Decizia civilă nr. 1933/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1933/R/2011
Ședința din data de 30 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC B. S. împotriva sentinței civile nr. 392 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați T. C. V., P. M. C., T. A. G., N. A. D. și P. G., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților intimați T. C. V., P. M. C. și P. G., avocat B. C., din Baroul Cluj, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente SC B. S. și reclamanții intimați T. A. G. și N. A. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost motivat, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții intimați T. C. V., P. M. C. și P. G. au depus la dosar întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999 coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de (...), conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 205 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost depus la data de 02 martie 2011, conform mențiunii de pe plicul aflat la fila 9 din dosar, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reprezentantul reclamanților intimați T. C. V., P. M. C. și P. G. solicită admiterea excepției invocate și, în consecință, respingerea ca tardiv a recursului formulat de către pârâta recurentă SC B. S., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T. C.-V., P. M. C. și P. G., în contradictoriu cu pârâta S. B. S., astfel cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului T. C. - V. a sumei de 2.269 lei reprezentând drepturi salariale neachitate aferente perioadei aprilie - iulie 2009, a sumei de 2.200 euro reprezentând diferența de diurnă neachitată, respectiv a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului P. M. C. a sumei de 4.557 lei reprezentând drepturi salariale neachitate aferente perioadeioctombrie 2009 - mai 2010, a sumei de 2.700 euro reprezentând diferența de diurnă neachitată, respectiv a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului P. G. a sumei de
4.382 lei reprezentând drepturi salariale neachitate aferente perioadei iunie - decembrie 2009 și a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului T. A.-G.
A fost anulată cererea reclamantului N. A.-D., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții T. C. -
V., P. M. C. și P. G. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentința pronunțată se întemeiază pe următoarele considerente:
În ședința publică din data de (...), tribunalul a admis excepția lipseicalității de reprezentant a reclamantului N. A.-D., pentru considerentele expuse înîncheierea de ședință de la acea dată.
Între pârâta S. B. S., în calitate de angajator, și reclamantul T. C. - V., în calitate de angajat, s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual nr. 18/(...), încheiat pe perioadă nedeterminată, pentru funcția de șofer autocamion și salariul de bază brut lunar de 865 lei, cu începerea activității din data de (...) (filele 5-6).
Începând cu data de (...), și reclamantul P. M. C. a fost angajat pe aceeași funcție de șofer autocamion prin contractul individual de muncă nr.42/(...), cu durată nedeterminată și salariul de bază brut lunar convenit de 870 lei (filele 7-
8).
De asemenea, reclamantul P. G. a fost angajat ca șofer autocamion începând cu data de (...), pe durată nedeterminată și pentru salariul de bază brut lunar în cuantum de 870 lei, contractul său individual de muncă fiind înregistrat în registrul general de evidență a salariaților sub nr. 26/(...) (filele 29-30).
Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale restante și diferențe de diurnă neachitate, aferente perioadelor în care au prestat activitate în cadrul societății pârâte.
Potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin. 1, „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Verificând statele de plată întocmite de S. B. S. și depuse în copie la dosar, s-a constatat că acestea nu sunt semnate de reclamanți, iar pârâta nu a înțeles să atașeze alte documente justificative în sensul prevederilor legale exprese mai sus citate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că societatea angajatoare nu a făcut proba achitării drepturilor salariale cuvenite reclamanților, sens în care în temeiul art. 281 Codul muncii, a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului T. C. - V. a sumei de 2.269 lei reprezentând drepturi salariale neachitate aferente perioadei aprilie - iulie 2009, în favoarea reclamantului P. M. C. a sumei de 4.557 lei reprezentând drepturi salariale neachitate aferente perioadei octombrie 2009 - mai 2010 și respectiv, în favoarea reclamantului P. G. a sumei de 4.382 lei reprezentând drepturi salariale neachitate aferente perioadei iunie - decembrie 2009.
În determinarea cuantumului salariilor restante s-a ținut cont de salariile nete astfel cum sunt cuprinse în statele de plată întocmite de angajator, iar în ceea ce îl privește pe reclamantul P. M. C., s-a dispus acordarea integrală a sumei solicitate întrucât, în ciuda solicitării exprese a instanței și a termenelorsuccesive acordate, societatea pârâtă nu a înțeles să depună copii de pe statele de plată aferente perioadei ianuarie-mai 2010, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 287 Codul muncii care stabilesc faptul că în litigiile de muncă sarcina probei revine întotdeauna angajatorului.
Este adevărat că prin D. nr. 5/(...) și nr. 6/(...) pârâta a dispus suspendarea contractelor individuale de muncă ale reclamanților P. M. C. și P. G. începând cu data de (...), în temeiul art. 52 lit. a și respectiv a art. 52 lit. c din Cod (filele 175, 178), însă cel din urmă reclamant nici nu a solicitat plata drepturilor salariale ulterior lunii decembrie 2009, iar în ceea ce îl privește pe reclamantul P. M. C., nu se poate proceda la verificarea susținerii implicite a reclamantului de continuare a prestării activității după data de (...) în lipsa statelor de plată și a celorlalte documente solicitate pârâtei, pe care aceasta a refuzat să le pună la dispoziția instanței.
Referitor la diferența de diurnă solicitată, reclamanții au arătat că la momentul angajării înțelegerea a fost să li se acorde o diurnă calculată în funcție de distanțele parcurse, respectiv de 10 euro la 100 km parcurși.
Deși prin contractele individuale de muncă încheiate în scris părțile nu au stipulat plata diurnei, din însuși obiectul de activitate al societății și postul pe care reclamanții l-au ocupat rezultă că aceștia au efectuat deplasări în străinătate, în interesul societății pârâte, astfel că devin incidente prevederile art. 44 alin. 2 Codul muncii, conform cărora:
„Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare,precum și la o indemnizație de delegare,în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă";, precum și cele ale art. 45 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010, în conformitate cu care
„salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia deurmătoarele drepturi: b) diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice"; (adică prin H. nr.1860/2006). De asemenea, art. 47 din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr.722/2008 prevedeobligativitatea acordării diurnei de deplasare, cuantumul concret urmând să se stabilească prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate.
În speță, cu toate că prin răspunsurile la interogatoriu pârâta S. B. S. a negat încheierea unei convenții având drept obiect acordarea diurnei, reclamanții și-au dovedit susținerile în condițiile art. 16 alin. 2 din Codul muncii cu declarațiile martorilor A. R. M. și C. D. B. audiați în cursul procesului, aceștia confirmând practica societății de acordare a diurnei după modalitatea de calcul menționată.
Reținând și că pârâta a refuzat să depună copii de pe foile de parcurs și extrasele de pe cardurile sau aparatele tahograf ale autovehiculelor conduse de reclamanți în perioadele vizate, astfel că datorită conduitei abuzive a angajatorului nu se poate proceda la verificarea calculului diferențelor de diurnă solicitate, tribunalul a apreciat că și această solicitare este întemeiată, acordându-le reclamanților în întregime sumele indicate.
În ceea ce privește daunele morale, în mod evident situația creată i-a afectat pe reclamanți și în plan moral, nepatrimonial, întrucât s-au aflat în postura de a presta activitate fără a fi retribuiți în mod corespunzător și a trecut o perioadă îndelungată de timp până la recunoașterea temeiniciei solicitărilor lor.
În acest context, tribunalul a apreciat că stările de supărare și frustrare generate de conduita culpabilă a societății nu sunt suficient compensate prin admiterea cererii cu privire la pretențiile restante, ci se impune ca angajatorul să răspundă și pentru prejudiciul moral suferit de salariați în legătură cu serviciul, astfel că în temeiul art. 269 din Codul muncii, a dispus obligarea pârâtei S. B. S.la plata în favoarea fiecăruia din cei trei reclamanți a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin înscrisul sub semnătură privată (f. 27), reclamantul T. A.-G. a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei.
Ținând cont de atitudinea procesuală a reclamantului, precum și de dispozițiile art.246 C., potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, instanța a dat eficiență actului de dispoziție al părții și a luat act de această renunțare la judecată.
De asemenea, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant, s-a anulat cererea reclamantului N. A.-D.
În temeiul art. 291 Codul muncii raportat la art. 274 C., pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea fiecăruia dintre reclamanții T. C. - V., P. M. C. și P. G. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și constând în contravaloarea onorariului avocațial atestat cu chitanțele seria CJ WMA nr. 5051774/(...), nr. 5051779/(...) și nr. 5051780/(...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. B. S., solicitând înprincipal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, Curtea ogăsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată pârâtei la data de (...), potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare din dosarul T.ui (f. 205), iar recursul a fost înregistrat la data de (...), conform mențiunii de pe plicul aflat la fila 9 din dosar, cu depășirea termenului legal imperativ menționat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 301 alin. 1 C., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
Ca parte căzută în petenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 cod de procedură civilă, va obliga recurenta să plătească fiecărui intimat T. C. - V., P. M. C. și P. G. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, potrivit chitanțelor depuse la dosar(f. 20-22 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta S. B. S. împotriva sentinței civile numărul 392 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească fiecărui intimat T. C. - V., P. M. C.
și P. G. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. A. B.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 36/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3334/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
