Decizia civilă nr. 1449/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1449/R/2011
Ședința publică din data de 20 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G. L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 1974 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. I. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, cons. jur. V. L., lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei recurente arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții, motivat pe faptul că apărătorul reclamantului intimat nu se poate prezenta la termenul de astăzi.
Curtea, deliberând, constată că la dosar nu există nici o delegație de reprezentare și nici o cerere de amânare din partea intimatului, astfel că cererea formulată de reprezentanta pârâtei recurente este neîntemeiată, motiv pentru care o respinge și lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, cons. jur. V. L., lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și în consecință respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală, pentru considerentele invocate în memoriul de recurs, arătând că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât acesta se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1974 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosarul nr. (...) s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiuneinvocată de pârâta SC E. C. SA.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. C., în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexă împotriva pârâtei SC E. C. SA B., și în consecință pârâta a fost obligată să achite fiecărui membru de sindicat drepturile bănești reprezentând ajutorul material aferent „Zilei SC E. C. SA pentru 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază, al nivelul clasei unu de salarizare, pentru fiecare an în parte, actualizat cu rata inflației la data scadenței: (...), pe anul 2007 se va plăti diferența neîncasată până la 450 lei, pentru 2008, data scadenței: (...) se va plăti actualizată suma de 540 lei, până la plata efectivă a sumei.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut referitor la excepția tardivității cererii (practic fiind vorba de prescripție) privind ajutorul material aferent „Zilei SC Electrica C. SA"; pentru 2007 și 2008 că este neîntemeiată întrucât în cauză fiind vorba de plata unor drepturi salariale neacordate, sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii iar nu cele invocate de pârâtă, respectiv art. 283 al. 2 lit. e).
Potrivit art. 166 alin. 1 Codul muncii „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";, în speță drepturile salariale pe 2007 și 2008 solicitate în 2010 sunt în interiorul termenului de prescripție, motiv pentru care excepția prescripției urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a reținut că potrivit art. 65 din C. Colectiv de M. 2005 - 2006 înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 6682/(...) și prelungit cu actele adiționale: 2090/(...), 5888/(...), 1628/(...), 4150/(...), 5237/(...),
607/(...) și 1860/(...) se stipulează:
„Cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Z. S. „. C.. S.A. va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru 1 an";.
Aceste prevederi contractuale au fost negociate și acceptate de ambele părți și materializate doar în parte, întrucât în anul 2007 s-a acordat ajutor material în sumă fixă de 100 lei de salariat, iar suma ce trebuia acordată era de 450 lei conform A.ui adițional 5237/(...) și pentru anul 2008 suma ce trebuia acordată era de 540 lei conform actului adițional 1860/(...), din care nu s-a acordat nici o sumă.
Pârâta nu a contestat faptul că prevederile art. 65 au fost negociate de ambele părți, însă invocă considerente de imposibilitate a plății datorată situației economice dificile.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 65 din C. Colectiv de M. pe 2005 -
2006 prelungit prin A. adițional, art. 40 alin. 2 din Codul muncii care obligă angajatorul la respectarea obligațiilor ce-i revine cu privire la acordarea drepturilor cuvenite salariaților, acțiunea este întemeiată, și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC E. SA B. solicitândcasarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului consideră că instanța de fond a reținut greșit faptul că acțiunea este supusă unui termen de prescripție de 3 ani conf. art.
166 Codul Muncii, deoarece articolul 65 din C. colectiv de muncă face referire la "ajutoare materiale" acordate odată pe an și nu salarii.
Recurenta consideră că termenul de prescripție aplicabil este de șase luni, conform Capitolul II din Legea 53/2003.
Consideră că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat, conform art. 154 alin. 1 și 2 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, ci este o libertate a angajatorului față de proprii angajați.
Având în vedere această situație suma de bani cuvenită fiecărui angajat este acordată fiecărei persoane care este angajat și nu reprezintă plata muncii salariatului, existând o diferență fundamentală între salariu, care este o contraprestație a muncii depuse de salariat și ajutorul acordat cu ocazia Zilei Electrificării, care este o liberalitate a angajatorului, acordat doar datorită simplei calități de salariat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Criticile formulate de către recurentă privesc doar modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, referitor la care Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. materiale";, sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă și din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordarea acestor drepturi, din caracterul periodic al acordării acestora, și anume anual de „. SC E. C., reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâta.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c Codul Muncii, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni „în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Astfel, legiuitorul la art. 166 alin. 1 Codul muncii a statuat că, „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani aferente anilor 2007 și 2008, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă și a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii, prin urmare Curtea apreciază că nu poate fi acceptată susținerea recurentei, în sensul că pretențiile sunt prescrise prin aplicarea unui termen de prescripție de 6 luni.
Deși recurenta a invocat ca și temei de drept al cererii de recurs art. 304 pct. 6 C.proc.civ., aceasta nu a indicat care sunt lucrurile acordate peste ceea ce s-a cerut sau care au fost acordate deși nu s-au cerut, motiv pentru care nu va fi reținută incidența în cauză a acestui motiv de recurs.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 1974 din 19 noiembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
G. G. C.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: H. DM; C. M.
| ← Decizia civilă nr. 4302/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5216/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
