înlăturarea sa abuzivă din cadrul fundației, instanța, în temeiul art. 283 și următoarele din C. Muncii, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către aceasta, întrucât măsura concedierii s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Fiind în culpă procesuală instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial așa cum rezultă din chitanța nr. 271/(...) depusă la dosar de către apărătorul ales.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat nulitatea deciziei de concediere nr.003 din (...), emisă de pârâtă ca urmare a neindicării preavizului și a inexistenței dificultăților economice reținute de angajator ca temei al desființării postului în conformitate cu dispozițiile art.74 alin.1 lit. b și art.76
C. muncii.
Nulitatea deciziei de concediere nu poate fi remediată prin trimiterea la decizia nr.46/(...) emisă de pârâtă, în care este indicat termenul de preaviz deoarece această decizie este lipsită de efecte, având în vedere că decizia nr.003/(...) a determinat încetarea raporturilor juridice de muncă.
Se contestă existența dificultăților economice în raport de datele reflectate de bilanțul privind situația economico-financiară a angajatoruluipentru anul 2009 din care rezultă o creștere a veniturilor din activități economice.
Pârâta F. A. C. R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând că lipsa preavizului din decizia de concediere nu este sancționată cu nulitatea absolută, precum și că probațiunea administrată la fond confirmă dificultățile economico-financiare ale angajatorului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. vaadmite recursul pentru următoarele considerente:
Actul în temeiul căruia pârâta a dispus concedierea reclamantei este decizia nr.003/(...) (fila 4 fond), înregistrată la I. T. de M. C. sub nr.637 din (...)
și menționat în carnetul de muncă al reclamantei ca temei al încetării raporturilor juridice de muncă, după cum a recunoscut reprezentanta pârâtei.
Deși pârâta afirmă că reclamanta a fost concediată prin decizia nr.46/(...) (f.33 fond) necontestată prin acțiune, Curtea reține că această decizie nu a produs efectele juridice urmărite de pârâtă, deoarece aceasta a emis o decizie ulterioară de concediere înregistrată la ITM C. și înscrisă în carnetul de muncă al reclamantei ca temei al concedierii.
Prin urmare, emiterea unei a doua decizii de concediere denotă intenția angajatorului de a înlătura orice efect al celei anterioare cu scopul respectării dispozițiilor art.2 alin.2 lit. a din Legea nr.130/1999, conform cărora angajatorii sunt obligați să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează și se completează carnetele de muncă ale salariaților (n.r. în baza art.1 din aceeași lege) ";actele privind încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora";.
Or, din moment ce în îndeplinirea obligației legale citate anterior, pârâta a depus decizia nr.003/(...), Curtea reține că acesta este temeiul concedierii reclamantei și nu decizia nr.46/(...), necomunicată inspectoratului teritorial de muncă, având în vedere că exigențele legale privind măsurile de protecție ale persoanelor încadrate în muncă impun în cadrul raportului tripartit salariat - angajator - inspectorat teritorial de muncă o decizie unică de concediere.
De altfel, apărarea pârâtei privind eficiența juridică a primei decizii reflectă culpa neîndeplinirii obligației legale a nedepunerii deciziei la ITM C. ceea ce este sancționat de principiul de drept conform căruia „nimeni nu se poate prevala de propria vinovăția pentru a obține protecția unui drept.
În atare situație, Curtea conferă deciziei nr.46/(...) semnificația unei notificări a salariatului cu privire la intenția angajatorului de a dispune încetarea raporturilor juridice de muncă ulterior, în baza art.65 C. muncii fără a produce prin sine însăși acest efect.
Referitor la decizia de concediere nr.003 din (...), Curtea observă că aceasta este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării prevederilor art. 74 al. 1 lit. a din C. Muncii.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 74 lit. a din C. Muncii, legiuitorul a instituit obligativitatea motivării în fapt și în drept a deciziei de concediere, lipsa acestor mențiuni obligatorii fiind sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 76 din C. Muncii, sens în care s-a pronunțat și Curtea
Constituțională prin D. nr. 3. și nr. 5..
În concret, dispozițiile art. 74 lit. a din C. Muncii stabilesc obligația angajatorului de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide asupra contestării sale înjustiție, ca expresie și a principiului consensualității și a bunei credințe edictat de art. 8 din C. Muncii, conform căruia „pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.";
În cauza dedusă judecății, Curtea observă că decizia de concediere atacată nu numai că nu cuprinde o dezvoltare a motivelor de fapt care l-au determinat pe angajator să dispună concedierea recurentei reclamante, dar confundă obiectul măsurii (desființarea postului) cu motivele care determină concedierea.
Cerința legală a motivării deciziei de concediere este respectată prin prezentarea motivelor de fapt concrete ce determină concedierea (cu titlu de exemplu: situația economică nefavorabilă evidențiată de date și acte financiare concrete, deficiențele constatate la veche structură organizatorică, perspectivele redresării economice prin desființarea postului, prognoza unei mai bune funcționări în baza unei noi organigrame), nu prin menționarea măsurii dispuse, respectiv desființarea postului.
Or, în lipsa evidențierii motivelor concrete și efective care au determinat angajatorul să ia o astfel de măsură, nu este posibilă stabilirea gravității situației pe care s-a bazat desființarea postului reclamantei și nu se poate exercita controlul judecătoresc doar în limita motivelor de fapt și de drept precizate în decizia de concediere, conform regulii impuse de art. 77 C. muncii, care pledează în acest fel pentru necesitatea precizării motivelor de fapt și de drept.
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere atacată prin prisma considerentelor expuse și apreciind că în acest context cercetarea celorlalte motive de legalitate și de temeinicie este superfluă, în baza art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantei recurente, respectiv va anula decizia nr. 003 din (...) emisă de pârâtă.
În temeiul art. 78 alin. 2 din C. Muncii, va dispune reintegrarea reclamante în funcția deținută anterior concedierii, respectiv cea de instructor- educator.
De asemenea, în temeiul art. 78 alin. 1 C. Muncii, va obliga pârâta să îi plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 500 de lei, cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu avocațial (fila 71 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P. M. A. împotriva sentinței civile numărul 4047 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea reclamantei P. M. A. împotriva pârâtei F. „. C. R.
Anulează decizia numărul 003 din (...) emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii, respectiv cea de instructor-educator.
Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.I. P./E. B
| ← Decizia civilă nr. 161/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2983/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
