Decizia civilă nr. 1411/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1411/R/2011

Ședința din 18 aprilie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.

GREFIER : C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile nr. 3946 din 18 noiembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC T. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent D. D., asistat de avocat R. M., și reprezentanta pârâtei intimate SC T. SA, avocat C. L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 08 aprilie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.

Reprezentanta reclamantului recurent și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită în temeiul art. 304 pct.

9 C.pr.civ. și art. 312 C.pr.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii privind anularea Deciziei nr. 16/2010 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă cu obligarea pârâtei intimate la plata tuturor drepturilor salariale potrivit art. 78 din C. muncii de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data de 08 noiembrie 2010, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă ladosar. S. obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată conform copiei chitanței pe care o depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3946 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul D.

D. în contradictoriu cu pârâta S. T. S.A având ca obiect un litigiu de muncă.

A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei în favoarea pârâtei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pe baza contractului individual de muncă nr. 60121/(...) încheiat între reclamant în calitate de salariat si pârâtă în calitate de angajator pentru o durata nedeterminată începând cu (...), reclamantul a ocupat postul de inginer la S. II C. a pârâtei .

Prin Decizia nr. 16/(...) a pârâtei, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 6., în temeiul art. 61 lit. a, art. 263, art. 264 alin. 1 lit. f, art. 268 din C. Muncii, reținându-se că reclamantul a încălcat prevederile art. 18 din contractul colectiv de muncă încheiat. la nivel de societate si art. 4 din Regulamentul intern. S-au indicat în decizie prevederile încălcate si anume: „în condițiile în care unii salariați ai societății comunică date care duc la concurență neloială în dauna societății, li se desface contractul de muncă prin hotărârea conducerii"; și „este interzisă divulgarea oricăror date si informații privind activitatea societății cu excepția celor comunicate sau publicate oficial";. Prin urmare, se constată de către instanță că au fost respectate disp. art. 268 alin.2 lit. b din C. Muncii care obligă angajatorul să indice în decizia de sancționare disciplinară care sunt dispozițiile contractuale, din regulamentul intern ori din actele normative, încălcate de către salariat.

Au fost respectate si prevederile art.268 alin.2 lit. a din C. Muncii, fapta reclamantului fiind în mod clar descrisă în cuprinsul deciziei și constând în divulgarea salariatului unei societăți concurente, a unor date confidențiale privind activitatea economică a sucursalei, ceea ce poate aduce prejudicii în desfășurarea unor licitații sau a relațiilor cu posibili clienți. În decizie se indică în mod explicit că gravitatea faptei este determinată de posibilitatea că firma concurentă să estimeze unele costuri ale sucursalei, ceea ce a pus sucursala în inferioritate la licitațiile desfășurate, cu repercusiuni asupra volumului de contracte si a veniturilor realizate. În răspunsul la interogatoriu (f.80), pârâta a arătat licitațiile care au fost pierdute în favoarea firmei către care au fost divulgate datele confidențiale, SC Connexion.

Pentru a justifica caracterul grav al măsurii disciplinare aplicate, s-a indicat în cuprinsul deciziei că reclamantul a mai fost sancționat prin decizia nr. 73/(...).

Instanța a constatat că descrierea faptei este precisă și permite stabilirea elementelor răspunderii disciplinare, respectiv fapta ilicită, vinovăția, urmarea și legătura de cauzalitate între faptă și urmare. Instanțareține, totodată, că fapta de a divulga date confidențiale reprezintă o abatere disciplinară de pericol, iar nu de rezultat, nefiind necesară constatarea producerii unui rezultat cu caracter material. Starea de pericol în care este pusă activitatea economică a societății comerciale ale cărei date au fost divulgate este suficientă pentru a se constata existența abaterii disciplinare.

S-a indicat în decizie care a fost punctul de vedere al salariatului, respectiv recunoașterea faptei la data de (...), așadar cu două zile înainte de emiterea deciziei de sancționare disciplinară. In consecință, au fost respectate disp. art. 268 alin.2 lit. c din C. Muncii.

Potrivit Secțiunii M pct.2 lit. e) din contractul individual de muncă nr.

6., reclamantul avea față de pârâtă obligația de a respecta secretul de serviciu precum si orice alte informații cu caracter tehnic si economic referitoare la angajator. De asemenea, conform lit. b) si c) din Secțiunea M pct.2 din contract, reclamantul avea obligația de a respecta disciplina muncii si de a manifesta fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu. C. art. 39 al. 2 lit. b), d) și f) din C. muncii, reclamantului îi incumbau obligația de fidelitate față de pârâtă, obligația de a respecta secretul de serviciu, prevederile din regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, de a respecta disciplina muncii și de a îndeplini atribuțiile din fișa postului.

C. fisei postului reclamantului (f.8-10), acesta avea sarcini în materie de securitate si sănătate în muncă, situații de urgență și pe linie de aprovizionare. In ceea ce privește sarcinile sale în domeniul aprovizionării, în fisa postului semnată de reclamant la data de (...) se prevede expres că reclamantul răspunde de confidențialitatea informațiilor primite si a documentelor întocmite.

Instanța a constatat că din probele administrate reiese că măsura disciplinară a fost temeinică. Astfel, din declarația martorului M. G. coroborată cu declarația martorului M. M. si cu răspunsurile reclamantului la interogatoriu reiese că reclamantul a furnizat martorului M. M. informații privind preturile preferențiale de care beneficia societatea pârâtă precum si datele de contact ale unui furnizori important al pârâtei, fiind chiar surprins de către directorul sucursalei în timp ce oferea aceste date telefonic, din biroul său unde avea acces la datele firmei, moment în care reclamantul s-a precipitat și a întrerupt brusc convorbirea. De asemenea, deși era în relații de amiciție cu persoana căreia i-a furnizat datele si era vizitat de aceasta, reclamantul i-a furnizat datele de la serviciu, din biroul său unde avea acces la informațiile privind activitatea economică a societății, împrejurări care determină concluzia că în cadrul convorbirii cu martorul M. M. reclamantul a furnizat date aparținând societății comerciale și cu privire la care avea obligația de confidențialitate, obligație pe care si-a încălcat-o.

Fapta reclamantului creează o stare de pericol în ceea ce privește activitățile economice ale pârâtei.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 268, art. 39 din C. Muncii, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată

În baza art. 274 alin.1 Cod Procedură Civilă, reclamantul fiind în culpă procesuală, instanța l-a obligat la plata sumei de 1.000 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul D. D. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost precizată.

În motivarea recursului s-a invocat nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin.1 lit. b C. muncii, constând în nedescrierea faptei care constituie abatere disciplinară.

În acest sens s-a arătat că decizia prin care angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie să cuprindă obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, data comiterii faptei, abaterile care să fie identificate ca atare în regulament sau fișa postului, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.

Prin descriere nu se poate înțelege în nici un caz enumerarea sau enunțarea, ci prezentarea explicită a actelor aspecte carte pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către aceasta a normelor de disciplină a muncii săvârșită în legătură cu munca sa o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă. Din descrierea faptei trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către reclamant, prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

De asemenea sub sancțiunea nulității absolute, potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 lit. b din C. muncii dispoziția de sancționare trebuie să cuprindă precizarea prevederilor din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.

Or, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate prin decizia de sancționare, s-a făcut referire doar în mod formal la anumite dispoziții din

Regulamentul intern prin nearătarea în concret a obligațiilor, astfel că simpla menționare a unor articole din acesta nu este de natură a complini cerința legiuitorului motiv pentru care decizia de sancționare este nulă absolut.

În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție jurist antum de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale, caracterul normei este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.

Pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesară existența cumulativă a unor elemente esențiale, calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, rezultatul dăunător, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultat. În ceea ce privește fapta ilicită, este unanim apreciat că ea reprezintă o încălcare a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă ori cel colectiv de muncă sau alte acte normative, regulament de organizare și funcționare, regulament intern, ordine și dispoziții ale șefilor ierarhici, obligații care, ca regulă generală, sunt înscrise în fișa postului.

Asupra fondului reclamantul a susținut în raport de elementele de fapt și probele invocate în concret că fapta imputată nu constitui abatere disciplinară.

Pârâta S. T. S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat arătându-se că decizia contestată prezintă în mod clar fapta imputată reclamantului.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursul pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.16 din (...) (f.6-7 fond), pârâta a dispus concedierea reclamantului în temeiul art.61 lit. a C. muncii, reținând că fapta imputată acestuia constă în „divulgarea salariatului unei societăți concurente date confidențiale privind activitatea economică a sucursalei ceea ce poate aduce prejudicii în desfășurarea unor licitații sau a relațiilor cu posibili clienți";.

Procedând astfel, pârâta a încălcat dispozițiile art.268 alin.2 lit. a C. muncii, conform cărora „sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu…….descrierea faptei care constituie abatere disciplinară";.

Astfel, descrierea faptei impune menționarea aspectelor circumstanțiale care o individualizează, printre care, în speță, data la care a fost săvârșită (pentru verificarea termenului de aplicare a sancțiunii), numele salariatului societății concurente sau denumirea societății concurente, informații mai concrete la datele confidențiale transmise

(desigur, nu complete, dar suficiente pentru a contura latura obiectivă a abaterii disciplinare).

În absența acestor elemente exercitarea controlului instanței nu se poate realiza decât prin raportare la o stare de fapt prezentată în termeni generali, ceea ce nu asigură realizarea intenției legiuitorului ca prin instituirea condiției descrierii faptei în cuprinsul deciziei de concediere, salariatul să fie pus la adăpost de eventualele măsuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului.

În acest sens sunt și dispozițiile art.77 C. muncii care împiedică angajatorul să invoce în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea ce impune prezentarea elementelor concrete ale faptei reținute în sarcina salariatului tocmai pentru a nu se încălca interdicția enunțată de art.77 C. muncii.

În atare situație, Curtea constată nulitatea deciziei de concediere nr.16/(...) emisă de pârâtă ca urmare a nerespectării cerinței descrierii faptei, contrar art.268 alin.2 lit. a C. muncii, fiind inutilă în raport de incidența acestui motiv de nelegalitate a deciziei, examinarea motivelor de netemeinicie.

În baza art.78 alin.1 C. muncii, în raport de precizarea de acțiune a reclamantului care nu a mai solicitat reintegrarea sa în funcție (f.87 fond) și și-a limitat întinderea pretențiilor constând în drepturi salariale la perioada (...)- (...), Curtea în baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, va obliga pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada (...) - (...).

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul în sensul celor ce urmează, înlăturând obligația reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă la fondul cauzei și obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei (onorariu avocat - fila 81-83 fond).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile numărul 3946 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată și precizată ulterior de reclamantul D. D. împotriva pârâtei S. T. SA

Anulează decizia de concediere numărul 16 din (...) emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada (...) - (...).

Înlătură obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată către pârâtă la fondul cauzei.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S. D. D. G. L. D.

GREFIER C. M.

Red.S.D./S.M.D.

2 ex./(...) Jud.fond.I. P/E. B.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1411/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă