Decizia civilă nr. 2125/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2125/R/2011
Ședința publică din data de 10 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă L. F. împotriva sentinței civile nr. 339 din 18 februarie 2011 pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. B. S.
V. DE SUS, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242 C.proc.civ., Curtea o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul T. M. la data de (...), reclamanta L. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta
S. B. S. V. de Sus, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale și a contribuțiilor aferente perioadei (...)-(...), înscrierea acestei perioade în carnetul de muncă, precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtei în perioada (...)-(...).
La data de (...) a dat naștere unui copil și și-a depus dosarul pentru indemnizația pentru creșterea acestuia, constatând că raportul său de muncă a încetat la data de (...) și nu la data de (...), dată până la care a prestat efectiv activitate.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că este de acord cu admiterea acțiunii, exceptând capătul de cerere privind cheltuielile de judecată. A arătat în motivare că este adevărat că reclamanta a lucrat la societatea pârâtă în perioada (...) - (...), chiar dacă în carnetul de muncă această perioadă nu a fost consemnată.
La termenul de judecată din (...), reclamanta a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, acestea fiindu-i achitate.
În probațiune s-au depus în copii: contractul individual de muncă, cartea de identitate a reclamantei, iar din oficiu instanța a solicitat relații de la ITM M., privind raportul de muncă încheiat între părți.
Prin sentința civilă nr. 339 din (...), în temeiul art. 246 C.proc.civ. s-a luatact de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere. A fost respinsă acțiunea privind înscrierea în carnetul de muncă a perioadei (...) - (...) și obligarea pârâtei la plata contribuțiilor legale aferente acestei perioade.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a avut încheiat cu pârâta contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat la ITM M. sub nr. 18612/V/(...). A început activitatea la data de (...), iar raportul de muncă a încetat la data de (...), în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii.
În situația în care ulterior încetării raportului de muncă, reclamanta a continuat să lucreze pentru societatea pârâtă până la data de (...), fără a se mai încheia în formă scrisă un contract individual de muncă, este admisibil a se proba acest raport prin orice mijloc de probă.
Simpla susținere a reclamantei că a lucrat și recunoașterea pârâtei că susținerea reclamantei este reală, în lipsa altor probe, nu este de natură a stabili că pentru perioada indicată, ulterioară încetării raportului de muncă s-a născut un nou raport de muncă între părți, care să justifice înscrierea perioadei (...) - (...) în carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, al constatării că fost angajata societății pârâte în perioada (...) - (...) și înscrierea acestei perioade în cartea de muncă.
În motivare s-a arătat că a desfășurat o activitate neîntreruptă până la
(...). Ulterior a constatat că pârâta a înregistrat la ITM încetarea raporturilor de muncă de la data de (...). Din această cauză, indemnizația pentru creșterea copilului a fost respinsă, pe considerentul că nu a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit pe o durată de 12 luni înainte de nașterea copilului. Din cauza unei documentații întocmite greșit, lipsindu-i 2 luni, în care de altfel a prestat activitate, nu a putut beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat admiterea acțiunii recunoscând că recurenta a prestat activitate în perioada menționată.
Astfel cum a fost pronunțată, hotărârea instanței de fond este neîntemeiată și nelegală și criticabilă prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 și
3041 C.pr.civ., instanța având obligația să constate recunoașterea pretențiilor de către pârâtă, pronunțând o hotărâre în acest sens.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Așa cum corect a reținut prima instanță, față de scopul pe care l -a indicat reclamanta, probațiunea furnizată este insuficientă.
Pentru a se da eficiență recunoașterii făcute de partea adversă, ar trebui ca efectele acestei recunoașteri să se producă împotriva acesteia (art.
1204-1206 Cod civ.). În doctrină, de altfel, în acest sens a și fost definită mărturisirea (ca mijloc de probă), ca fiind „. de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică își întemeiază o pretenție sau o apărare și care este de natură să producă consecințe juridice împotriva autorului ei";.
Or, în speță, efectele juridice urmărite sunt împotriva unui terț, întrucât se dorește obținerea indemnizației pentru creșterea copilului, prin luarea în considerare ca perioadă lucrată, a intervalului (...) - (...). Această indemnizație nu se plătește de către angajator sau fostul angajator, ci de către A. J. pentru Prestații S., în baza O.U.G. nr. 148/1995, fondurile pentru plata acestor indemnizații fiind asigurate, potrivit art. 19 din acest act normativ, din bugetul de stat, prin bugetul M. M., S. S. si F.
Nici unul din petitele cu care a rămas în final investită instanța nu era menit a produce efecte juridice împotriva pârâtei.
Or, în aceste condiții, nu se poate considera că în baza recunoașterii făcute de pârâtă, perioada litigioasă ar putea fi considerată ca lucrată, în lipsa oricărei alte probe, pentru a se deschide astfel dreptul la plata indemnizației pentru creșterea copilului reclamantei.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. F. împotriva sentinței civile nr. 339 din (...) a T. M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. V. C.
| ← Decizia civilă nr. 4882/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2126/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
