Decizia civilă nr. 3172/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3172/R/2011
Ședința din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 1649 din 31 martie
2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. C., I. Ș. AL J. C., C. LOCAL C., P. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 19 septembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1649 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul numărul (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Ș. J. C..
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T., în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V.
C., C. LOCAL AL C. C. și P. C. C., având ca obiect un conflict de drepturi.
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T., în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. C., ca urmare a admiterii excepției.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de C. LOCAL AL
C. C. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat enumerați în tabelul anexat cererii care a fost depus la dosarul cauzei (f.48-49). D. Adeverințele nr.509-529/(...), rezultă faptul că cei reprezentați de către reclamant dețin funcții de personal didactic auxiliar și personal nedidactic și s-au aflat în concediu de odihnă în perioada lunilor iulie-august
2010 iar indemnizația pentru concediul de odihnă a fost diminuată cu 25% pentru fiecare dintre aceștia (f.9-29).
Conform art. 1 alin.1 din L. nr. 1. privind unele măsuri în vederea restabiliri echilibrului bugetar „se reduce cu 25% cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, indemnizațiile si alte drepturi salariale, stabilit conform Legii nr. 330/2009 si ale O.U.G. nr. 1.";.
Personalul din sectorul bugetar a beneficiat până la intrarea in vigoare a acestor prevederi legale de o indemnizație de concediu de odihnă stabilită în baza prevederilor art. 7 din HG nr. 250/1992 și ale art. 23 din O.G. nr.
10/2008 calculată în raport de numărul de zile de concediu înmulțite cu mediazilnică a salariului de bază si sporurile de care beneficiază conform legii, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Conform prevederilor art. 21, art. 22 si art. 23 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, date în aplicarea prevederilor art. 103 din L. nr. 128/1997, abrogată de art. 361 din L. nr. 1/2011 si a prevederilor HG nr. 250/1992, pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime si, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. In cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte și acesta se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Prevederile Codului Muncii arată că indemnizația concediului de odihnă nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pe perioada respectivă, prevăzute în Contractul individual de muncă.
Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin D. nr. 872/(...) nr. 1655/(...) și nr. 1657/(...), asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii exercițiului bugetar, a dispozițiilor Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și asupra dispozițiilor Legii bugetului de stat pe anul 2011, acestea două din urmă cuprinzând ample referiri la L. nr.1., excepții care au fost respinse .
Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, beneficii și alte adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare .
Curtea Constituțională a stabilit că prin această reglementare, respectiv
L. nr.1., nu s-au încălcat prevederile art.16, art. 41 alin.2 și alin.5, art. 1 alin.4 și art.53 din C. României deoarece, dreptul la muncă fiind un drept complex care include și un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de bază.
Acest act normativ nu a permanentizat diminuarea temporară a drepturilor salariale avute anterior intrării sale în vigoare și măsurile luate au fost justificate pe temeiul art.53 din C. României întrucât, noțiunea de securitate națională nu implică numai securitatea militară ci are și o componentă economică și socială.
Pe de altă parte este prerogativa legiuitorului stabilirea modalității de realizare a procesului de revenire etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul avut anterior diminuării cu 25%,care va decide în funcție de situația economică și financiară a țării. Pentru anul 2011, legiuitorul a reglementat o revenire cu 15% față de reducerea salarială cu 25% aprobată prin L. nr.1..
S-a reținut de asemenea prin reglementările anterior menționate, că indemnizația pentru concediu de odihnă, alături de alte drepturi salariale nu reprezintă un drept fundamental legiuitorul având libertatea de a decide limitele și condițiile acordării acestui beneficiu, situație în care nu poate fi pusăîn discuție restrângerea vreunui drept. Apoi indiferent de natura dreptului prevăzut de lege, este necesar ca acordarea acestuia să se facă cu respectarea egalității cetățenilor în drepturi, respectiv al creării unui tratament identic pentru persoane aflate în situații egale.
S-a mai reținut că reducerea temporară a indemnizației de concediu cuvenită a celor reprezentați de reclamant cu 25%, în temeiul art.1 alin.1 din L. nr.1., nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate, iar lipsa unei despăgubiri nu conduce eo ipso la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1 din CEDO deoarece statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul salarizării, mai ales într-o perioadă de criză economică în vederea reducerii deficitului bugetar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. S. D. Î. T. solicitând modificarea sentinței cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la calculul și plata drepturilor neacordate, reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită legal și cea efectiv încasată, aferentă concediului de odihnă efectuat în anul 2010, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății.
În motivarea recursului s-a arătat că din dispozițiile art. 145 alin. (2) din Codul muncii rezultă fără putință de tăgadă faptul că indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale
(salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul. În consecință, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna IULIE, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile IUNIE, MAI și APRI. 2010. In egală măsură, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna AUGUST, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile IULIE, IUNIE și MAI 2010.
Pârâții au ignorat însă dispozițiile exprese ale Codului muncii și au procedat la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru toți membrii de sindicat (semnatari ai tabelului anexat prezentei cereri) aflați în concediu de odihnă în lunile iulie și august 2010. În motivarea acestei diminuări, au invocat. în principal, dispozițiile Legii nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Însă, actul normativ în cauză nu influențează în minus cuantumul indemnizației de concediu pentru salariații din învățământ aflați în concediu legal de odihnă în luna iulie 2010, iar influența pentru luna august 2010 este mult mai mică decât cea aplicată de pârâți. A. deoarece L. nr. 1. prevede, la art. 1, că: ,,(1) Cuantumul brut al salariilor soldelor , indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri in domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. (2) În situația în care, din aplicarea prevederilor alin. (1). rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei."
Învederează că art. 1 alin. (1) face referire la salarii, solde și indemnizații lunare de încadrare, iar nu la indemnizația de concediu.
Un argument suplimentar îl reprezintă și momentul plății indemnizației de concediu de odihnă. Pentru personalul care a intrat în concediu în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată și plătită încă din luna iunie
2010 (dată la care L. nr. 1. nu era în vigoare), dreptul lor fiind garantat de contractul colectiv de muncă aplicabil și de C. R.
D. adeverințele emise de unitatea pârâtă, anexate prezentei cereri. rezultă că membrii de sindicat semnatari ai tabel ului s-au aflat în concediu legal de odihnă în iulie I august / iulie-august, beneficiind de indemnizații de concediu diminuate cu 25%.
I. Ș. J. C. prin întâmpinare (f.20-22) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Reclamanții, personal didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, au dreptul la o indemnizație de concediu în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de art. 1 din L. nr.1., indiferent de perioada de efectuare a concediului de odihnă, deci și pentru perioada ulterioară datei de 3 iulie 2010, când a intrat în vigoare această lege.
Curtea reține astfel că, potrivit art.103 lit. a) din L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, cadrele didactice au dreptul la un concediu anual cu plată în perioadele vacanțelor școlare, respectiv universitare cu o durată de cel puțin 62 zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.
În aplicarea acestor dispoziții legale, cu luarea în considerare și a dispozițiilor art.17 din Hotărârea G. nr.250/1992, republicată, s-a emis
Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998 al M.ui Educației Naționale care, la pct.
21 - 26 reglementează dreptul la o indemnizație pentru concediul de odihnă a cărei plată se face cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, stabilindu-se totodată și modul de calcul al cuantumului acestei indemnizații.
Prin urmare, stabilirea dreptului la indemnizația de concediu a cadrelor didactice trebuie făcută în raport de veniturile salariale ale acestora, corespunzător perioadei efectuării concediului de odihnă, respectiv cu 5. zile înainte de plecarea în concediu, venituri asupra cărora nu se mai poate reveni dacă, ulterior, acestea au fost modificate urmare unor schimbări legislative. A proceda altfel, înseamnă a introduce, în modalitatea de stabilire a indemnizației de concediu, un element de incertitudine determinat de eventuala fluctuație legislativă, ceea ce ar face ca această creanță să nu mai fie lichidă și, deci, să nu mai poată fi plătită cu 5. zile înainte de plecarea în concediul de odihnă, așa cum prevăd reglementările legale în materie.
Faptul că indemnizația de concediu s-a plătit la data la care intrase în vigoare L. nr.1. nu are nici o relevanță, întrucât situația ivită în favoarea reclamanților este cea raportată la data nașterii dreptului, și nu la data valorificării lui.
Art.1 alin.(1) din L. nr.1. se aplică, potrivit art. 4 din acest act normativ, de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică de la data de 3 iulie 2011. A. înseamnă că diminuarea indemnizațiilor de concediu poate fi aplicată numai acelor situații în care dreptul la primirea acestei indemnizații s-a născut ulterior intrării în vigoare a Legii nr.1., iar nu și situațiilor în care acest drept s-a născut sub imperiul legii anterioare, fiind irelevant momentul executării obligației corelative de către angajatori, prin remiterea efectivă a sumelor de bani (stingerea obligației prin plată).
Curtea subliniază că o interpretare contrară ar echivala cu încălcarea principiul neretroactivității legii, principiu statuat atât în art.15 alin. (2) din
Constituție, conform căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, cât și de art.1 din Codul civil.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art.304 ind. 9 raportat la 312 C., Curtea va admite recursul declaratde S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune și precizări împotriva sentinței civile nr. 814 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de S. S. D. Î. T. în numele următorilor membrii de sindicat: A. C. D., A. A. P., B. A. M., B. M. D., B. M., B. C., C. M., C. C. V., G. O. C., I. A. T., M. T. V., N. S. M., P. D. L., S. A., V. M. A., Z. V., S. M., E. N. C. I., S. Ana, M. C. E. și T. E., împotriva sentinței civile numărul 1649 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta Ș. CU C. I-V. C. să calculeze și plătească diferențele dintre indemnizațiile de concediu cuvenite membrilor de sindicat menționați anterior aferente anului școlar 2009/2010 și cele efectiv plătite acestora cu aplicarea diminuării de 25% prevăzute de art. 1 din L. numărul 1., actualizate cu indicele de inflație de la data la care acestea erau datorate și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. I. T.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:E. B.
| ← Decizia civilă nr. 1092/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1520/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
