Decizia civilă nr. 5216/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr.5216/R/2011
Ședința din 13 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I.A T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. CFR M. SA împotriva sentinței civile nr. 4103 din 6 octombrie 2011 pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat P. I., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - consilier juridic R. T., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 13 decembrie 2011 reclamantul a transmis prin fax la dosar întâmpinare într- un singur exemplar.
I se înmânează dosarul la bară reprezentantei recurentei pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării formulate de reclamant.
La reluarea cauzei reprezentanta recurentei declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.
1829/117/(...), reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta S. T. a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1320 lei reprezentând plata a 106 ore suplimentare efectuate în anul 2009; a sumei de 1320 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite de la data modificării unilaterale a contractului individual de muncă, respectiv (...) și până la (...), a sumei de
55 lei reprezentând diferența dintre suma de 942,50 lei achitată în 2010 și cea cuvenită după actualizare, precum și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
1
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă pe postul de economist I si a efectuat 106 ore suplimentare în perioada februarie-martie și mai 2009, fiind încălcat art. 120 din Codul Muncii și art. 44 alin.8 din Contractul colectiv de muncă pentru că nu i s-a acordat timp liber corespunzător în compensare.
Reclamantul a mai arătat că la data de (...) i s-a modificat locul de muncă, încadrarea, gradul profesional si salariul, transformat din 1839 lei în
1728 lei, iar actul adițional prin care i s-a redus salariul a fost semnat de către reclamant cu obiecțiuni în sensul că nu a fost de acord cu diminuarea salariului.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat în cauză excepția prescripției extinctive. În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că pe timpul delegării nu se pot plăti ore suplimentare, conform art. 4 din HG nr. 1860/2006, iar reclamantului i-a fost plătită diurna de delegare în cuantum de 942,50 lei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4103/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâta S. S. T., fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1320 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale, actualizate cu indicele deinflație.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei în perioada (...)-(...), în ultima perioadă ocupând postul de economist II clasa 38, începând cu (...), după ce, în intervalul (...)-(...), a ocupat postul de economist I clasa 41.
Prin actul adițional nr. IB/3258/(...) s-a modificat locul muncii, felul muncii si salariul reclamantului, devenind economist II clasa 38 de salarizare, cu un salariu de bază lunar brut de 1728 lei.
Reclamantul a semnat pe actul adițional rezoluția potrivit căreia întrucât contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât prin acordul părților, nu este de acord cu modificarea gradului profesional si a salariului la noul loc de muncă.
In ceea ce privește capătul de cerere privind plata a 106 ore suplimentare efectuate în cursul anului 2009, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi prestat muncă în cadrul unor ore suplimentare prin urmare, pârâta nu poate fi obligată la plata valorii acestora.
In ceea ce privește suma de 1320 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite reclamantului ca diferență între salariul vechi si salariul modificat unilateral, instanța de fond a constatat că acest capăt de cerere nu este afectat de prescripția extinctivă și este întemeiat.
Astfel, în baza art. 137 alin.2 Cod.proc.civilă si art. 283 alin. l lit. c din
Codul muncii, instanța a respins excepția prescripției extinctive privind acest capăt de cerere, deoarece acesta are ca obiect plata unor drepturi salariale iar nu contestația vizând decizia unilaterală a angajatorului, astfel că este supus termenului de 3 ani, iar nu de 30 de zile, cum a apreciat pârâta. Prin urmare, fiind solicitate drepturi salariale scadente în luna iunie
2008, iar acțiunea fiind înregistrată la data de (...), s-a reținut că acțiunea este înregistrată în interiorul termenului de prescripție.
In ceea ce privește fondul pretențiilor, instanța constată că acestea sunt întemeiate întrucât pârâtul nu a fost de acord cu modificarea
2 contractului, or, modificând unilateral contractul, pârâta a încălcat art. 41 alin.1 Codul Muncii conform căruia acesta poate fi modificat numai prin acordul părților. Nu sunt incidente prevederile art. 42-48 Codul Muncii referitoare la modificarea unilaterală a contractului, neaflându-ne în niciuna din ipotezele acestea.
Pârâta a diminuat în mod nelegal salariul reclamantului de la 1893 lei la 1728 lei.
In baza art. 269 alin.l din Codul Muncii, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada vreunor prejudicii morale și nici a unor criterii de determinare a despăgubirilor morale, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
De asemenea, prima instanță a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 55 lei reprezentând diferență a diurnei de deplasare deoarece reclamantul nu a dovedit că angajatorul i-ar datora această diferență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M.
"CFR M." S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In materia jurisdicției muncii exista reglementari specifice privitoare la termenele de prescripție extinctivă, respectiv dispozițiile art. 283 din Codul Muncii, care, la punctul a) prevăd că cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de munca.
Potrivit art.41 (3)- "modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre următoarele elemente: a. durata contractului; b. locul muncii; c. felul muncii; d. condițiile de munca; e. salariul; f. timpul de munca si timpul de odihna.
Se invocă astfel că drepturile bănești solicitate de către reclamant își au izvorul în modificarea contractului de muncă,modificare pe care acesta nu a contestat-o in termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art.283 alin.1 lit. a din Codul Muncii.
În consecință, s-a susținut că, având în vedere faptul că este vorba despre modificarea unilaterală a contractului de muncă, potrivit art.283 alin.1 lit. a) din Codul muncii, cererea pentru soluționarea conflictului putea fi formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului, respectiv până la data de (...).
Analizând recursul formulat de S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estenefondat, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă, în fapt, prin așa-numitul „. adițional nr.I.B/3258/(...) la contractul individual de muncă încheiat între părți, s-a ajuns la o modificare a unui element important al contractului, respectiv salariul, în sensul art.41 din Codul muncii, Curtea reține că data acestuia nu poate fi considerată ca fiind momentul de început al curgerii termenului de prescripție prevăzut de art.283 alin.1 lit. a) din Codul Muncii, pentru următoarele motive:
3
Practic, acesta nu constituie decât un proiect de act adițional prezentat de către angajator salariatului, pentru ca acesta să-și exprime acordul cu privire la clauzele acestuia, acord de voință la care însă părțile nu au ajuns, salariatul-reclamant menționând, la data de (...), chiar în cuprinsul acestui act că: „Întrucât contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât prin acordul părților (art.41 din Codul muncii) nu sunt de acord cu modificarea gradului profesional și salariului la noul loc de muncă";.
Deși nu s-a ajuns la un acord de voință asupra clauzelor contractului, Curtea reține că acest act imperfect a stat la baza diminuării salariului reclamantului, astfel cum aceasta a fost invocată prin acțiune.
Întrucât recurenta nu a emis ulterior o decizie prin care, în mod unilateral, să modifice salariul reclamantului-intimat, decizie care să cuprindă motivarea în fapt și în drept a măsurii luate, termenul în care poate fi contestată și instanța competentă în acest sens și care să fie comunicată salariatului, se reține că în cauză nu pot fi aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, ce prevăd, pentru cererile privind contestarea măsurilor unilaterale ale angajatorului, un termen de prescripție a dreptului la acțiune de 30 de zile de la data comunicării unei asemenea decizii.
De altfel, angajatorul, în condițiile menționate anterior, nu-și poate întemeia în cauză apărările pe disp.art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, decât invocându-și în cauză propria culpă.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a soluționat în cauză excepția prescripției invocată de către pârâtă, astfel încât, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S. împotriva sentinței civile nr.4103 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I.A T.
GREFIER N. N.
4
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: I.P..
5
| ← Decizia civilă nr. 1449/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 464/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
